Doar nu credeați că o să mă apuc să scriu în Engleză… Nu sunt un filo-român dar nici nu am credința că poți obține mai multă glorie scriind în engleză. Sunt destui care scriu acolo.

Începând cu această afirmație, frază sau idee, se pot naște un set de discuții în contradictoriu care pot provoca anumite reacții neașteptate din partea unor cititori sau membrii ai unei comunități.

Flamers, în română am putea spune inflamatorii, reprezintă o categorie specială de utilizatori ai rețelor sociale care au sau nu un scop predefinit.

Termenul nu este unul tocmai de noutate, în istorie îi întâlnim mai curând sub termenul de agitatori sau instigatori, și ei au un rol important în evenimentele sociale de amploare sau doar de gălagie: revoluții, revolte, mitinguri.

Pe web, de cele mai multe ori, au un caracter izolat, iar în comunitățile închegate sunt marginalizați sau ignorați. Și totuși de multe ori reușesc, dacă au o strategie bine definită, activând aparent în spiritul comunităților, și de cele mai multe ori în limitele regulamentelor sau codurilor de conduită.

Motivațiile lor sunt de multe ori multiple și ascunse, dar de cele mai multe ori, au drept scop destabilizarea unei comunități față de un scop, o idee, un leader sau un grup de lideri, un produs, sau față de un țel comun. Dorința de afirmare, de a ieși în evidență, este de asemenea una din cele mai des întâlnite motivații.  

Statistic, flamerii sunt persoane cu o inteligență redusă (flameri iraționali), care ajung în această postură doar darită faptului că doresc să motiveze o idee proprie, care nu este în asentimentul comunității, folosind tehnici de limbaj agresiv, limitat și scriere asemănătoare vorbirii curente, populare. O mare parte ajung în scurt timp la injurii și sunt banați de către administratorii comunității.

O categorie specială de flameri este aceea a utilizatorilor cu probleme de autoritate, sau care își manifestă prin metode specifice nemuluțimirea față de anumite schimbări de regulamente, politici de utilizare, leaderi, ajungând din proprie inițiativă să renunțe/părăsească acea comunitate, dar fără a nu-și manifesta prin metodele specifice plecarea.

Un exemplu de flaming de acest gen, este cel în care un utilizator intră într-o discuție contradictorie, după care se supără pe toată lumea își spune ultimul cuvânt, după care revine permanent cu răspunsuri la ultimele răspunsuri pe subiectul care a provocat disputa. La final, după ce topicul se epuizează, pleacă sau nu.

Autoflamingul, este o tehnică de animare sau reanimare a discuțiilor în cadrul comunităților pe teme asemănătoare celor care au mai dus la animații sau contribuții semnificative anterior, gen: hacking, interpretări vădit ostentative ale unor idei politice, articole de ziar, nominalizări, topuri sau chestionare.

Poate fi o tehnică pozitivă, dar pe termen lung și practicată abuziv, are aceleași efecte, producând disensiuni și destabilizarea leadership-ului.

Flamerii pasivi sunt cei care sunt permanent în opoziție cu ideile expuse aducând de cele mai multe ori motivații pseudo-științifice sau insuficient probate, având drept scop discreditarea pe termen lung a leaderilor. În atingerea scopului au nevoie de sprijinul altor utilizatori, a căror încredere și-o câștigă în timp prin aprecierea pozitivă a unor idei sau topicuri.

Ce facem când un flamer nu este un flamer? Atunci apare o problemă de leadership, fiind un caz de nemulțumire a unui utilizator, care nu este ascultat sau a cărui opinie argumentată este ignorată în momentul în care acesta susține o idee, un scop, sprijinit și încurajat de o parte din membrii comunității. Astfel de scindări sunt totuși rare, ele intrând mai mult în categoria problemelor interne de comunicare din cadrul comunității.

Există și flameri interni, în cadrul firmelor? Anonimatul aparent al internetul dă mai mult curaj acestor tipuri de acțiuni, identificarea cu un nume de utilizator cunoscut, într-o rețea internă, fie și de dimensiuni foarte mari, poate reprezenta o măsură de descurajare a acesturi tipuri de acțiuni. Sigur, nu este exclus flamingul irațional sau impulsiv, dar regulamentele interne se pot aplica mult mai ușor în acest context, decât în cadrul comunităților independente.

Flamingul interior premeditat poate avea impact destul de mare asupra angajaților și în mod direct asupra productivității. Un exemplu în acest sens sunt instigațiile la măriri de salarii, criticile asupra unor tipuri de achiziții sau promovări. Flamingul premeditat nu este o acțiune izolată a angajaților, iar profilul psihologic al angajatului predispus la astfel de acțiuni ar trebui identificat de recrutori sau anjajatori de la primele formalități. Nu stipulăm că astfel de oameni trebuie respinși, mai ales dacă profesional sunt eligibili. Trebuie doar avut în vedere faptul că ei trebuie să aibă sarcini de serviciu care să nu implice foarte mult lucrul în echipă, pentru a nu se constitui într-un factor disturbant. De obicei sunt oameni ambițioși, cu dorințe de avansare rapidă și cu orice preț, ajungând de multe ori, datorită nemulțumirilor să accepte o ofertă oarecum asemnătoare a altei firme. Nu includem în această categorii habarniștii care pleacă după primele luni de la angajare datorită lipselor de perspectivă în cadrul unei firme.

Care este cea mai bună metodă de a trata un flaming? E banal: ignorarea. Necontinuarea discuțiilor pe topic, sau a răspunsurilor directe sau indirecte către subiectul vizat, pentru a nu alimenta astfel acțiunile și răspunsurile. Lăsatul în expectativă este o altă strategie care are eficiență mare contra flamerilor iraționali: “Ne vom consulta și vă vom informa” sau “Vă comunicăm în cel mai scurt timp”, sau orice altă versiune de răspuns care vine ca o promisiune fermă de aplanare a disputei sau conflictului. Această tehnică este aplicabilă și pentru multi-flaming, autoritatea unui utilizator/leader, recunoscut aparent de toți, făcându-i să se liniștească în așteptarea răspunsului care să dea dreptate unuia dintre ei, pentru a-i râde în nas celuilalt. De aceea, este foarte important răspunsul care trebuie dat în scurt timp!

Strategic cea mai mare greșeală este aceea a pumnului în gură, o practică suficient de frecventă, aplicată de cele mai multe ori din faze premature, fără a lua în calcul o acțiune de flaming pasiv sau o pură nemulțumire a unui utilizator. Rezultanta poate fi un flood de mesaje și nemulțumiri incontrolabile care pot provoca acțiuni reprobabile și în mod direct o diminuare a leadershipului.

În sens pozitiv instigatorii se pot constitui în grupuri de utilizatori care doresc o schimbare într-un sistem din care fac parte și care cel puțin la nivel declarativ nu-l mai doresc așa. Având în vedere tenta pozitivistă pe care doresc să o dau acestui site o sa fac o exemplificare doar pentru această categorie, referindu-mă la autodenumiții instigatori: studenții Bologna.

Concluzionând: Fiecare a fost flamer cel puțin odată în diverse comunități mai mult sau mai puțin on-line. Totul este să știm când anume trebuie să ne oprim și să evaluăm corect modul și timpul de reacție, precum și efectele care pot fi produse asupra unei comunități… în special cele de dimensiuni mici, în care dezvoltarea naturală este una din principalele strategii, iar leadershipul este la nivel declarativ sau practică poziții de forță.

Disclaimer: Acesta nu este un articol atotștiitor, complet sau integral documentat, având la bază supozițiile și experiența autorului. Orice asemănare cu fapte sau persoane reale este pur întâmplătoare și doar parțial intenționată. Orice comentariu sau rating este bine venit.