Experiment de e-learning, ep. 5 – Brașoveanca

După ce în episoadele anterioare (.1., .2., .3., .4.)  credeam că am epuizat aproape toare ideile despre cum se desfășoară educația modernă, asistată, am ajuns zilele acestea la vorbele cântecului Brașoveanca: trei pași înainte și trei înapoi.

Probabil că ne este scris în codul genetic al culturii noastre ca popor să nu evoluăm decât greu, greu greu, și să stricăm a doua zi ceea ce am construit astăzi.  Legendele (meșterul Manole), cuvintele de duh (Capul plecat sabia nu-l taie, sau Să moară și capra vecinului) și folcolorul (acceptarea sorții din Miorița) nu sunt deloc întâmplătoare, și nu știu dacă însăși perpetuarea lor limitează capacitatea de a se dezvolta și a evolua după alte valențe ale noilor generații.

Să revenim la vorba cântecului.

Primul pas înainte – Schimbarea formatului de evaluare

Am decis ca anul acesta, să schimb formatul de evaluare la unul din cursurile mele, în așa încât să mă aliniez prevederilor Bologna de evaluare completă în timpul semestrului. Adică nu va mai fi sesiune la cursul meu (Comerț Electronic).

Se face teoretic că un student poate obține în final nota 13 pe parcurs, dacă îndeplinește toate criteriile de evaluare: examene de laborator pe parcurs (4), două examene pe parcurs pentru partea teoretică, referat tematic, prezentare la curs, evaluare din prezentările la curs și pentru punctul 13 implicarea în realizarea subiectelor/întrebărilor de examen. Acest punct se acordă doar pentru 25% din studenți (cei mai activi).

Printr-un astfel de sistem obligi indirect studentul să se implice în activitățile didactice și să fie mai prezent și mai activ în timpul orelor.

Marele risc pentru student, este că dacă nu îndeplinește criteriile de evaluare, nu mai are restanțe ci repetă anul, și cursul, plus taxa de refacere a cursului.

Fiind totuși o diciplină de o importanță mai puțin ridicată în pregătirea studentului de Informatică Economică,  cu o implicare minimală, studentul poate depăși cu ușurință această etapă.

Pasul doi – Implicarea în realizarea subiectelor de examen

Am încercat și în anii anteriori dar de data aceasta chiar a funcționat.
Un exemplu: Laborator CSS, trebuie să se realizeze întrebările pentru examen.

Iată cerința:

Trebuie specificat topicul: ASP, HTML, CSS, JS
Tipul întrebării:
[MA] – Răspunsuri multiple: minim 2 maxim 3
[SA] – Un singur răspuns
Numărul maxim și minim de variante de răspuns = 4
Exemplu de întrebare:
[SA][CSS] Formatarea culorii de fundal al unei pagini web folosind CSS se realizează cu proprietatea:
a. bgcolor
b. background-color – X
c. color
d. body

Perioada de realizare: o săptămână. De asemenea, studenții trebuie să citească întrebările create de colegi și să le evalueze după un sistem de rating cu steluțe. În funcție de ratingul întrebării ea poate intra în lotul de întrebări pentru examen. La final, în momentul realizării testului final, întrebările studenților au un procentaj de 75% din ele iar din partea profesorului încă 25%.

Rezultatul: Într-o săptămână au fost create, publicate și evaluate 149 de întrebări!!!

image

Nu s-au implicat toți studenții (~150), dar au fost care au creat mai mult de 2 întrebări.

Aparent, riscul teoretic al unui astfel de sistem este ca toți studenții să obțină cel puțin nota 7,5.

Avantajele în schim sunt multiple și o să enumăr și motivez doar câteva.

1. Pentru a putea realiza o întrebare, studentul trebuie să parcurga materia.

2. Pentru a nu scrie același lucru cu ceilalți colegi, trebuie să citească întrebările.

3. De asemenea, trebuie să citească și să gândească întrebările pentru a putea evalua, dacă-și dorește sau nu întrebarea respectivă la examen.

4. Dacă o întrebare este greșită sau neclară sau se repetă va avea dreptul să comenteze cu motivațiile de rigiare pentru a putea avea o activitate mai mare pe forum.

Acest sistem, destul de îndrăzneț, pornește de la controversa de bază a educației: Înveți pentru notă sau pentru a ști?

Sigur aici se poate naște o dispută destul de motivantă: Are importanță dacă toți studenții care se supun acestui model iau cel puțin nota 7,5%. Probează acest model faptul că ei dețin suficiente cunoștințe din tematica adresată?

Rezultatul practic al aplicării modelului:

  • 0% au obținut note sub 5.
  • 5% au obținut o notă între 5 și 7,5
  • 10% nu au susținut testul. Testele nu sunt obligatorii. Depinde de prioritățile fiecăruia cum își stabilește obținerea unei note… preferabile de trecere.
  • 20% au obținut nota maximă
  • 65% au obținut note mai mari de 7,5

Pentru a proba cunoștințele acumulate la laboratorul următor le-am dat un test practic, în care 90% l-au rezolvat de la bine spre foarte bine.

Dacă este să aplicăm curba lui Gauss… nu prea iese, corect, distribuția maximă după experiențele anterioare trebuind să fie în jurul notelor 6-7. Probabil că reducerea numărului de întrebări realizate de studenți ar putea duce distribuția în jurul notelor 7-8, dar procentul redus de întrebări realizate de ei, i-ar descuraja, după opinia mea să mai realizeze întrebările pentru examen.

Pasul trei – Exercițiu de democrație

Modul de susținere a examenului trebuia stabilit de comun acord. Am pornit de la principiu că studenții nu trebuie păziți la examene. Conform chestionarului pe care l-am oferit studenților doar 15% au spus că trebuie păziți la examene.

Așadar examenul s-a dar de acasă într-un interval prestabilit. Deci nu toți la aceeași oră. Așa s-a votat!

Și de aici pornesc cei 3 pași înapoi.

La un chestionar anonim postfactum, 17% au   recunoscut că au primit rezultate de la ați colegi și le-au folosit pentru a obține o notă mai mare. Din cei 17%, 4 studenți s-au semnat pe chestionarul anonim.

În loc de concluzie: Orice om în relație cu un sistem poate avea: Realism, Așteptări, Speranțe și Dorințe.

Realitatea ne spune să nu avem așteptări prea mari, dar dorința ne face să ne punem speranțe. Poate într-o zi se vor schimba mentalitățile și vor recunoaște toți cei 47% care au copiat la test [:)]

Disclaimer: Acesta nu este un articol atotștiitor, complet sau integral documentat, având la bază supozițiile și experiența autorului. Orice asemănare cu fapte sau persoane reale este pur întâmplătoare și doar parțial intenționată. Orice comentariu sau rating este bine venit.

Experiment de e-Learning – Ep. 4

După ce un coleg mi-a copiat articolele din blog despre eLearning [1], [2], [3], și le-a adaptat pentru o conferință la ASE București, mi-am spus ca nu mai scriu despre așa ceva. Subiectul acum în prag de sesiune este prea frumos pentru a-l lăsa să treacă neobservat. Stundeții “gustă” din ce în ce mai mult astfel de experimente și elemente de noutate iar feedback-ul vostru nu face decât să mă ajute să-mi îmbunătățesc stilurile, fapt pentru care vă mulțumesc și prind și mai mult curaj [:)].

Se făcea că le-am dat studenților teste demonstrative sau de evaluare intermediară on-line pentru proba practică de laborator. Una din multele disciplinele pe care le predau ca “laborant” chemându-se Sisteme Informaționale de Birou, specificul de laborator este axat în special pe suita Office, integrare între aplicații și tot felul de manevre ciudate. Sper că nu ați uitat că sunt și MOS Expert Level [;)], acelaşi experiment desfăşurându-l în paralel la Comerţ Electronic.

Studenții, deschiși la minte cum se spune, au considerat din experienţa acumulată în rundele intermediare, că întrebările nu sunt OK și că nu reflectă prea bine ce știu ei… bla bla bla-uri la care un profesor răspunde de obicei cu sintagma: Băiete mai ai de păpat mămăligă ca să înțelegi chestia asta. M-am gândit totuşi la varianta de a îi determina pe ei să formuleze întrebările pentru examen prin intermediul unui forumclasic de discuţii.

Specificul acestei metode este de a îi determina să gândească în termenii disciplinei, să se gândească cum sunt evaluaţi şi care ar fi punctele de interes… în special pentru ei. La toate acestea se adaugă faptul că după ce termină de gândit întrebările fiecare citeşte întrebările și dă voturi pe ele. Întrebările cele mai interesante votate de ei vor fi de fapt cele care vor face parte din testul final de laborator… (80%) Pentru a putea face întrebări trebuie să parcurgi materia şi să o gândeşti în variante posibile, în aşa fel încât să găseşti chichiţe, chestii deştepte, chestii care să le ştii numai tu şi să-i pună în dificultate pe alţii… o competiţie constructivă de fapt.

Şi mai interesant este că sistemul îmi permite să punctez contribuţiile lor şi să adaug puncte suplimentare la evaluare în funcţie de numărul de voturi primite, de numărul de întrebări bune postate şi aşa mai departe. Totodată fiecare dintre ei citind întrebările create de alţii le pot învăţa, verifica şi de fapt se pregătesc pentru examen făcând ceea ce ştiu ei mai bine: comunicând între ei… În acelaşi timp, cât fac ei întrebările eu am timp să scriu blog-uri [:P]. Deci o metodă Win-Win aş zice eu… Rămâne de văzut.

Ca un Epilog la chestia cu subiectul la Reţele: 2 de 10, 2 picaţi, mulţi de 8 şi 9.

Experiment de e-learning – Ep 3 – Sacrificiul

Credinţa mea este că educaţia asistată de calculator, cunoscută de mulţi sub numele de e-learning este mai mult decât un proces cu o continuă evoluţie. Nu poţi spune niciodată că ai reuşit să îi pătrunzi toate tainele, pentru că una din componentele de bază ale procesului este psihologia individului sau a grupului, o psihologie care se schimbă de la generaţie la generaţie…

Semestrul acesta experimentez educaţia asistată pe două componente (studenţi şi studenţi la post-universitare).

O să încep cu a doua categorie

Este vorba de un curs cu un nume dubios pe care eu îi numesc în general Excel for Business şi de fapt încerc să-i învăţ pe oameni componentele de bază ale Business Intelligence. Multă lume are o impresie greşită despre studenţii de la Şcolile Postuniversitare considerându-i plătitori de diplome. Clar că nu împărtăşesc acest principiu dar… Bazându-mă pe conţinutul cursului, luând totuşi în considerare şi ipoteza anterioară am început destul de dur cursul: Cine doreşte să îi pun 9 sau 10 să-şi scrie numele şi matricolul pe o foaie şi la pauză este liber să plece. Ceilalţi vor învăţa Excel. Aşa cum mă aşteptam nu a plecat nimeni… de unde rezultă că unii oameni chiar vor să înveţe, mai ales când plătesc pentru acest lucru. Sau poate nu îşi cunoşteau matricolul [:)]

Specificul experimentului de semestrul acesta constă în faptul că studenţii sunt lăsaţi să se înregistreze singuri în sistem şi pe baza unei parole au posibilitatea de a se înscrie la un curs…

Zis şi făcut, toate bune şi frumoase până la primul Quiz. Un Quiz conţine 10 întrebări din materia predată şi se poate răspunde la acesta în decurs de o săptămână. Odată dat răspunsul la o întrebare, studentul nu mai are posibilitatea de a se întoarce la întrebare. Poate răspunde astăzi la o întrebare, mâine la alta şi aşa mai departe până le completează pe toate 10. Timpul total alocat Quiz-ului este de 60 de minute şi se împarte pe fiecare sesiune deschisă de student. Sigur, acesta poate deschide testul, vede întrebarea o notează, închide testul, caută răspunsul şi apoi deschide din nou sistemul de evaluare şi specifică răspunsul corect. Dictonul de bază şi motivaţia acestei metode este acela că: Nota nu are importanţă, importante sunt cunoştinţele acumulate. Studentul încercând să dea răspuns la o întrebare va răsfoi tot felul de materiale sau chiar suportul de curs, în felul acesta acumulând cunoştinţele din timpul semestrului şi nu totul la final. În felul acesta poţi face şi o evaluare mai corectă a valorii acestuia pentru că nota nu va fi obţinută din mai multe note.

Nu vă aşteptaţi ca toţi să ia zece în acest sistem…

Mă refer acum la prima categorie.

Văzând oamenii că nu e de glumă şi că întrebările sunt grele, fapt care îi obligă să înveţe pentru o notă mai mare, s-au împărţit în grupuri de lucru iar unul dintre ei s-a hotărât să se sacrifice pentru a afla lista întrebărilor, desigur şi salvarea acestora cu print screen. Apoi toată echipa răspunde la întrebări şi completează apoi în sistem. Logic sacrificatul are cea mai mică notă dar… admiraţia colegilor [:)]…

Sacrificiul ca şi formă de manifestare în cadrul grupurilor sociale nu este o problemă nouă, dar în e-learning avem credinţa că se va sfârşi în curând… cel puţin odată cu implementarea corectă a Sistemului Bologna şi conştientizarea faptului că dacă ei o notă mai mică decât colegul vei ajunge la studii cu taxă şi altele şi altele…

Vom vedea…

Blog la WordPress.com.

SUS ↑