Evaluarea cadrelor didactice (Pamflet și nu prea)

Acest articol reprezintă un pamflet și este în fapt o opinie personală a cad(av)rului didactic semnatar al acestui articol. Mă „acopăr” în ceea ce scriu prin: Legea educației naționale. Legea nr. 1/2011 , Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 18 din 10 ianuarie 2011 , Titlul I – Dispoziții generale, Art. 3. În traducere liberă: am și eu o părere.

Într-o discuție pe o rețea de socializare vorbeam despre importanța evaluării cadrelor didactice:

Feedback-ul este foarte important pentru activitatea noastra didactică. Chiar dacă nu sunt de acord cu momentul completării (semestrul nu s-a încheiat) și nici cu structura chestionarului (vezi cele cu cercetarea și cu stimularea), consider că o evaluare din partea studenților este foarte necesară.

Vis-a-vis de anonimat: cel mai bun anonimat este cel al foii de hârtie. Sistemele de calcul pot fi anonimizate, dar dacă cineva își pune în cap să obțină o informație, cu greu, dar tot o va obține. Personal încurajez toți studenții mei să completeze acele chestionare cum cred de cuviință. De asemenea, am propriile mele chestionare de feedback pe care-i rog pe studenți să le completeze la ore!

Sunt de părere că un sistem informatic ar fi mult mai util pentru colectarea datelor despre evaluări, dar se pare că în ultimul timp mi-am pierdut (fără nici un motiv invocat) încrederea conducerii în seriozitatea cu care tratez aceste lucruri, în anonimat și mai ales în discreție. Sunt profesori care țin foarte mult ca eu sau altcineva de la Rețea să nu cunoască acele punctaje, de aceea se preferă varianta pe hârtie. E drept că și eu exagerez de multe ori cu partea de transparență, pentru că eu chiar cred că atunci când ne știm lucrurile rele sau bune suntem în fața unei situații concrete pe care trebuie să o fructificăm sau să o îmbunătățim.

Rezultatul evaluărilor face parte din grila de avansare și acordare a gradațiilor de merit a cadrelor didactice. Trebuie să ai scoruri foarte mari, ani la rând, pentru a putea trece la următorul grad. Este și acesta un criteriu, chiar dacă nu singurul.

Dacă se schimbă ceva? Întotdeauna se schimbă ceva: unii devin mai buni, alții mai motivați, alții mai frustrați. Acesta este adevărul și nu avem de ce să ne prefacem că unele comentarii nu sunt deranjante, mai ales dacă sunt legate de o realitate pe care nu dorim să o recunoaștem fățiș sau dacă sunt comentarii răutăcioase care nu au nici o legătură cu realitate.

De curând, adică astăzi, am intrat în posesia formularului de evaluare a cadrelor didactice. Știam eu că o să mă distrez :)    

Să începem de la punctul A. întrebarea 1.

Cursul este structurat logic, clar și motivant

Logic, clar… da, da. Foarte logic de clar. J Dar oare ce o fi însemnând motivant?! Orice student de bună credință deschide Google și caută după cuvântul motivant: pe dexonline… nimic concludent. Pe traduceri nimic deosebit. Pe rădăcina cuvântului… Citez:

MOTÍV ~e f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariția efectului; pricină; cauză; temei. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul scop al unei acțiuni; pretext; prilej. 3) Frază sau pasaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziții muzicale; temă. 4) Element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură.

Adică să mă duc la ore să ascund adevăratul scop pentru care am ajuns acolo? Sau să le bag o melodie? O dedicație ceva? J Sau poate mai bine sculptez o cretă pe tablă? J

Căutăm niște video… pare mai ușor de înțeles conceptul. Să vedem: ești profesor care trebuie să predea … să zicem HTML. Cum ar arăta un curs motivațional de genul acesta: http://www.youtube.com/watch?v=gr_OpFxCx-A. Ăăă? Sau la un curs de rețele când trebuie să predai ceva despre securitate? http://www.youtube.com/watch?v=rCZ3SN65kIs ?:) Merge? :)

Punctul 2: Cursul aduce elemente noi pe baza unei bibliografii relevante

Hm, păi eu activez în domeniul tehnologiilor informaționale. Ce este nou astăzi peste 3 luni este deja învechit, nu? Apoi, în bibliografie tre să dai cărți, reviste și pagini web. Pai tot ce-i scris într-o carte deja nu mai e nou de ceva vreme. Reviste… adică print-uri? Mai sunt în domeniul informaticii? Asta în afară de revistele ISI sau B+ în care poți citi sefe-uri fără nici o aplicabilitate practică. Să nu insistăm totuși pe subiect. În fapt, cam tot ceea ce se prezintă la ore este nou pentru studenții de astăzi J. Iar dacă te duci la Curs cu bibliografie: www.google.com spun studenții că le dai prea mult de învățat J

Îmi aduc aminte că într-un an am ieșit rău tare la punctul acesta la evaluare. Al doilea an m-am dus cu 2 metri (la propriu) de cărți la ore. Le-am cărat cu o roabă (mă refer la instrumentul pentru construcții) și le-am pus rând pe rând pe catedră: Aceasta este bibliografia. Aici sunt și răspunsurile la întrebările de la examen. J

Punctul 3: Cursurile conțin și rezultate ale cercetării științifice recente din domeniu.

Adică sefe-uri? Aș prefera să nu insist pe acest punct pentru că nu prea sunt îndreptățit să vorbesc despre cercetare… În fapt în 28 de ore cât are un curs, din care 2 ore prezinți bibliografia și cuprinsul, în două faci evaluare, în 2 e Paștele, în 2 nu au ei chef să vină, în două nu ai chef tu să te duci… rezultă că ai suficient timp să predai și cercetare pe lângă o serie de fundamente prin care să le dai o idee globală studenților despre modul în care-i poate ajuta cursul tău să-și câștige o bucată de pâine.

Punctul 4: După ce am studiat această materie interesul meu pentru domeniu a crescut

Păi ca să iasă bine toți profesorii la evaluare, studenții ar trebui să fie după finalizarea cursurilor un fel de homo-universalis, nu? E imposibil să te faci interesant pentru toți studenții. Ar fi chiar greșit să-i atragi pe toți în domeniul tău… pentru că altfel ceilalți colegi ar ieși rău la evaluări, nu?

Mai sunt și alte întrebări, pe care un spirit cârcotaș le-ar putea specula. De exemplu:

  • Aș dori să studiez și altă materie cu acest profesor. Păi de ce? Care este relevanța unei dorințe într-un context concret al finalizării studiilor? Sau dacă acel profesor nu mai are alte cursuri, pentru că așa este norma, la ce ajută dorința studentului?
  • Profesorul imprimă o atmosferă de respect și încredere. Iar am o problemă cu termenii: respect, adică dă Bună ziua ? sau bate cu pumnul în masă ca să fie studenții atenți? Sau îl dă pe primul afară care vorbește și ceilalți au încredere că și ei dacă vor să plece, trebuie doar să deschidă puțin gura? J Să ne întoarcem la definiții: RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație.

Păi poate ne dăm seama din poze: Să mă duc cu pălărie la ore? J


Nu luați în derâdere fotografia cu text pe ea, pentru că face parte dintr-o campanie reală pe care o susțin!

Să ajungi să-ți venerezi profesorul… este și mai greșit. Fiecare student trece printr-o perioadă de formare în care trebuie să învețe lecția supraviețuirii nu venerația profesorilor săi. Un pic mai multă stimă și dintr-o parte și din alta nu ar strica și aici aș recomanda o bibliografie…

  • Profesorul tratează studenții cu respect și cordialitate. Cu respectul 100% de acord. Studenții sunt „marfa” care iese pe poarta „fabricii” cu ștampila ta imprimată pe ei. Dacă nu-i tratezi ca atare, e clar că nu ai cum să le ceri respectul. Sau ca să fiu mai specific…

Asta înseamnă facultatea în viziunea unui student. Asta înseamnă feedback rece, scurt, tăios și la obiect.

Pe de altă parte, manipularea socială, cenzura corporatistă, individualismul și ineptocrația limitează și izolează eforturile individuale de schimbare, ducându-le într-un derizoriu hilar anti-sistemic, în timp ce malaxorul valorilor își vede mai departe de aplatizare.

Și pe aceeași linie a fabricilor părerii despre facultate un fost student afirmă: Sa ținem totuși cont că un abator are mai multe linii de producție iar materia primă influențează foarte mult calitatea produsului final. Adevăratele lecții sunt predate „printre rânduri”, eu am învățat ca mulți pot sa îmi închidă ochii, dar singurul care mi-i poate deschide sunt EU! Iar fiecare vede diferit, de asta ajungem in locuri diferite, cu joburi diferite, in domenii diferite si nu in ultimul rând plătiți diferit (Alin Streinu).

Și totuși ce înseamnă cordialitate, dacă asta cu respectul am lămurit-o? CORDIÁL, -Ă, cordiali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care pornește din toată inima; afectuos. Ar putea cineva din Conducere să-i spună soției mele că nu eu am scris că trebuie să fiu afectuos cu studentele? J

  • și cu bunăvoința dumneavoastră, ultima pe listă: Profesorul evaluează studenții în mod corect/imparțial. Aham, sigur că da. Foarte corect! Mai ales pentru cei care pică examenul J

Și totuși, revin la comentariul inițial de la care am pornit acest articol. Evaluarea este bună. Este utilă. Și dacă o să fiți curioși să căutați pe Internet după teacher evaluation form, o să vedeți că majoritatea universităților anglo-saxone au aceleași întrebări în formularele de evaluare. Aproape aceleași. Cred că totul depinde doar de percepție. Mi-ar plăcea și mie să am mai multă pregătire în ceea ce înseamnă motivațional, mi-ar place să știu cum să impun un anumit model de respect studenților mei, cum să-i fac mai interesați de ceea ce le predau, despre cum să fiu cordial cu ei, și cam care ar fi principalele metode de evaluare corectă… mă refer la metode corecte nu la cele scrise în cursurile de pedagogie sau în metodica predării, fie vorba între noi, un sistem tâmp de îndobitocire a creativității. Mi-a plăcut mult la școala de management de la Bled, Slovenia, unde am învățat cam cum ar trebui creat și condus un curs la nivelul de master. Mi-au rămas multe în cap în 3 săptămâni, dar și multe întrebări.

În continuare, pentru toți studenții care nu înțeleg amploarea acestui proces, și cât de important este să ți se dea posibilitatea de a evalua, îi rog să specifice întrebările care ar trebui incluse într-un astfel de chestionar, sau care ar fi cele mai bune metode de colectare a feedback-ului. Sunt organizații studențești care ar putea să-i ajute, să colecteze aceste întrebări și să le propună conducerii.

Succes tuturor și sper să nu vă fi afectat decât cu un zâmbet! Și baftă colegilor mei de breaslă la evaluări! Ne vedem în restanțe! :)

 

Din aceeași categorie: [Fun și nu prea] Problemă deontologică

Virus Politia Romana

Dimineața de obicei după ce mă trezesc mă uit în oglindă. De câteva zeci de ani nu am observat niciodată un cerc deasupra capului meu. De fiecare dată îmi spun, că asta poate fi cea mai bună motivație pentru a putea face și lucruri din zona gri.

În seara asta lucram liniștit la calculator pe Facebook și nu știu ce mi-a venit mie să caut ceva mai gri spre negru pe Internet.

Am deschis frumos browser-ul în private mode, am deschis pagina cu pricina, mi-a trecut prin față un splash window din ala cu spam, jocuri și alte chestii din zona roz, dar l-am ignorat cu indiferență. Nu am apucat însă să mă bucur nici măcar 10 secunde de descoperirea făcută în fereastra mea de căutare… când… antivirusul a vrut să spună ceva șiiiii… buff/poză!

Virus Politia Romana

Știți melodia aia cu Vine Poliția? Eu o știu… (vezi minutul 1:51. Nu știu ce o fi asta, hip-hop, tehno, manele, porcării, nu contează e sugestivă! :) (Pentru cei care s-au supărat că au trebuit să deschidă melodia respectivă, îmi cer scuze cu asta dacă vreți să citiți mai departe.)

M-am uitat și eram chiar eu în poză. Chiar mă și mișcam ca să mă văd cum îmi stă cu căștile pe cap. IP-ul cred că era tot al meu… și nici un fel de buton de închidere. Comenzile cele uzuale gen Window+Combinații… Nimic! Alt+F4… Nimic! Ctrl+Shift+Esc pentru TaskManager nimic… În schimb funcționează Ctrl+Alt+Del… dar nu se deschide de nici un fel Task Manager dacă faci lock screen și revii, fereastra cu Poliția care vrea bani nu pleacă de acolo nici în ruptul capului.

Tentația fiecăruia dintre noi este de a încerca să dăm restart. Problema este că la restart problema se complică, pentru că virusul sau calul troian are șansa de a modifica regiștrii, de a salva fișiere în diferite locații de bază ale sistemului de operare și de a crea servicii Windows care să dea posibilitatea controlului calculatorului. Nimeni nu garantează că producătorii virusului ar putea fi oameni de bună credință care să accepte banii și să șteargă caii troieni.

Așadar de evitat restart și încercat doar un Logoff, pentru că funcționează cu Ctrl+Alt+Del și Log Off. Totul este să fiți suficient de rapizi cât să dați Cancel operațiunii, pentru ca Logoff-ul să nu se producă. Ideea este doar de a scăpa de acea fereastră și de a pune antivirusul să-și facă treaba.

În fapt este vorba despre o altă versiune a virusului Trojan:Win32/Reveton.F detectabil cu o serie de antivirusuri actuale.

Microsoft Security Essentials în detecteză dar este nevoie de repornire pentru eliminarea fișierelor infectate.

Virus Poliția Română detectat de MSE

Virusul are și o hibă de logică. Dacă ești undeva într-un deșert și te infectezi, cum poți să mai intri pe internet să-ți procuri chestia aia de card Ukash de la sute de mii de site-uri din întreaga lume?!

Detaliile tehnice despre virus și despre modul de acțiune plus curățare avansată găsiți în Malware Protection Center. Verificați pe disk dacă mai apar fișiere cu extensia .pad Eu am găsit unul în C:\ProgramData.

Dacă nu mai vedeți on-line, înseamnă că am fost infectat complet… de Poliție că nu am plătit amenda! :)

PS: Aveți grijă pe unde navigați pe net. Uneori ceea ce căutați se poate găsi mult mai simplu în locuri mai safe! Sper să vă fie util!

Daaar… de ce îmi pasă mie de plagiatul PM-ului ţării?!

Discleimăr: 
Acest articol poate conține erori de logică și limbaj. 
Într-un mod revoltător este scris într-un limbaj al vorbirii curente 
exprimând o părere/opinie exclusiv proprie și personală în mod dezlânat 
și poate complet de neînțeles. Rog cititorii, care ajung întâmplător aici,
 să se oprească din citit oricând consideră necesar după acest punct.

Impulsiv şi dintr-o dată, fără să stau prea mult pe gânduri aş spune că îmi pasă al naibii de mult! De ce? Păi în primul rând pentru că şi eu sunt Doctor şi că pentru a obţine acest titlu am muncit aproape 10 ani. 10 ani?! Mda… 10 ani… şi vina mi se datorează. Pe timpul meu (admis la doctorat în 1999), şi a lui Ponta, doctoratul ţinea cam 4 ani la zi şi 6 ani la ID. În timpul acesta aveai un serviciu, trebuia să ţii ore de luni până duminică şi eventual să fii şi un membru al familiei. Chiar aşa! Numai membrii propriilor familii pot şti câte sacrificii au făcut, câte compromisuri şi câtă înţelegere… totul pentru a termina celalalt cu bine doctoratul şi aşi clădi o carieră academică pe baza acestui titlu.

Puţini terminau în 6 ani doctoratul. Foarte puţini! Numai că dacă până prin jurul anilor 2000-2002, dacă depăşeai termenul, era aproape ca o regulă general valabilă, după 2005 s-a băgat o taxă de penalizare de 1200 lei pe an pentru fiecare an de întârziere. Eram în plină ascensiune în perioada aia. Descoperisem lumea prin Imagine Cup şi în acelaşi timp aveam nevoie să fiu student la doctorat pentru a putea candida şi în 2006. Apoi am învăţat că ceea ce făceam eu la Reţeaua FEAA era artizanat şi că de fapt lucrurile stăteau mult mai elaborat. Bani avea facultatea de-i întorcea cu lopata… deci dacă peste noapte visam că vreau un blade center de 1,5 miliarde a doua/a treia zi îl aveam în “ogradă”. Ajunsesem ca meşterul Manole: instalam tot felul de platforme noaptea, a doua zi le testam şi-mi dădeam seama că nu e suficient de bine. Mai citeam o carte, o documentaţie şi noaptea formatam şi o luam de la capăt. Şi aşa am ajuns de studii de caz….

Ameninţat din ce în ce mai des cu exmatricularea  de la Doctorat am ajuns la trista concluzie că munceam pe gratis şi plăteam pentru ceea ce ar fi trebuit să fac.

Cu greu am terminat şi doctoratul. Nu am fost mulţumit de ceea ce am făcut. Uitându-mă peste ani în urmă, nu pare chiar atât de rău, dar nu atât de bine cât mi-aş fi dorit.

Şi ce vină are domnul Prim în toată treaba asta? Absolut nici una.

Şi ce treabă are plagiatul cu ţara? Chiar aşa.. aparent nici una.

Nu fură toată lumea în ţara asta? Păi aparent se pare că da. Iar el nu a furat din buzunarul nimănui, nu-i aşa? Păi şi atunci de unde atâta obidă? Exact, am intrat cu toţii în jocul băsist al dottore-ului şi am uitat să ne uităm în curtea noastră şi să vedem de fapt că fiecare dintre noi furăm. Şi mai ales că dumnealui nu a furat, repet, de la nimeni!

Ia să întoarcem foaia! Adică… eu sunt cadru didactic. Şpagă nu am de la cine să iau pentru că sunt „al dreacu” și studenții nu-mi dau nimic. Pe la ID unde se „mulgea” mai bine pe timpuri le-am băgat evaluare automată pe bază de teste grilă în BlackBoard. Poate să vină și Rectoru… și Ministreasa, chiar și Președintele Ales… că nu are ce-i face. La finalul testului apare nota și studentul știe dacă a trecut sau nu. Automat nota e dusă în baza de date și afișată în catalogul studentului. Versionare, dublă aprobare la modificare, audit pe fiecare operațiune… păi ori suntem informaticieni, ori nu?

Păi dacă eu nu am ce fura… de ce altul ca mine să fure? Doar pentru că este în politică? Păi nu zice la cartea de căpătâi că oamenii se nasc egali? Atunci și el s-a născut om, nu politician… deci dacă eu nu fur nici el să nu o facă.

Dar tata fură? Păi la o palmă de pământ pe care o are el de la cine să fure? Nu mai sunt CAP-uri, IAS-uri și alte forme de culturi ale statului din care să furi. Dacă te duci în lanurile lui Porumboiu ca să furi 4-5 popușoi pe care sa-i fierbi să să-i dai la nepoți să-i mănânce, întâi te împușcă paznicii și după aia dacă scapi te întreabă cu ce ocazie pe la ei. Deci nici el nu fură. Mai nou îmi spunea, ceea ce eu nu prea credeam, că sunt oameni la tară care nu au ce mânca. Păi dacă la Porumboiu îi împușcă, în momentul în care vin pe glia ta, cutuma spune să bagi furca în el și după aia să-l întrebi cu ce ocazie pe la tine.

Deci ei nu fură… asta ne îndreptățește să mai spunem că toată lumea fură? Păăăăi nu prea se justifică. Sigur orice proces logic inferent dacă nu este validat poate avea scăpările sale. Pot fi acuzat de băsism și e clar că îmi caut eu exact acele cazuri particulare prin care să demonstrez contrariul. Mai ales că PM-ul nu a furat de la nimeni și mai ales nimeni nu l-a reclamat că ar fi furat de la el.

Pe timpul când toate mergeau bine în țara asta lectorii ajungeau în 2-3 ani conferențiari și în alți 2-3 profesori. O carte, 4 articole publicate la unde o fi fost, de îmbătat bine o comisie și o gașcă de colegi și cam acestea erau criteriile de promovare de la un grad la altul. E clar că sunt cam exagerate afirmațiile de mai sus și că ele erau în cea mai mare parte doar excepții nu o regulă de zi cu zi. Daaar nu pot uita din perioada respectivă (2002 parcă) un articol la o conferință științifică internațională cu prezență din România și Moldova, a unui mare profesor și care se intitula ceva de genul: aplicații de arhivare electronică a documentelor și al cărui conținut era un copy/paste din helpul de la WinZip! Păi ori suntem cercetători ori nu?

Vă dați seama câtemai de-a frigidere pline de mezeluri și-a luat Funeriu cu noile norme ale lui de promovare!? Ce e acela factor de influență în articole ISI pe care trebuie să le plătești cu 400-500 de Eur ca să le poți publica sau susține la o conferință? Ce e aia 400 de Eur când veniturile tale lunare sunt sub acea sumă? De ce adică să promovezi exclusiv pe cercetare științifică atâta timp cât mare parte din timpul la facultate ți-l petreci la catedră? Care este plus valoarea care o dai tu pieței și studentului prin faptul că ai cercetat influența pixelului albastru din colțul din stânga sus al ecranului în productivitatea lucrătorilor informatizați din domeniul panificației? Unde este echilibrul dintre cele patru dimensiuni (teaching, research, administrative și prestige) ale unui cadru didactic, atât de bine reglementate în cadrul universităților din top 100 mondial?

Revin la … ce treabă are asta cu doctoratul PM-ului? Așa erau vremurile! Nimeni nu era interesat de nimic etic ci de propria sa ascensiune. Așa era acea perioadă… și mulți am avut culoarele noastre sau am fost prea tineri pentru asta. O vorbă veche spune așa: dacă tata a purtat opinci, eu nu am voie să port cizme? Dar aici nu se aplică asta ci tocmai inversul său: Dacă tata purta cizme, eu de ce sunt obligat să port opinci chiar dacă fac același lucru ca el? Poate din cauză că ne chinuim de prea mulți ani să ajungem și noi măcar într-un top 500 mondial? Anul acesta Cuza a ajuns la 601+… și asta nu mulțumită mie ci multor alți colegi cu vizibilitate internațională. Cârcotaș fiind nu pot să mă leg de faptul că mulți din acei colegi au câte 25-30 de studenți într-o serie de curs, iar eu am în cel mai fericit caz 125. Una este să ții ore cu 25 de studenți să le dai examen la final și să le pui note și alta este să faci EVP cu 125 de studenți unde ai în cel mai fericit caz 6-7 examene de-a lungul semestrului. Pentru ce atâta chin? Pentru că vrei ca din cei mulți, cât mai mulți să ajungă să mănânce o pâine cât mai albă. Așa mi-am înțeles eu rolul, așa mi-am imaginat eu profesorul și așa fac. Îmi pasă prea mult de viitorul studenților?! Sincer da. În calitatea lor pe piața muncii mă oglindesc eu ca și profesor. Și cum a fi cadru didactic nu este suficient ca să-ți întreții o familie, îmi pasă de imaginea mea pe piața muncii pentru serviciile de consultanță pe care le-aș putea prinde într-o societate normală, în care legile șpăgii, comisioanelor, intereselor propriilor grupuri, și las-o mă că merge și așa nu ar face diferența … și pe piața de consultanță IT.

Bine, bine… dar ce treabă are acel doctorat plagiat cu starea de fapt? Păi din câte știm, domnul PM (observați că P este lângă O pe tastatură… Doamne! Era să scriu O în loc de P) este conferențiar, iar ca să ajungi conferențiar ai nevoie de doctorat. Implicațiile nu se opresc aici. Pe timpul când domnu PM a ajuns doctor se dădea de la stat 25% în plus la salariu pentru că aveai gradul de doctor. Asta, din superficialele mele cunoștințe de drept se cheamă fals și uz de fals în scopul obținerii de foloase necuvenite. Cred că face parte din codu penal, nu?

Bun, dar nu a luat de la nimeni… pentru că funcția de conferențiar o ocupă la o Universitate privată. Cum sunt un mare fan al curentului care susține termenul de fabrici de diplome, aș putea chiar să mă bucur că PM-ul e băiat deștept și le-a luat banii ălora. Dar Universitatea de care vorbim… nu este dovedită a fi una din cele mai nașpa universități private din România… și cum vorbim de toleranță și concurență poate că o să mă rezum la a spune că nu e treaba mea ce fac dumnealor cu banii contribuabililor lor.

Daaar avem o altfel de mare problemă. În perioada de după 2004 de când a devenit doctor cu 25% în plus la salariu domnul PM a ocupat și o serie de funcții publice… plătite desigur din banii tuturor contribuabililor! Bani care ar fi asigurat niște pastile în plus într-un spital s-au dus pe 25% în plus la salaru unui viitor PM.

Acum înțelegeți de ce mă doare atât de tare? Nu stau în picioare argumentele?! Mai am unul… de spus. Restul le păstrez pentru comentariile iubitorilor de plagiatori.

Că lumea fură, că unii au făcut și au dres, și au ajuns, e treaba lor. Bravo lor! Mă bucur pentru ei. Că regulile nu-mi mai permit și mie să fac la fel… da ar putea să mă oftice, doar dacă nu aș fi conștient că doar cu mai multă exigență, prestanță și implicare poți să crești nivelul de calitate a muncii pe care o faci dar mai ales a imaginii cu care ești văzut de oamenii din jur dar și de colegii din exterior! Regulile, normele și metodele, nu erau perfecte nici atunci, nici acum și întotdeauna s-au găsit portițe de scăpare, eludare, îndulcire pe românește a acestora.

Daaar… Din 2008 ne-am cumpărat acel BlackBoard pe care l-am mai amintit și mai sus. În el am găsit o mică și insignifiantă, aparent, aplicație de detectare a plagiatului! Și având șefi cu mintea luminată, mi-au acceptat și această nouă găselniță, s-a implementat și se utilizează din plin pentru referate, proiecte, lucrări de licență și disertație. Cei mai împotriva noului sistem au fost studenții… dar nu la nivelul de revoltă la care mă gândeam. Oare de ce?! Pentru că sunt conștienți că NU le cerem decât să nu fure! Să fie cinstiți! Să-și facă singuri lucrările… și să dovedească în acest fel că merită să mănânce acea pâine albă de pe piața muncii! Daaaar acum ce justificare mai am eu în fața lor? Cum poți să le mai justifici că nu e bine să fure și că munca te înnobilează, când al doilea sau al treilea om în stat si-a construit cariera academică pe un fals?!

Tot mai multe universități implementează sau au în plan să implementeze soluții antiplagiat. Așa! Șiiii… cum vor motiva ele acest demers în fața unor organizații studențești poate mai bine organizate decât cele de la noi?

Dacă voi aveți un răspuns … îl aștept cu interes!

Până atunci încă mai sper într-o retragere a titlului de doctor. Că vrea să stea PM, e treaba lui. Că ne afectează pe toți imaginea proastă pe care o are… aș spune că doar indirect iar pentru unii insesizabil. Pe tata îl afectează dacă nu plouă la țară, pe vecinul meu manelist de la apartamentul inferior îl afectează că i se termină băutura. Pe … a 12-a îi afectează Bacu… pe mulți părinți îi afectează începerea școlii, deci NU ne pasă de doctoratul lui Ponta.

Daaar mie îmi pasă! Și ar trebui să le pese tuturor celor care și-au făcut în mod cinstit un doctorat… și tuturor celor care sunt în chinurile facerii acelui doctorat… dar mai ales ar trebui să le pese conducătorilor de doctorat pentru că ei au cea mai mare influență în mediul academic! Și ar mai trebui să le pese tuturor celor care NU iubesc minciuna și mitocănia cu care ne spune că el nu a furat nimic… când este atât de vizibilă dimensiunea hoției!

Blog la WordPress.com.

SUS ↑