După ce un coleg mi-a copiat articolele din blog despre eLearning [1], [2], [3], și le-a adaptat pentru o conferință la ASE București, mi-am spus ca nu mai scriu despre așa ceva. Subiectul acum în prag de sesiune este prea frumos pentru a-l lăsa să treacă neobservat. Stundeții “gustă” din ce în ce mai mult astfel de experimente și elemente de noutate iar feedback-ul vostru nu face decât să mă ajute să-mi îmbunătățesc stilurile, fapt pentru care vă mulțumesc și prind și mai mult curaj [:)].
Se făcea că le-am dat studenților teste demonstrative sau de evaluare intermediară on-line pentru proba practică de laborator. Una din multele disciplinele pe care le predau ca “laborant” chemându-se Sisteme Informaționale de Birou, specificul de laborator este axat în special pe suita Office, integrare între aplicații și tot felul de manevre ciudate. Sper că nu ați uitat că sunt și MOS Expert Level [;)], acelaşi experiment desfăşurându-l în paralel la Comerţ Electronic.
Studenții, deschiși la minte cum se spune, au considerat din experienţa acumulată în rundele intermediare, că întrebările nu sunt OK și că nu reflectă prea bine ce știu ei… bla bla bla-uri la care un profesor răspunde de obicei cu sintagma: Băiete mai ai de păpat mămăligă ca să înțelegi chestia asta. M-am gândit totuşi la varianta de a îi determina pe ei să formuleze întrebările pentru examen prin intermediul unui forumclasic de discuţii.
Specificul acestei metode este de a îi determina să gândească în termenii disciplinei, să se gândească cum sunt evaluaţi şi care ar fi punctele de interes… în special pentru ei. La toate acestea se adaugă faptul că după ce termină de gândit întrebările fiecare citeşte întrebările și dă voturi pe ele. Întrebările cele mai interesante votate de ei vor fi de fapt cele care vor face parte din testul final de laborator… (80%) Pentru a putea face întrebări trebuie să parcurgi materia şi să o gândeşti în variante posibile, în aşa fel încât să găseşti chichiţe, chestii deştepte, chestii care să le ştii numai tu şi să-i pună în dificultate pe alţii… o competiţie constructivă de fapt.
Şi mai interesant este că sistemul îmi permite să punctez contribuţiile lor şi să adaug puncte suplimentare la evaluare în funcţie de numărul de voturi primite, de numărul de întrebări bune postate şi aşa mai departe. Totodată fiecare dintre ei citind întrebările create de alţii le pot învăţa, verifica şi de fapt se pregătesc pentru examen făcând ceea ce ştiu ei mai bine: comunicând între ei… În acelaşi timp, cât fac ei întrebările eu am timp să scriu blog-uri [:P]. Deci o metodă Win-Win aş zice eu… Rămâne de văzut.
Ca un Epilog la chestia cu subiectul la Reţele: 2 de 10, 2 picaţi, mulţi de 8 şi 9.
Valy Greavu - Live Blog 