Definind #Cloud Computing-ul… [Pamflet]

Este dimineață în Poitiers. În timp ce-mi așez cu grijă patul, sunt sigur că soarele strălucește puternic în fața jaluzelelor închise la maximum. Telefonul începe să trăncănească melodia lui enervantă de deșteptare! Ha! M-am trezit înaintea ta! E clar! Voi avea o zi productivă! Mă arunc plin de energie în duș (fără poze, da?) dau cu rece, dau cu fierbinte, îmi pun ideile în ordine, mă șterg, deschid jaluzelele și mă bucur de norii care mai domolesc temperaturile de peste zi.

Ora 8:00 – Deschid capacul de la laptop, deschid Word-ul și mă apuc de scris:

Cloud Computingul este

Sună Skype-ul. Colegul vrea să mâncăm și să bem o cafea. Pfiu… uitasem că trebuie să mâncăm. Ctrl+S, îmi iau cana și la papa!

Ora 8:29 – Aștept să se „aprindă” laptopul și mă frec într-un gest de nerăbdare pe față. Pfiu… am uitat să mă bărbieresc!

Îmi fac repede și un #selfie House MD mood. J

Ora 8:37 – „Reaprind” laptopul. Deschid laptopul și recitesc ce am scris. Nu-mi place. Șterg și reformulez.

Cloud computing-ul reprezintă

Cioc! Cioc la usă. Mă ridic și deschid. O doamnă imensă într-un halat albastru care-ți dă senzația de și „mai mare” începe să-mi ciorovăiască ceva în franceză. Vorbește atât de repede, dar gimnastica mea facială o face într-un sfârșit să-și dea seama că nu înțeleg o iotă din ce spune… după care repetă rar ca pentru idioți: șanje le linj de li. Aaaa lenjeria! Chiar că. Desfac patul, împachetez cearșafurile și le predau doamnei și spun Merci. Începe iar să spună ceva. Îmi repet iar expresiile faciale ca să i-o servesc din prima pe cea care trebuie. Iar se oprește și se uită la mine: Ohh, ui! Servie mesiu! Servie?! Ui, servie, mesiu și începe să se șteargă pe față cu cearșafurile, apoi la contrarierea mea, începe să se șteargă și pe halat. Servie mesiu!! Îmi spun: Or fi prosoapele? Mă duc și-i aduc prosoapele i le pun în brațe: Mersi bocu! Pleacă bodogănind ignorând zâmbetul meu de complezență.

Ora 8:48 – Laptopul mă avertizează că sunt pe low batery. Caut repede încărcătorul și-l conectez. Redeschid word-ul și recitesc încercând să-mi reașez ideile în minte.

Cioc! Cioc la ușă. Mă ridic și deschid. Doamna cea mare: Votrî linj mesiu. Le iau, Merci bocu.
De chel pei e tu mesiu? Ăăă du la Rumani. I se luminează fața și începe iar să toarne… prin ce înțelegeam eu acolo spunea că a avut o colegă din România și că s-au înțeles foarte bine și că românii sunt muncitori dar sunt și țigani români care …

Ora 9:13 – Reaprind laptopul și ca să mă liniștesc intru pe Facebook, apoi pe știri, apoi mă uit în cont … apoi iar pe Facebook, dau like la câteva poze. Mai citesc să văd ce fac grecii.

Ora 10:45 – Doamne ce trece timpul. Fac o pauză și mă apuc de scris!

Ora 11:00 – Deschid Word-ul din bară și recitesc ce am scris. Îmi mai așez trei idei în cap după care șterg tot și încep să rescriu:

În opinia anumitor autori cloud computingul reprez

Sună telefonul! Număr necunoscut. Cine știe ce o fi, zic să răspund.

  • Alo, mă numesc (am uitat de cum a spus) și reprezint interesele companiei (nici asta n-am reținut dar parcă era ceva cu financiar si cu security). Sunteți domnul Greavu?
  • Da, dar să știți că eu nu sunt în țară și dacă doriți să-mi vindeți ceva, nu cumpăr nimic.
  • Aaaa, nu domnu Greavu, eu doream doar să vă cer o adresă de e-mail.
  • Da. Da. V-o trimit imediat pe SMS.
  • Dar nu puteți să mi-o dictați că aștept în telefon?
  • (nu mi-a plăcut niciodată să-mi dictez adresa de e-mail prin telefon. Mi se pare complicată) Păi nu domnu că e complicată. V-o trimit imediat pe SMS.
  • Hai dictați-mi că e mai bine așa.
  • (îmi pică fisa) Dar de ce vă trebuie adresa mea de email?
  • Păi ca să vă trimit o ofertă sigură de investiții financiare în străinătate.
  • Pfff, domnu, nu v-am spus că nu cumpăr nimic… La revedere!

Închid nervos, fac trei pași prin camera de 2 metri pătrați în care-mi petrec zilele și mă așez pe scaun.

Ora 11:14 – Reaprind laptopul și deschid mailurile. Vi@gra, C1@lis, enlarge… delete all. Din bun simț mă uit zilnic și în Junk. Mail de la un client: Până mâine trebuie rezolvată problema x. E timp zic. Îl scot din junk, îi pun flag de important, redeschid word-ul și recitesc ce am scris, timp în care mă străpunge o idee: oare când o fi trimis mailul respectiv? Care mâine? Nu! Sunt hotărât să finalizez definiția asta astăzi. După ce termin de definit, am timp să le fac pe toate celelalte. Deci..

În opinia anumitor autori, cloud computing-ul reprezintă un

Care autori? Trebuie să-i citez. Care era oare cea mai bună definiție? Deschid o carte, citesc, o deschid pe a doua citesc, a treia… și tot așa. Oare unde era definiția aia care îmi plăcerea atât de mult? O fi pe net?

Deschid browser-ul cu tabul de Facebook… mai dau un scroll, mai mă uit la un video din acela stupid, mai dau un like…

Ora 13:00 – Sună Skype-ul: Colegu, nu mergem la masă? Yeah… e deja timpul pentru prânz? Și să tot fie 1,5 Km până la cantina aia…

Ora 14:00 – Repornesc laptopul, deschid word-ul citesc ce am scris și-mi aduc aminte că voiam să caut acea definiție. Deschid browser-ul cu pagina de Facebook, dau un scroll, mai dau câteva like-uri, mă mai uit la o porcărie de filmuleț… văd o melodie interesantă și-o deschid pe Youtube.

Ora 15:18 – Redeschid wordu din bară supărat că nu am găsit definiția pe care o căutam, șterg tot și o iau de la capăt.

Toată lumea știe ce înseamnă cloud-ul în ziua de astăzi. În accepțiunea generală cloud computing-ul reprez..

Sună telefonul! Număr necunoscut. Cine știe ce o fi, zic să răspund.

  • Alo, domnu Munteanu? (prietenii știu de ce J)
  • Nu, aici nu este nici un domn Munteanu, la revedere!

Ha ce expeditiv am fost! Merit o pauză!

Ora 16:00 – Deschid browser-ul să văd ce știri mai sunt… revin în word și-mi reașez ideile pentru a vedea unde am rămas. Mă gândesc la ce-mi propusesem ieri, introduc o poză în text, reformulez, caut să-mi aduc aminte cum se pune Caption automat la figurile din Word… și văd în try zone un mesaj de e-mail… de la clientul cu mailul de până mâine!

Deschid, citesc și-mi dau seama că mâine era astăzi. Caut repede să-mi amintesc ce-am făcut, ce trebuia să mai fac, de unde vine problema, răspund scurt și sec Rezolv! Deschid browser-ul ca să mă conectez în portalul de administrare a serviciului de cloud al clientului.

Ora 18:00 – Am amorțit complet de atâta stat pe scaun. Îmi sun colegul să facem o pauză ca să mergem la magazin să ne luăm de mâncare… și nu numai. J

Ora 21:00 – Mă așez pe scaun, deschid laptopul, mă uit la mail, mai șterg niște spam-uri. All good! Back to work!

Îi mai blagoslovesc puțin în gând pe internaționalii francezi care-mi perturbă olfactiv ideile.

Nu-mi place idea de la care am pornit. Trebuie să o reformulez. O muscă planează ușor și se postează pe ecran. Zâmbesc și încerc să o alung cu săgeata de la mouse. J

Nu-mi place definiția și nici formularea. Ar fi bine să caut ceva inspirație pe Internet. Deschid browserul… mai dau puțin scroll, mă uit la notificări, nici un mesaj nou… mai citesc o știre, mai dau un comment… Doamne e 12 noaptea! Hai repede cu definiția că mor de somn!

Șterg tot și o iau de la capăt.

În accepțiunea generală cloud computing-ul reprezintă un concept

Oare unde să pun poza? Înainte sau după definiție? Dar oare nu ar fi mai cool să o pun în dreapta? Dar cum se făcea wraping la text pe lângă poză? Găsesc într-un final și bucurându-mă de reușită decid că este timpul pentru somn.

 

Este totuși 1 noaptea și mâine o zi plină în care pot defini ce mi-am pus în cap! J

Evaluarea cadrelor didactice (Pamflet și nu prea)

Acest articol reprezintă un pamflet și este în fapt o opinie personală a cad(av)rului didactic semnatar al acestui articol. Mă „acopăr” în ceea ce scriu prin: Legea educației naționale. Legea nr. 1/2011 , Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 18 din 10 ianuarie 2011 , Titlul I – Dispoziții generale, Art. 3. În traducere liberă: am și eu o părere.

Într-o discuție pe o rețea de socializare vorbeam despre importanța evaluării cadrelor didactice:

Feedback-ul este foarte important pentru activitatea noastra didactică. Chiar dacă nu sunt de acord cu momentul completării (semestrul nu s-a încheiat) și nici cu structura chestionarului (vezi cele cu cercetarea și cu stimularea), consider că o evaluare din partea studenților este foarte necesară.

Vis-a-vis de anonimat: cel mai bun anonimat este cel al foii de hârtie. Sistemele de calcul pot fi anonimizate, dar dacă cineva își pune în cap să obțină o informație, cu greu, dar tot o va obține. Personal încurajez toți studenții mei să completeze acele chestionare cum cred de cuviință. De asemenea, am propriile mele chestionare de feedback pe care-i rog pe studenți să le completeze la ore!

Sunt de părere că un sistem informatic ar fi mult mai util pentru colectarea datelor despre evaluări, dar se pare că în ultimul timp mi-am pierdut (fără nici un motiv invocat) încrederea conducerii în seriozitatea cu care tratez aceste lucruri, în anonimat și mai ales în discreție. Sunt profesori care țin foarte mult ca eu sau altcineva de la Rețea să nu cunoască acele punctaje, de aceea se preferă varianta pe hârtie. E drept că și eu exagerez de multe ori cu partea de transparență, pentru că eu chiar cred că atunci când ne știm lucrurile rele sau bune suntem în fața unei situații concrete pe care trebuie să o fructificăm sau să o îmbunătățim.

Rezultatul evaluărilor face parte din grila de avansare și acordare a gradațiilor de merit a cadrelor didactice. Trebuie să ai scoruri foarte mari, ani la rând, pentru a putea trece la următorul grad. Este și acesta un criteriu, chiar dacă nu singurul.

Dacă se schimbă ceva? Întotdeauna se schimbă ceva: unii devin mai buni, alții mai motivați, alții mai frustrați. Acesta este adevărul și nu avem de ce să ne prefacem că unele comentarii nu sunt deranjante, mai ales dacă sunt legate de o realitate pe care nu dorim să o recunoaștem fățiș sau dacă sunt comentarii răutăcioase care nu au nici o legătură cu realitate.

De curând, adică astăzi, am intrat în posesia formularului de evaluare a cadrelor didactice. Știam eu că o să mă distrez :)    

Să începem de la punctul A. întrebarea 1.

Cursul este structurat logic, clar și motivant

Logic, clar… da, da. Foarte logic de clar. J Dar oare ce o fi însemnând motivant?! Orice student de bună credință deschide Google și caută după cuvântul motivant: pe dexonline… nimic concludent. Pe traduceri nimic deosebit. Pe rădăcina cuvântului… Citez:

MOTÍV ~e f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariția efectului; pricină; cauză; temei. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul scop al unei acțiuni; pretext; prilej. 3) Frază sau pasaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziții muzicale; temă. 4) Element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură.

Adică să mă duc la ore să ascund adevăratul scop pentru care am ajuns acolo? Sau să le bag o melodie? O dedicație ceva? J Sau poate mai bine sculptez o cretă pe tablă? J

Căutăm niște video… pare mai ușor de înțeles conceptul. Să vedem: ești profesor care trebuie să predea … să zicem HTML. Cum ar arăta un curs motivațional de genul acesta: http://www.youtube.com/watch?v=gr_OpFxCx-A. Ăăă? Sau la un curs de rețele când trebuie să predai ceva despre securitate? http://www.youtube.com/watch?v=rCZ3SN65kIs ?:) Merge? :)

Punctul 2: Cursul aduce elemente noi pe baza unei bibliografii relevante

Hm, păi eu activez în domeniul tehnologiilor informaționale. Ce este nou astăzi peste 3 luni este deja învechit, nu? Apoi, în bibliografie tre să dai cărți, reviste și pagini web. Pai tot ce-i scris într-o carte deja nu mai e nou de ceva vreme. Reviste… adică print-uri? Mai sunt în domeniul informaticii? Asta în afară de revistele ISI sau B+ în care poți citi sefe-uri fără nici o aplicabilitate practică. Să nu insistăm totuși pe subiect. În fapt, cam tot ceea ce se prezintă la ore este nou pentru studenții de astăzi J. Iar dacă te duci la Curs cu bibliografie: www.google.com spun studenții că le dai prea mult de învățat J

Îmi aduc aminte că într-un an am ieșit rău tare la punctul acesta la evaluare. Al doilea an m-am dus cu 2 metri (la propriu) de cărți la ore. Le-am cărat cu o roabă (mă refer la instrumentul pentru construcții) și le-am pus rând pe rând pe catedră: Aceasta este bibliografia. Aici sunt și răspunsurile la întrebările de la examen. J

Punctul 3: Cursurile conțin și rezultate ale cercetării științifice recente din domeniu.

Adică sefe-uri? Aș prefera să nu insist pe acest punct pentru că nu prea sunt îndreptățit să vorbesc despre cercetare… În fapt în 28 de ore cât are un curs, din care 2 ore prezinți bibliografia și cuprinsul, în două faci evaluare, în 2 e Paștele, în 2 nu au ei chef să vină, în două nu ai chef tu să te duci… rezultă că ai suficient timp să predai și cercetare pe lângă o serie de fundamente prin care să le dai o idee globală studenților despre modul în care-i poate ajuta cursul tău să-și câștige o bucată de pâine.

Punctul 4: După ce am studiat această materie interesul meu pentru domeniu a crescut

Păi ca să iasă bine toți profesorii la evaluare, studenții ar trebui să fie după finalizarea cursurilor un fel de homo-universalis, nu? E imposibil să te faci interesant pentru toți studenții. Ar fi chiar greșit să-i atragi pe toți în domeniul tău… pentru că altfel ceilalți colegi ar ieși rău la evaluări, nu?

Mai sunt și alte întrebări, pe care un spirit cârcotaș le-ar putea specula. De exemplu:

  • Aș dori să studiez și altă materie cu acest profesor. Păi de ce? Care este relevanța unei dorințe într-un context concret al finalizării studiilor? Sau dacă acel profesor nu mai are alte cursuri, pentru că așa este norma, la ce ajută dorința studentului?
  • Profesorul imprimă o atmosferă de respect și încredere. Iar am o problemă cu termenii: respect, adică dă Bună ziua ? sau bate cu pumnul în masă ca să fie studenții atenți? Sau îl dă pe primul afară care vorbește și ceilalți au încredere că și ei dacă vor să plece, trebuie doar să deschidă puțin gura? J Să ne întoarcem la definiții: RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație.

Păi poate ne dăm seama din poze: Să mă duc cu pălărie la ore? J


Nu luați în derâdere fotografia cu text pe ea, pentru că face parte dintr-o campanie reală pe care o susțin!

Să ajungi să-ți venerezi profesorul… este și mai greșit. Fiecare student trece printr-o perioadă de formare în care trebuie să învețe lecția supraviețuirii nu venerația profesorilor săi. Un pic mai multă stimă și dintr-o parte și din alta nu ar strica și aici aș recomanda o bibliografie…

  • Profesorul tratează studenții cu respect și cordialitate. Cu respectul 100% de acord. Studenții sunt „marfa” care iese pe poarta „fabricii” cu ștampila ta imprimată pe ei. Dacă nu-i tratezi ca atare, e clar că nu ai cum să le ceri respectul. Sau ca să fiu mai specific…

Asta înseamnă facultatea în viziunea unui student. Asta înseamnă feedback rece, scurt, tăios și la obiect.

Pe de altă parte, manipularea socială, cenzura corporatistă, individualismul și ineptocrația limitează și izolează eforturile individuale de schimbare, ducându-le într-un derizoriu hilar anti-sistemic, în timp ce malaxorul valorilor își vede mai departe de aplatizare.

Și pe aceeași linie a fabricilor părerii despre facultate un fost student afirmă: Sa ținem totuși cont că un abator are mai multe linii de producție iar materia primă influențează foarte mult calitatea produsului final. Adevăratele lecții sunt predate „printre rânduri”, eu am învățat ca mulți pot sa îmi închidă ochii, dar singurul care mi-i poate deschide sunt EU! Iar fiecare vede diferit, de asta ajungem in locuri diferite, cu joburi diferite, in domenii diferite si nu in ultimul rând plătiți diferit (Alin Streinu).

Și totuși ce înseamnă cordialitate, dacă asta cu respectul am lămurit-o? CORDIÁL, -Ă, cordiali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care pornește din toată inima; afectuos. Ar putea cineva din Conducere să-i spună soției mele că nu eu am scris că trebuie să fiu afectuos cu studentele? J

  • și cu bunăvoința dumneavoastră, ultima pe listă: Profesorul evaluează studenții în mod corect/imparțial. Aham, sigur că da. Foarte corect! Mai ales pentru cei care pică examenul J

Și totuși, revin la comentariul inițial de la care am pornit acest articol. Evaluarea este bună. Este utilă. Și dacă o să fiți curioși să căutați pe Internet după teacher evaluation form, o să vedeți că majoritatea universităților anglo-saxone au aceleași întrebări în formularele de evaluare. Aproape aceleași. Cred că totul depinde doar de percepție. Mi-ar plăcea și mie să am mai multă pregătire în ceea ce înseamnă motivațional, mi-ar place să știu cum să impun un anumit model de respect studenților mei, cum să-i fac mai interesați de ceea ce le predau, despre cum să fiu cordial cu ei, și cam care ar fi principalele metode de evaluare corectă… mă refer la metode corecte nu la cele scrise în cursurile de pedagogie sau în metodica predării, fie vorba între noi, un sistem tâmp de îndobitocire a creativității. Mi-a plăcut mult la școala de management de la Bled, Slovenia, unde am învățat cam cum ar trebui creat și condus un curs la nivelul de master. Mi-au rămas multe în cap în 3 săptămâni, dar și multe întrebări.

În continuare, pentru toți studenții care nu înțeleg amploarea acestui proces, și cât de important este să ți se dea posibilitatea de a evalua, îi rog să specifice întrebările care ar trebui incluse într-un astfel de chestionar, sau care ar fi cele mai bune metode de colectare a feedback-ului. Sunt organizații studențești care ar putea să-i ajute, să colecteze aceste întrebări și să le propună conducerii.

Succes tuturor și sper să nu vă fi afectat decât cu un zâmbet! Și baftă colegilor mei de breaslă la evaluări! Ne vedem în restanțe! :)

 

Din aceeași categorie: [Fun și nu prea] Problemă deontologică

Virus Politia Romana

Dimineața de obicei după ce mă trezesc mă uit în oglindă. De câteva zeci de ani nu am observat niciodată un cerc deasupra capului meu. De fiecare dată îmi spun, că asta poate fi cea mai bună motivație pentru a putea face și lucruri din zona gri.

În seara asta lucram liniștit la calculator pe Facebook și nu știu ce mi-a venit mie să caut ceva mai gri spre negru pe Internet.

Am deschis frumos browser-ul în private mode, am deschis pagina cu pricina, mi-a trecut prin față un splash window din ala cu spam, jocuri și alte chestii din zona roz, dar l-am ignorat cu indiferență. Nu am apucat însă să mă bucur nici măcar 10 secunde de descoperirea făcută în fereastra mea de căutare… când… antivirusul a vrut să spună ceva șiiiii… buff/poză!

Virus Politia Romana

Știți melodia aia cu Vine Poliția? Eu o știu… (vezi minutul 1:51. Nu știu ce o fi asta, hip-hop, tehno, manele, porcării, nu contează e sugestivă! :) (Pentru cei care s-au supărat că au trebuit să deschidă melodia respectivă, îmi cer scuze cu asta dacă vreți să citiți mai departe.)

M-am uitat și eram chiar eu în poză. Chiar mă și mișcam ca să mă văd cum îmi stă cu căștile pe cap. IP-ul cred că era tot al meu… și nici un fel de buton de închidere. Comenzile cele uzuale gen Window+Combinații… Nimic! Alt+F4… Nimic! Ctrl+Shift+Esc pentru TaskManager nimic… În schimb funcționează Ctrl+Alt+Del… dar nu se deschide de nici un fel Task Manager dacă faci lock screen și revii, fereastra cu Poliția care vrea bani nu pleacă de acolo nici în ruptul capului.

Tentația fiecăruia dintre noi este de a încerca să dăm restart. Problema este că la restart problema se complică, pentru că virusul sau calul troian are șansa de a modifica regiștrii, de a salva fișiere în diferite locații de bază ale sistemului de operare și de a crea servicii Windows care să dea posibilitatea controlului calculatorului. Nimeni nu garantează că producătorii virusului ar putea fi oameni de bună credință care să accepte banii și să șteargă caii troieni.

Așadar de evitat restart și încercat doar un Logoff, pentru că funcționează cu Ctrl+Alt+Del și Log Off. Totul este să fiți suficient de rapizi cât să dați Cancel operațiunii, pentru ca Logoff-ul să nu se producă. Ideea este doar de a scăpa de acea fereastră și de a pune antivirusul să-și facă treaba.

În fapt este vorba despre o altă versiune a virusului Trojan:Win32/Reveton.F detectabil cu o serie de antivirusuri actuale.

Microsoft Security Essentials în detecteză dar este nevoie de repornire pentru eliminarea fișierelor infectate.

Virus Poliția Română detectat de MSE

Virusul are și o hibă de logică. Dacă ești undeva într-un deșert și te infectezi, cum poți să mai intri pe internet să-ți procuri chestia aia de card Ukash de la sute de mii de site-uri din întreaga lume?!

Detaliile tehnice despre virus și despre modul de acțiune plus curățare avansată găsiți în Malware Protection Center. Verificați pe disk dacă mai apar fișiere cu extensia .pad Eu am găsit unul în C:\ProgramData.

Dacă nu mai vedeți on-line, înseamnă că am fost infectat complet… de Poliție că nu am plătit amenda! :)

PS: Aveți grijă pe unde navigați pe net. Uneori ceea ce căutați se poate găsi mult mai simplu în locuri mai safe! Sper să vă fie util!

Blog la WordPress.com.

SUS ↑