Credinţa mea este că educaţia asistată de calculator, cunoscută de mulţi sub numele de e-learning este mai mult decât un proces cu o continuă evoluţie. Nu poţi spune niciodată că ai reuşit să îi pătrunzi toate tainele, pentru că una din componentele de bază ale procesului este psihologia individului sau a grupului, o psihologie care se schimbă de la generaţie la generaţie…
Semestrul acesta experimentez educaţia asistată pe două componente (studenţi şi studenţi la post-universitare).
O să încep cu a doua categorie
Este vorba de un curs cu un nume dubios pe care eu îi numesc în general Excel for Business şi de fapt încerc să-i învăţ pe oameni componentele de bază ale Business Intelligence. Multă lume are o impresie greşită despre studenţii de la Şcolile Postuniversitare considerându-i plătitori de diplome. Clar că nu împărtăşesc acest principiu dar… Bazându-mă pe conţinutul cursului, luând totuşi în considerare şi ipoteza anterioară am început destul de dur cursul: Cine doreşte să îi pun 9 sau 10 să-şi scrie numele şi matricolul pe o foaie şi la pauză este liber să plece. Ceilalţi vor învăţa Excel. Aşa cum mă aşteptam nu a plecat nimeni… de unde rezultă că unii oameni chiar vor să înveţe, mai ales când plătesc pentru acest lucru. Sau poate nu îşi cunoşteau matricolul [:)]
Specificul experimentului de semestrul acesta constă în faptul că studenţii sunt lăsaţi să se înregistreze singuri în sistem şi pe baza unei parole au posibilitatea de a se înscrie la un curs…
Zis şi făcut, toate bune şi frumoase până la primul Quiz. Un Quiz conţine 10 întrebări din materia predată şi se poate răspunde la acesta în decurs de o săptămână. Odată dat răspunsul la o întrebare, studentul nu mai are posibilitatea de a se întoarce la întrebare. Poate răspunde astăzi la o întrebare, mâine la alta şi aşa mai departe până le completează pe toate 10. Timpul total alocat Quiz-ului este de 60 de minute şi se împarte pe fiecare sesiune deschisă de student. Sigur, acesta poate deschide testul, vede întrebarea o notează, închide testul, caută răspunsul şi apoi deschide din nou sistemul de evaluare şi specifică răspunsul corect. Dictonul de bază şi motivaţia acestei metode este acela că: Nota nu are importanţă, importante sunt cunoştinţele acumulate. Studentul încercând să dea răspuns la o întrebare va răsfoi tot felul de materiale sau chiar suportul de curs, în felul acesta acumulând cunoştinţele din timpul semestrului şi nu totul la final. În felul acesta poţi face şi o evaluare mai corectă a valorii acestuia pentru că nota nu va fi obţinută din mai multe note.
Nu vă aşteptaţi ca toţi să ia zece în acest sistem…
Mă refer acum la prima categorie.
Văzând oamenii că nu e de glumă şi că întrebările sunt grele, fapt care îi obligă să înveţe pentru o notă mai mare, s-au împărţit în grupuri de lucru iar unul dintre ei s-a hotărât să se sacrifice pentru a afla lista întrebărilor, desigur şi salvarea acestora cu print screen. Apoi toată echipa răspunde la întrebări şi completează apoi în sistem. Logic sacrificatul are cea mai mică notă dar… admiraţia colegilor [:)]…
Sacrificiul ca şi formă de manifestare în cadrul grupurilor sociale nu este o problemă nouă, dar în e-learning avem credinţa că se va sfârşi în curând… cel puţin odată cu implementarea corectă a Sistemului Bologna şi conştientizarea faptului că dacă ei o notă mai mică decât colegul vei ajunge la studii cu taxă şi altele şi altele…
Vom vedea…
Valy Greavu - Live Blog 