( mesaj fără titlu )

De câteva zile, mai mult sau mai puţin voit dau peste tot mai multe articole despre educaţie. E clar că undeva există o problemă, iar când intâmpinăm o problemă încercăm să găsim soluţii fiecare cu ceea ce ne pricepem. Eu aş dori să ma pricep la educaţie, şi să cred că prin demersurile mele de a scrie despre o educaţie mai bună, se poate întâmpla ceva bun. Măcar încerc!

Un prim pasaj care m-a întristat profund aparţine profesorului Dan Ungureanu în articolul În marginea fostei dezbateri despre învățământul din România.

“ Problema universitatilor din Romania nu e sa ajunga din urma cine stie ce universitati vestice. Problema universitatilor noastre e sa ajunga din urma nivelul liceelor romanesti din 1988. Si atunci mai vorbim.”

Articolul e deosebit de tăios şi dur la adresa educaţiei din România, fără a veni însă cu soluţii ci doar cu expunerea unei probleme cu care ne confruntăm la nivelul întregii societăţii.

Un al doilea mesaj care m-a întristat şi mai mult aparţine Reginei Iornaniei: ‎"Education = Opportunity. The oportunity to escape poverty. The opportunity to live healthily. The opportunity to hope. Education is a life line." (Queen Rania – http://www.queenrania.jo/)

Educaţia este o linie a vieţii… câtă profunzime strategică! E un mesaj după care poţi spune doar: “Hm! Hm! Nu avem nici o şansă!” N-am văzut nici un mesaj politic românesc, în ultimii 20 de ani, care să fie atăt de profund din punct de vedere strategic. Sinteza soluţiilor unei întregi societăţi în doar câteva cuvinte. Sigur că ne este uşor să vorbim sau să emitem judecăţi apropiate ca valoare, dar Doamna respectivă chiar acţionează în sensul acestor cuvinte.

Şi totuşi ce este educaţia?

• Majoritatea spun că sunt cei 7 ani de acasă;
• Mulţi spun că Educaţia este Cultura;
• Mai puţini spun că educaţia este cunoaştere, deprinderi şi abilităţi.
• Dar cred că cea mai tristă abordare este aceea că Educaţia este un Minister!

Răspunzându-i domnului Dan Ungureanu aş spune că atâta timp cât Educaţia este văzută ca un Minister în fruntea căruia sunt nominalizaţi doar conducători pe criterii de servitute politică, nu vom avea educaţie în sensul pe care şi l-ar dori şi dumnealui şi eu şi de care avem cu toţii nevoie.

În acelaşi timp mai vedem o latură a problemei în articolul lui Adi despre strategia de informatizare. E subtil şi trebuie citit printre rânduri, ideea de bază fiind aceea a unei lipse de strategie şi viziune, rezultanta directă a unei lipse de educaţie socială corectă.

Soluţia la toate acestea o văd prin Conştientizare. Cu cât suntem mai mulţi cei care conştientizăm că dacă nu învăţăm, dacă nu ne stabilim strategii individuale, de grup şi macro, corecte, ne ducem de râpă. De fapt cred că suntem acolo, şi ar fi timpul să vedem pe unde sunt malurile.

Revenind la articolul lui Adi… Ţara ne vrea proşti! KISS – Keep It Simple and Stupid! E mai uşor de controlat şi manipulat aşa.

Formula fericirii

La Conferinţa TEDx vorbeam despre o formulă a fericirii:

f = mc2

Ceva mă face să cred că vom fi permanent nefericiţi dacă nu vom obţine primul C – conjunctura. Conjuctura este formată din cei care ne înconjoară, deci dacă ei ar fi la un nivel mai jos decât cel dorit, atunci materialul nu ne poate ajuta să fim mai fericiţi şi condiţia ni se poate degrada. Analizând această formula prin prisma vorbelor Reginei Rania, aş putea spune că o conjunctură favorabilă oferită de cei din jurul nostru, printr-o educaţie corectă, vom putea avea materialul dorit şi o condiţie permanent mai bună.

Citiţi şi Învăţaţi!