Filtrul

Filtru de poliție.

  • Bună ziua, agent Ixulescu, unde vă deplasați în dimineața aceasta?
  • La serviciu!
  • Da? Ce sunteți?

    În mintea mea a apărut un semn al exclamării din trecut: Nu minți Valerică, îmi spuneau părinții. Zic cum să fac să scap fără să mint…

  • Știți, sunt doctor.

    Se luminează la față și plin de o emoție sinceră:

  • Ooo! Să trăiți! Eroii în alb! Treceți vă rog!

    Dau să închid geamul… când sare celălalt agent.

  • Bună ziua domnu’ doctor, scuzați-mă că rețin, ce specialitate sunteți?

    Offf, iar trecutul. În mintea mea îmi venea să-i spun că sunt … ceva care are legătură cu mama lui… dar, na Valerică nu minți!

  • Păi știți, sunt doctor în informatică!
  • Aaa, spuse el rânjind satisfăcut, ahaam, informatică spui, aaactele la controool și aaamendă…

    Actele… unde mi-or fi actele. M-am albăstrit în gând… Actele… unde îmi sunt actele?

    Ixulescu cu o față dezamăgită:

  • Deci sunteți doctor așa ca Ponta?!

    Mi s-a urcat sângele în cap. Mă dau jos din mașină, pufnind, ca să pot să-mi scot portofelul din buzunar. Și scotocindu-mă:

  • Nu vă supărați, am muncit 9-10 ani de zile pentru acel doctorat, și chiar dacă nu am mutat munții din loc, am avut ocazia de a citi metri de cărți, de învăța și a lucra cu cei mai faini oameni ai lumii acestea, de a ajunge unul din … și nu mai știu ce am mai spus că mi-am găsit actele.

    Celălalt văzându-mă vădit afectat de comparația cu Ponta:

  • Și dumneavoastră ca doctor de calculatoare vă ocupați… așa de viruși, de astea?
  • Da domnule și de astea, dar când apar, nu tot timpul.
  • Aham. Și poate să apară așa și o epidemie … așa cum e asta de viruși da la calculatoare?
  • Da domnule poate apărea la fel, sau chiar mai rău… și dacă apare o chestie de asta și nu avem grijă cu toții o să stăm la izolare și fără comunicare.

    Părând dintr-o dat că a înțeles dar și oarecum panicat.

  • Ixulescule, adu actele domnului doctor că tre să meargă repede la serviciu că poate are treabă.

    Vine panicat:

  • S-a întâmplat ceva?
  • Domnu doctor trebuie să plece repede!
  • Aaa mă scuzați. Uitați aici actele, chestia asta e amenda, o plătiți dumneavoastră când puteți, și mergeți sănătos, ăăă , mergeți repede la serviciu!

    Mă uit și eu la ei… îmi iau actele… dau binețe, urc în mașină. Ixulescu:

  • Chiar era doctor mă?

O fi acesta un pamflet, dar morala este că ar trebui fiecare să aveți mai multă grijă de propriile calculatoare. Mai ales în aceste vremuri când stați mai mult pe acasă și vă vin tot felul de gânduri XYZ, vreți să vă uitați la multe filme, să descărcați jocuri piratate… „Inamicii” de peste tot, abia așteaptă să capete ceva putere de minare suplimentară din calculatoarele voastre.

Stay safe! Pune-ți antivirus, verifică-ți firewall-ul! Nu intra pe site-uri obscure!

[FUN și nu prea] – Instalare Windows 10 cu șurubelnița

Fun sau nu, nu cred că există printre cititorii mei cineva care să nu fi auzit de Windows 10, prezentat ca “cel mai tare” sistem de operare “evăr frate”. Știu că scriu din ce în ce mai rar, dar când am timp îmi propun să sriu puțin… dar nu-mi iese niciodată. Acest articol nu este un tutorial, ci o poveste. Dacă nu aveți MacBook puteți citi doar ultima parte! Smile Enjoy!

Niște premise și puțină teorie

Pe vremurile când eram administrator de rețea, printr-unul din minunatele proiecte europene derulate în Universitate, s-au achiziționat mai multe dispozitive fizice Apple dedicate membrilor din proiect, dar și studenților. Profii aveau laptopuri, studenții iMac-uri. Sala pusă la dispoziție fiind un pic mică, nu au încăput toate, așa că “uium” de la proiect în contrapartida ținerii în grijă a iMac-urilor, avea să primesc și eu unul pentru teste și altele. M-am dat pe spate la propriu! Super tehnologie! Normal că primul lucru după ce am înțelesc că nu am nici o legărură cu Mac OS am pus Windows pe el. Și a mers! Și era fain! Până într-o zi când unui mare profesor, habar n-am cine, i “s-a pus pata” și a vrut iMac-ul de la mine. În contrapartidă am primit un MacBook Pro. Mi se parea fain dar prea mic în comparație cu HP Elite Book-ul, nu mai știu ce număr, pe care-l aveam la vremea aia. Am pus în joacă un nou apărut Windows 8 pe vremea aia, și a rămas undeva printr-o cutie ca să adune praful din birou. Până în noapte, în care am dat din greșeală peste un pahar cu apă care a fiert până dimineață în HP-ul meu. Nici mama și tata lui HP nu mai aveau ce face cu el… așa că l-am dat la casat… iar cum criza deja era cu colții bine piliți nu mai erau fonduri decât de Mac-ul plin de praf din cutia din dulap. Povestea aceasta este pentru cei care nu înțeleg de ce eu și Mac.

Fiind singurul meu instrument de legătură cu IT-ul m-am apucat de învățat Mac OS. Având un curs de Microsoft Excel pentru Avansați, mi-am instalat și Microsoft Office for Mac (2011). Din păcate, Office for Mac este doar o replică palidă a Excelului pe care trebuia eu să-l predau. Așa că a trebuit să revin la Windows. Să nu mai povestesc despre Powershell și alte chestii de administrare de la distanța pe care chiar nu aveam cum să le folosesc în Mac. Sunt, scuze, am fost administrator de rețea de Windows… așa că, poate mă înțelegeți.

Pentru cei care nu știu prea bine: Mac OS are o aplicație utilitară care se cheamă Bootcamp și care se poate utiliza pentru instalarea unui sistem de operare Windows. De la 7 încolo. De asemenea, la Mac este foarte important să știi modelul. Nu este ca la orice calculator pe care merge să instalezi orice Windows. Aici este vorba de o tehnologie specifică. Pentru a identifica în mod corect tipul de MacBook pe care-l aveți puteți accesa pagina: How to identify MacBook Pro models sau una care mie mi se pare super tare: Everymac.com.

Bootcamp-ul acesta în funcție de versiunea sistemului de operare îți descarcă automat driverele pentru Windows, partiționează discul așa cum îi spui tu și folosind un DVD cu Windows poți să instalezi un sistem de operare Windows și să bootezi ori în Mac ori în Windows.

Cei mai mulți utilizatori de Apple folosesc alte metode de rulare a Windows-ului sub Mac: mașini virtuale sau Parallels care după cum vedeți pe site costă aproape la fel de mult cu o licență de Windows. După cum vedeți și în link-ul cu mașinile virtuale, mulți consideră instalarea Windows sub Bootcamp un fel de mașină virtuală… ceea ce nu mă bucura prea mult. Mă dispera momentul în care încarci o pagină de Facebook, și încă 3 taburi în Chrome și rămâi fără RAM. Renunțasem de ceva vreme la Internet Explorer din cauza ad-ware-urilor de pe toate site-urile… dar nu-mi mai ajungea memoria. Apoi am încercat să fac niște ASPX cu o bază de date SQL Server în local … și am spus că e timpul pentru un upgrade.

Zis și făcut: La reprezentanța xStore din Iași, mi-am “tras” un SSD de 128 Gb și 8 GB RAM și avea să am un laptop mult mai bun. Abia așteptam să-mi pun și eu Windows 10… pe curat!

Installing Windows 10 on MacBook

Zice pe undeva prin paginile de mai sus, că pe modelul meu de Mac merge să instalezi Windows 8 cu Bootcamp versiunea: 5.1.5621. Noul meu SSD nu avea nici un sistem de operare, pentru că m-am lăudat eu la domnu de la Magazin că-mi pun singur Windows 10. Dar nici DVD-ROM. Mi-am descărcat un ISO de Win 10, mi-am cumparat un DVD-RW extern… Samsung și am instalat Win 10 direct din EFI.

Calculatoarele clasice au instalate în CMOS, o chestie (chipset) de pe placa de bază, BIOS-ul, un set de instrucțiuni ROM (Read Only Memory) care interfațează dispozitivele hardware cu sistemele de operare. Ele spun concret care sunt parametrii de funcționare a fiecărui dispozitiv. Calculatoarele mai noi precum și Mac-urile folosesc EFI, mai nou cunoscutul UEFI. E, dacă prin BIOS puteai să “te joci în voie”, accesul la instrucțiunile UEFI nu este la îndemâna oricui (eu de exemplu încă nu am reușit).

Concret, pentru a instala “pe curat” Windows pe un MAC ai nevoie de un sistem de operare care să știe să booteze UEFI. În Windows, versiunile cu Boot pe UEFI sunt (teoretic) Windows 7 DOAR versiunile pe 64b, și sigur celelalte versiuni. Boot-ul de pe DVD-ul Extern în schimb se pare că nu i-a prea plăcut Mac-ului meu. Nu a pornit. Clar rămânea versiunea cu crearea unui Stik bootabil de instalare. Microsoft spune că are un instrument pentru creat stik-uri bootabile, dar din punctul meu de vedere cel mai bun posibil este Rufus, care permite să selectezi tipul sistemului de organizare al discurilor (MBR sau GPT), tipul instrucțiunilor de boot (BIOS sau UEFI) și pe baza unui ISO crează automat stikul bootabil.

Revin: Am instalat Windows 10 pe curat… și am instalat Bootcamp-ul specificat mai sus. Nici după reboot, nici după toate update-urile și toate metodele de instalare a driverelor nu am reușit să fac să-mi pornească placa de sunet și mai rău de atât mini-display portul pentru conectarea la monitor secundar sau video-proiector. Să spunem că aș “fi trăit” fără muzică dar ce m-aș fi făcut la cursuri dacă nu aș fi avut video-proiector? De pe ce le mai citeam eu studenților la ore dacă nu aș fi avut slide-uri? Smile

Undeva, cândva îmi amintesc faptul că pe Windows 7 și Windows 8, îmi funcționa și sunetul. Windows 7 era instalat din UEFI, Windows 8 din greșeală în Bootcamp. Așa că am reinstalat Windows 8 în UEFI, dar problema sunetului persista. Nu știu dacă i-a mers cuiva să intaleze Windows 7, x64 de pe stik în native UEFI, dar mie nu mi-a ieșit. Bootloaderul rămânea blocat fără să mai poată face nimic. După mai mult de 24 de ore de încercări și variante, cateva stikuri și câteva DVD-uri arse… începeam deja să mă resemnez. Pe Compaqul și Acer-ul soției Windows 10 zbarnâia… numai pe al meu nu reușeam să fac nimic.

Finu

În disperare de cauză, îl sun pe Finu și “aranjăm” o întâlnire în oraș în familie. Între o șaorma și o cola îi povestesc cu patimă despre problema mea. Îmi dă 2-3 soluții și a patra cea cu șurubelnița. Linuxist, îmi spun în gând! Nu v-am povestit? Ionuț Finu e un mare Linuxist, Adroist, Hardist etc. și din cauza atâtor “complicații profesionale” s-a apucat de scos dinți (stomatologie). Smile

– Nașu, dacă nu merge și nu merge, iei o șurubelniță, pui hardiscu pe alt laptop și instalezi laptopul pe el și gata.

– Finu, nu-am instalat niciodată Windows cu șurubelnița. Am și eu mândria mea! Așa ceva nu fac. Găsesc eu o soluție!

Zis și făcut! Mi-am mai luat două sticuri de 16 Gb. Nu a mers! Pur și simplu Windows 7 nu se instalează. Windows 8 și 10 nu suportă Bootcap-ul nici mort.

Installing MacOS

Pe la 3 AM, când tot omu normal doarme sau este la discotecă, iau decizia radicală de a reinstala Mac OS și de a reinstala Windows din Bootcamp. Aveam SDD, aveam 8 Gb RAM, îmi ajungeau resursele. Mac-urile au o chestie tare faină: dacă cumva îți schimbi discul sau îți bușești sistemul de operare, poți face un clean install direct la bootare, direct de pe Internet.

WP_20150823_12_23_04_Pro

Mi-am pus X Lion… apoi am făcut upgrade la Yosemite, am partiționat frumos discul, am descărcat driverele automat pe un stik, am pus CD original de Windows 7 Pro x64 în DVD-ul extern… și la primul reboot… Pace! Nu a mai pornit! Am pus DVD de Windows 8. Am pus stik de 8, stik de 10… nimic, nimic, nimic. Finu spunea ceva de Clover, un multiple boot loader de UEFI… dar nu “m-am prins” cum se folosește. Și atunci… mi-am acceptat soarta și am pus mâna pe șurubelniță. M-am uitat în sertarul cu scule, mi-am prins degetul în patentul moștenire de la tata, l-am blagoslovit pe vecinul de la 5, care mi-a promis un patent nou și bun, dar oricum nu citește el ce scriu eu aici și n-am găsit o șurubelniță atât de mică cât să desfacă cele “n” șuruburi de pe spatele unui MacBook. Țin să le mulțumesc oficial pe această cale prietenilor de la Microsoft care mi-au făcut cadou, la un technet odată de mult, un cuțit multifuncțional cu patent, foarfecă, pilă de unghii și… o șurubelniță mică, mică, mică numai bună de scos șuruburile.

Am scos hdd-ul 2 din Mac, am pus DVD-ul original și am instalat Windows 7 direct din UEFI. Apoi (atenție!) am pus Bootcamp 4.0.4033 pe Windows 7. Am făcut upgrade la Windows 10, forțat cu instrumentul MS și uite așa acum vă scriu din Windows 10. Smile Odată instalate driverele, Windows 10 le importă corect și le utilizează ca atare. Încă nu mi-am făcut upgrade la driverul de tastatură și mai scriu aiurea, sau nu merg combinațiile de taste cum trebuie… dar o rezolv eu și pe asta. Îmi lipsește celebra combinație de taste: Alt+Fn+Shift+F11 = Print Screen dar sunt alte instrumente interesante pentru poze la monitor! Smile

Logica este destul de simplă: MacBook-urile suportă doar două dispozitive de stocare: HDD și DVD sau HDD1 și HDD2. Cei care mai știu ceva hardware old-style, își aduc aminte de modelul Master/Slave. Fizic, Apple este încă la acest nivel. Știind să booteze ori de pe un disc ori de pe altul, DVD-ul extern nu poate fi luat în calcul la bootare de Windows 7 sub UEFI. Bootcamp-ul din Yosemite, e la fel de stupid, pentru că mergând pe aceeași idee, nu știe să mapeze un ISO, DMG sau să folosească un stik cu sistem de operare pe el pentru bootare. Și în felul aceste, cheia este să ai DVD-ul fizic al laptopului ca să poți instala. Sau o versiune mai nouă de Mac care știe să cânte în Bootcamp-urile noi de Windows mai nou.

Teoretic ar fi trebuit să închei povestea aici. Smile

Mi-o fi căzut un șurub ?!

Dimineață, luni, ajung la birou cu un chef maxim de muncă. Pun de o cafea, aranjez puțin pe birou, deschid laptopul să-mi pun o muzică ceva ca să meargă mai bine lucrul. Am sunet! Smile

Deschid Windows Explorerul (poză) și dau să accesez discul cu date. (P – Poza 2)

Discuri in Explorer

Discuri cu date

Deschid Disk managerul (poza) și-mi trece prin cap un singur lucru: mi-o fi picat vre-un șurub de la hardisk?!

Discuri inaccesibile

Fiind deja familiarizat cu șurubelnița, simt totuși cum mă trece un fior rece de problemă “logică”. Deschid Edge și caut Google pe Bing, în speranța unor soluții magice. M-am uitat la niște filme cretine cu indieni, care explicau la nivel retard cât de minunat este un tool sau altul. Mi-am pus niște Demo, mi-am instalat 100 de Ad-ware cu primul crack… dar Pace! Discul tot dinamic și inaccesibil rămâne.

Ar fi fost fain să fi găsit o variantă profesională prin care să va spun cum se convertește un disk dinamic într-unul basic… dar în afară de promisiuni pe net nu găsești nimic concret. Nu vă povestesc despre diskpart pentru ca să nu vă vină idei. Rețineți doar că nu merge să convertești un Dynamic în Basic. Explicația este simplă: Nu ai nici o posibilitate să rupi legătura dintre două partiții logice care partajează același volum. Stupid thing! Ar fi mers doar în cazul în care sistemul ar fi avut un singur disc si pe acela ar fi fost instalat si sistemul de operare.

Așa că cel mai bine ar fi să recuperați datele cumva… de pe discurile care nu sunt accesibile, să ștergeți partițiile dinamice și discul se transformă ca prin minune în Basic pe care poți recrea partițiile clasice. Personal sunt un mare fan al File Scavenger, care, în viziunea mea, este cel mai bun tool de recovery de pe surse de memorie defuncte. Dar durează! Faza faină este că orice Windows, de la 8 încoace, când bootează de pe stik permite să faci repair la computer și de acolo poți folosi clasicele comenzi DOS pentru a recupera date. Suprinzător că în command prompt discurile logice (P și T din pozele anterioare) sunt accesibile iar comanda XCOPY poate copia întreaga structură de directoare pe un disc extern. Așa am reușit să-mi recuperez fișierele și să pot șterge în liniște minunatele partiții RAW.

The End! Sper să fie util cuiva! Winking smile

Definind #Cloud Computing-ul… [Pamflet]

Este dimineață în Poitiers. În timp ce-mi așez cu grijă patul, sunt sigur că soarele strălucește puternic în fața jaluzelelor închise la maximum. Telefonul începe să trăncănească melodia lui enervantă de deșteptare! Ha! M-am trezit înaintea ta! E clar! Voi avea o zi productivă! Mă arunc plin de energie în duș (fără poze, da?) dau cu rece, dau cu fierbinte, îmi pun ideile în ordine, mă șterg, deschid jaluzelele și mă bucur de norii care mai domolesc temperaturile de peste zi.

Ora 8:00 – Deschid capacul de la laptop, deschid Word-ul și mă apuc de scris:

Cloud Computingul este

Sună Skype-ul. Colegul vrea să mâncăm și să bem o cafea. Pfiu… uitasem că trebuie să mâncăm. Ctrl+S, îmi iau cana și la papa!

Ora 8:29 – Aștept să se „aprindă” laptopul și mă frec într-un gest de nerăbdare pe față. Pfiu… am uitat să mă bărbieresc!

Îmi fac repede și un #selfie House MD mood. J

Ora 8:37 – „Reaprind” laptopul. Deschid laptopul și recitesc ce am scris. Nu-mi place. Șterg și reformulez.

Cloud computing-ul reprezintă

Cioc! Cioc la usă. Mă ridic și deschid. O doamnă imensă într-un halat albastru care-ți dă senzația de și „mai mare” începe să-mi ciorovăiască ceva în franceză. Vorbește atât de repede, dar gimnastica mea facială o face într-un sfârșit să-și dea seama că nu înțeleg o iotă din ce spune… după care repetă rar ca pentru idioți: șanje le linj de li. Aaaa lenjeria! Chiar că. Desfac patul, împachetez cearșafurile și le predau doamnei și spun Merci. Începe iar să spună ceva. Îmi repet iar expresiile faciale ca să i-o servesc din prima pe cea care trebuie. Iar se oprește și se uită la mine: Ohh, ui! Servie mesiu! Servie?! Ui, servie, mesiu și începe să se șteargă pe față cu cearșafurile, apoi la contrarierea mea, începe să se șteargă și pe halat. Servie mesiu!! Îmi spun: Or fi prosoapele? Mă duc și-i aduc prosoapele i le pun în brațe: Mersi bocu! Pleacă bodogănind ignorând zâmbetul meu de complezență.

Ora 8:48 – Laptopul mă avertizează că sunt pe low batery. Caut repede încărcătorul și-l conectez. Redeschid word-ul și recitesc încercând să-mi reașez ideile în minte.

Cioc! Cioc la ușă. Mă ridic și deschid. Doamna cea mare: Votrî linj mesiu. Le iau, Merci bocu.
De chel pei e tu mesiu? Ăăă du la Rumani. I se luminează fața și începe iar să toarne… prin ce înțelegeam eu acolo spunea că a avut o colegă din România și că s-au înțeles foarte bine și că românii sunt muncitori dar sunt și țigani români care …

Ora 9:13 – Reaprind laptopul și ca să mă liniștesc intru pe Facebook, apoi pe știri, apoi mă uit în cont … apoi iar pe Facebook, dau like la câteva poze. Mai citesc să văd ce fac grecii.

Ora 10:45 – Doamne ce trece timpul. Fac o pauză și mă apuc de scris!

Ora 11:00 – Deschid Word-ul din bară și recitesc ce am scris. Îmi mai așez trei idei în cap după care șterg tot și încep să rescriu:

În opinia anumitor autori cloud computingul reprez

Sună telefonul! Număr necunoscut. Cine știe ce o fi, zic să răspund.

  • Alo, mă numesc (am uitat de cum a spus) și reprezint interesele companiei (nici asta n-am reținut dar parcă era ceva cu financiar si cu security). Sunteți domnul Greavu?
  • Da, dar să știți că eu nu sunt în țară și dacă doriți să-mi vindeți ceva, nu cumpăr nimic.
  • Aaaa, nu domnu Greavu, eu doream doar să vă cer o adresă de e-mail.
  • Da. Da. V-o trimit imediat pe SMS.
  • Dar nu puteți să mi-o dictați că aștept în telefon?
  • (nu mi-a plăcut niciodată să-mi dictez adresa de e-mail prin telefon. Mi se pare complicată) Păi nu domnu că e complicată. V-o trimit imediat pe SMS.
  • Hai dictați-mi că e mai bine așa.
  • (îmi pică fisa) Dar de ce vă trebuie adresa mea de email?
  • Păi ca să vă trimit o ofertă sigură de investiții financiare în străinătate.
  • Pfff, domnu, nu v-am spus că nu cumpăr nimic… La revedere!

Închid nervos, fac trei pași prin camera de 2 metri pătrați în care-mi petrec zilele și mă așez pe scaun.

Ora 11:14 – Reaprind laptopul și deschid mailurile. Vi@gra, C1@lis, enlarge… delete all. Din bun simț mă uit zilnic și în Junk. Mail de la un client: Până mâine trebuie rezolvată problema x. E timp zic. Îl scot din junk, îi pun flag de important, redeschid word-ul și recitesc ce am scris, timp în care mă străpunge o idee: oare când o fi trimis mailul respectiv? Care mâine? Nu! Sunt hotărât să finalizez definiția asta astăzi. După ce termin de definit, am timp să le fac pe toate celelalte. Deci..

În opinia anumitor autori, cloud computing-ul reprezintă un

Care autori? Trebuie să-i citez. Care era oare cea mai bună definiție? Deschid o carte, citesc, o deschid pe a doua citesc, a treia… și tot așa. Oare unde era definiția aia care îmi plăcerea atât de mult? O fi pe net?

Deschid browser-ul cu tabul de Facebook… mai dau un scroll, mai mă uit la un video din acela stupid, mai dau un like…

Ora 13:00 – Sună Skype-ul: Colegu, nu mergem la masă? Yeah… e deja timpul pentru prânz? Și să tot fie 1,5 Km până la cantina aia…

Ora 14:00 – Repornesc laptopul, deschid word-ul citesc ce am scris și-mi aduc aminte că voiam să caut acea definiție. Deschid browser-ul cu pagina de Facebook, dau un scroll, mai dau câteva like-uri, mă mai uit la o porcărie de filmuleț… văd o melodie interesantă și-o deschid pe Youtube.

Ora 15:18 – Redeschid wordu din bară supărat că nu am găsit definiția pe care o căutam, șterg tot și o iau de la capăt.

Toată lumea știe ce înseamnă cloud-ul în ziua de astăzi. În accepțiunea generală cloud computing-ul reprez..

Sună telefonul! Număr necunoscut. Cine știe ce o fi, zic să răspund.

  • Alo, domnu Munteanu? (prietenii știu de ce J)
  • Nu, aici nu este nici un domn Munteanu, la revedere!

Ha ce expeditiv am fost! Merit o pauză!

Ora 16:00 – Deschid browser-ul să văd ce știri mai sunt… revin în word și-mi reașez ideile pentru a vedea unde am rămas. Mă gândesc la ce-mi propusesem ieri, introduc o poză în text, reformulez, caut să-mi aduc aminte cum se pune Caption automat la figurile din Word… și văd în try zone un mesaj de e-mail… de la clientul cu mailul de până mâine!

Deschid, citesc și-mi dau seama că mâine era astăzi. Caut repede să-mi amintesc ce-am făcut, ce trebuia să mai fac, de unde vine problema, răspund scurt și sec Rezolv! Deschid browser-ul ca să mă conectez în portalul de administrare a serviciului de cloud al clientului.

Ora 18:00 – Am amorțit complet de atâta stat pe scaun. Îmi sun colegul să facem o pauză ca să mergem la magazin să ne luăm de mâncare… și nu numai. J

Ora 21:00 – Mă așez pe scaun, deschid laptopul, mă uit la mail, mai șterg niște spam-uri. All good! Back to work!

Îi mai blagoslovesc puțin în gând pe internaționalii francezi care-mi perturbă olfactiv ideile.

Nu-mi place idea de la care am pornit. Trebuie să o reformulez. O muscă planează ușor și se postează pe ecran. Zâmbesc și încerc să o alung cu săgeata de la mouse. J

Nu-mi place definiția și nici formularea. Ar fi bine să caut ceva inspirație pe Internet. Deschid browserul… mai dau puțin scroll, mă uit la notificări, nici un mesaj nou… mai citesc o știre, mai dau un comment… Doamne e 12 noaptea! Hai repede cu definiția că mor de somn!

Șterg tot și o iau de la capăt.

În accepțiunea generală cloud computing-ul reprezintă un concept

Oare unde să pun poza? Înainte sau după definiție? Dar oare nu ar fi mai cool să o pun în dreapta? Dar cum se făcea wraping la text pe lângă poză? Găsesc într-un final și bucurându-mă de reușită decid că este timpul pentru somn.

 

Este totuși 1 noaptea și mâine o zi plină în care pot defini ce mi-am pus în cap! J

Blog la WordPress.com.

SUS ↑