[Fun și nu prea] Problemă deontologică

Având în vedere faptul că este sfârșitul semestrului și evaluările studențești sunt în mare vervă, calitatea educației din ce în ce mai scăzută, după cum trâmbițează sus și tare organismele de resort, care ar trebui să facă mai mult decât să denigreze, am luat decizia de a fi un pic mai exigent anul acesta.
Exigența, de multe ori, nu este un criteriu foarte corect, din punctul meu de vedere, pentru că nu este în nici un caz cea mai bună componentă a unui sistem educațional. Iar despre evaluare exigentă, am aceeași convingere că este o metodă neproductivă, stârnind o panică nejustificată în rândul studenților, rumori și alte stări de leșin în timpul examenului, fiind asimilată de multe ori și de studenți dar la fel de multe ori și de aplicanții acesteia, într-un mod polițienesc, militar, cum vreți să-i mai spuneți.
Credința mea, este că obiectivitatea trebuie să fie cuvântul de ordine la un examen. Dar de multe ori, examenul nu are cum să fie complet obiectiv, dacă el se desfășoară punctual, după un efort de câteva zile de învățat, după care uiți totul. Pentru a fi obiectivă, evaluarea trebuie să se desfășoare de-a lungul întregului proces de predare, și să conțină cel puțin 3 criterii distincte de evaluare:

  • referat tematic: pentru a obliga studentul să vadă și alte opinii despre tematica prezentată la curs;
  • test grilă: pentru a identifica gradul de asimilare a noțiunilor teoretice;
  • eseu scris: pentru a identifica capacitatea de sinteză a studentului și aplicarea noțiunilor teoretice într-un caz practic sau real.

Pe lângă acestea mai pot exista metode de evaluare de genul:

  • proiect: în special pentru disciplinele mai exacte, în care studentul aplică pe un caz real cunoștințele asimilate;
  • prezentare tematică: în special pentru disciplinele de intercomunicare (marketing, management de proiecte, comerț, limbi străine etc.) în care sunt evaluate componentele de prezentare și reacție în fața unui public.

Pentru contestatarii sistemului de tip referate și aplaudacii plagiatului, repet că problema aceasta este rezolvată de mult timp, un exemplu super fiind Safe Assign-ul din BlackBoard.

Revenind la titlul articolului, problema mea deontologică, este legată de feedbackul pe care-l primești din partea studentului în timpul sesiunilor de evaluare.

Care dintre cele două situații v-ar conveni mai mult și cum ați reacționa în contextul fiecăreia dintre ele?

  1. Feedback direct: Studentul vine și îți spune că nu-i place atitudinea ta de tip: talk to the hand, și poate ar fi mai corect să-ți revizuiești comportamentul;
    sau
  2. Feedback indirect: Mergi la baie și vezi scris pe perete cu materii fecale: Greavu must die!!!

Mărturisesc că pe mine, a doua variantă m-a amuzat teribil… la prima vedere, iar prima m-a pus într-o situație oarecum ciudată, pentru că nu aveam un argument solid să o combat, iar dacă aș fi încercat o abordare combativă pe criterii de forță, ar fi însemnat o bătălie pierdută și o adâncire a sentimentului de frustrare și dezamăgire în rândul studenților.

Puneți-vă în cele două ipostaze și împărtășiți cu noi modul în care ați reacționa.

Baftă în stressiune!

Disclaimer: Acest articol poate fi considerat un pamflet și tratat ca atare.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑