Am fost cenzurat!

Cei care mă cunosc, sau mă urmăresc în Social Media, știu că în mare parte postările mele sunt de cele mai multe ori ironice sau sarcastice. De ce? Pentru că eu cred în zicala: Zâmbind obții mai mult. Și nu mă refer la a obține ceva material, ci pentru că zâmbind poți trece mai ușor peste anumite momente aparent dificile. De asemenea, după mai multe cercetări și experimente, am constatat, alături de administratorului grupului FEAA Iasi, că o abordare diferită în Social Media, trezește interesul comunității și nivelul de reacție, prin aceste postări. În contextul unui interes sporit la nivel de grup, publicarea unui anunț „serios” va deveni mult mai vizibil pentru membrii grupului.

Reglementări legate de libertatea de exprimare

„Libertatea de opinie și libera circulație a informațiilor și ideilor este consacrată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului si Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, iar aceste drepturi se aplică, nealterat, spațiului online. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) se implică puternic în protecția libertății de exprimare pe internet, bazată pe aplicarea drepturilor fundamentale în noile domenii din era digitală. În acest sens, Reprezentantul OSCE pentru Libertatea Media susține că libertatea de exprimare și a presei este valabilă pentru toate formele de jurnalism, nu doar cele tradiționale. Iar a aplica drepturi diferite pentru categorii diferite de media ar fi, în esență, o încălcare a drepturilor omului.”

(Sursa: https://www.transparency.org.ro/stiri/newsletter/TIRONewsletter201508.pdf)

Mai adaug la acestea:

  • Declarație privind libertatea comunicării pe Internet. Adoptata de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la cea de a 840-a reuniune a Miniștrilor Adjuncți. Publicata la Strasbourg in 28.05.2003;
  • Carta UAIC, Art. 6, aliniat (3) Libertatea academică înseamnă … exprimarea liberă a opiniilor, în condițiile respectării eticii universitare… (Sursa: https://www.uaic.ro/wp-content/uploads/2013/12/CartaUAIC2011.pdf)

Context

De câteva zile, public constant despre lipsa de decizie a Universității Cuza de a informa studenții și corpul didactic în legătură cu începerea anului universitar, criticând în special Reprezentanții Studenților în Senatul universității, care, după observațiile mele (posibil eronate) joacă rol de apărători ai stării de fapt, fără a arăta nici un fel de interes în soluționarea rapidă a situației de incertitudine, în interesul studenților în special. De asemenea, sunt situații conflictuale între calendarul cazărilor (care încep pe 21.09) și anunțarea formei de începere a anului universitar (24.09). Le-am „taxat” pe fiecare cu una sau mai multe postări, pe pagina personală cu distribuire pe grupul UAIC Iasi, grup creat și întreținut de studenții din UAIC pentru studenții și absolvenții UAIC. Fac această „presiune” publică pe reprezentanții studenților în interesul studenților de a afla mai repede ce și cum vor face. Primesc zilnic mesaje de la studenți și părinții acestora în care sunt consultat cu privire la aceste aspecte:

  1. Dacă școala începe on-line, de ce trebuie să ne mai cazăm și să mai plătim cazare dacă nu vom putea merge la cursuri?
  2. Dacă se limitează numărul de locuri din cămine, cei care nu au prins cazare, trebuie să aștepte până pe data de 24 un anunț, și dacă se anunță o formă mixtă sau offline de învățământ, atunci prețurile la chirii vor exploda de la o zi la alta.
  3. Dacă aleg să nu mă cazez, bazându-mă pe zvonuri că se vor face doar cursuri on-line, în momentul în care situația revine la normal voi putea să mă mai cazez?
  4. Dacă aleg să mă cazez chiar dacă este învățământ on-line și intră căminul în carantină în 2-3 săptămâni, ce se întâmplă cu noi și cu banii de cazare?

Foarte multe întrebări, la care eu nu am capacitatea și calitatea de a răspunde. Dar pot satiriza situația…

Ieri 15.09.2020 am publicat mai multe postări „acide” (vezi poza) la adresa Reprezentanților Studenților, distribuite și în grupul UAIC Iași, care au atras mai multe reacții și comentarii. Spre seară mai multe postări critice au dispărut din acel grup, printre care și cele două.

(Print screen de pe pagina personală).

Menționez că pagina mea personală, nu conține monetizare și nici promovare plătită, majoritatea postărilor fiind idei proprii și personale, contextuale situațiilor și evenimentelor curente, fără a reprezenta poziția oficială a nici unei companii, instituții sau organizații. Scopul principal este acela de divertisment, satiră sau critică la adresa preconcepțiilor sau situațiilor, expuse într-o manieră proprie și personală. La rândul lor unele din postările mele sunt „trolate” de un grup misterios (https://www.facebook.com/EstiDinUAICDaca) ai cărui „admini” nu i-am identificat. Încă!
Umorul este umor, chiar dacă nu place tuturor.

(Exemplu de trolling la adresa mesajelor mele)

 

Ce am făcut?

Am luat legătura cu moderatorii grupului UAIC Iași și i-am întrebat care este motivul eliminării postărilor. Repet, grupul NU aparține de facto UAIC, ci studenților UAIC. Întâmplător cei doi moderatori contactați, (dintre care doar unul mi-a răspuns până la această oră la întrebări), sunt și studenți FEAA și membrii în Consiliul FEAA, consiliu din care fac și eu parte. În Consiliul FEAA din data de 14.09.2020, i-am criticat direct pe Reprezentanții studenților, pentru lipsa de implicare în ajutorul studenților care i-au ales, pentru a clarifica situația cazărilor și începerea anului universitar (Ședința de Consiliu este înregistrată).

La următorul Consiliu FEAA, voi înainta propunerea de eliberare din funcția de consilier a celor doi studenți pentru limitarea dreptului de expresie și opinie a unui membru al comunității Academice, în baza Cartei UAIC, Art. 6, aliniat (3). În cazul în care aș fi încălcat etica universitară prin acele postări, trebuia să fiu judecat de Comisia de Etică a universității, nu de studenți, și nu fără o informare prealabilă.

În loc de concluzii

Letargia în a alege și a fi ales nu mai are nici o speranță în rândul tinerilor studenți. Căutați în altă parte! Faptul că un ales al studenților apără mai mult interesele conducerii sau situației de fapt este lipsită de demnitate și o rezultantă directă a lipsei de implicare a celor care au ales. O lipsă a culturii de a lupta pentru drepturile tale. Pentru că ne-am obișnuit ca alții să facă pentru noi, să ne ia, să ne dea.

Din păcate, pandemia a fost și va mai fi pentru o perioadă de timp. Ne-am fi așteptat să fim mai aproape suflet cu suflet, dar mesajul de a ne îndepărta (fizic) unii de alții ne-a făcut mai răi, mai egoiști, mai singuri!

Noi să fim sănătoși, dar nu uitați că zâmbetul ajută imunitatea! ;)

Platformele software – Mașină sau casă?

nosocialCunoscuții mei știu că una din aplicațiile la care mă mai pricep, dar pe care nu o suport, este Microsoft Dynamics CRM. În acest context, am avut ocazia să particip la prezentarea unui POC (Proof-of-Concept) la o mare companie din București. Lăsând deoparte faptul că POC-ul era proiectat ca o mică implementare, care presupunea foarte multe MDs sau MNs, și faptul că era scris într-un mod destul de abstract, cea mai mare greșeală a fost faptul că nu am înțeles procesul de vânzare. Fiecare companie are propriul său sistem de vânzare, care în principiu respectă aceeași trasabilitate, dar care are personalizări specifice bazate pe domeniul de activitate, logica și cutuma afacerii respective.

Fiind o persoană non-sales am ”ținut” să le prezint ”vânzătorilor” best practices aplicate pentru o implementare solidă și sustenabilă respectând as-default-as-possible și as-built-in-possible modul de implementare. Normal că nu le-a plăcut și cred că, în mod justificat, nu au fost interesați de aceste aspecte, ținând să mă penalizeze cu o ”clasică”, pe care, și eu am folosit-o de câteva ori în viață:

– Domnu’, dumneavoastră aveți mașină?
– Am.
– Și când ați cumpărat-o v-a interesat cum au fost strânse șuruburile? Smile

Clasic! Normal că m-am uitat la model și am întrebat-o pe soția mea daca-i place culoarea. Smile

Conducând, prin ploaia de sus și de tâmpiți de pe șosea, înapoi spre Iași mă tot gândeam de câte ori mi-am ”penalizat” studenții cu această întrebare… care iată demonstrează principiul ”întoarcerii roții”.

Și atunci mi-a trecut prin minte idea titlului: când îți cumperi o mașină, într-adevăr, nu te interesează cum sunt strânse șuruburile, pentru că ai garanția mărcii și a experiențelor similare. Este ca și cum ți-ai cumpăra Office și dacă vrei poți să-ți pui ceva butoane suplimentare pe Ribbon sau să schimbi temele de culori, echivalentul accesoriilor auto. Dar când vrei o platformă care să te asiste la vânzări sau orice altceva de dimensiuni mari (ERP, Document management, securitate) nu mai poți face comparații cu o mașină, pentru că ea trebuie construită după dorințele tale. Și cel mai important la o casă pe lângă culoare și câte camere are te interesează: fundația, ce tip de fier este pus, ce tip de beton, izolații și acoperiș sunt folosit și cu cât simț de răspundere este construită. Ulterior poți alege altă culoare pentru pereți, dar dacă structural te interesează doar varul, într-o zi, Doamne ferește, s-ar putea să ți se dărâme pe tine.

Normal că oamenii doreau și scări rulante până pe terasă… dar asta este altă poveste. Smile

Învățătura nr. 1: Nu lăsa niciodată tehnicienii să prezinte platforme software vânzătorilor.

Învățătura nr. 2: Majoritatea implementărilor mari eșuează pentru că oamenii nu sunt interesați de principiile care stau la baza construcției.

Daaar… de ce îmi pasă mie de plagiatul PM-ului ţării?!

Discleimăr: 
Acest articol poate conține erori de logică și limbaj. 
Într-un mod revoltător este scris într-un limbaj al vorbirii curente 
exprimând o părere/opinie exclusiv proprie și personală în mod dezlânat 
și poate complet de neînțeles. Rog cititorii, care ajung întâmplător aici,
 să se oprească din citit oricând consideră necesar după acest punct.

Impulsiv şi dintr-o dată, fără să stau prea mult pe gânduri aş spune că îmi pasă al naibii de mult! De ce? Păi în primul rând pentru că şi eu sunt Doctor şi că pentru a obţine acest titlu am muncit aproape 10 ani. 10 ani?! Mda… 10 ani… şi vina mi se datorează. Pe timpul meu (admis la doctorat în 1999), şi a lui Ponta, doctoratul ţinea cam 4 ani la zi şi 6 ani la ID. În timpul acesta aveai un serviciu, trebuia să ţii ore de luni până duminică şi eventual să fii şi un membru al familiei. Chiar aşa! Numai membrii propriilor familii pot şti câte sacrificii au făcut, câte compromisuri şi câtă înţelegere… totul pentru a termina celalalt cu bine doctoratul şi aşi clădi o carieră academică pe baza acestui titlu.

Puţini terminau în 6 ani doctoratul. Foarte puţini! Numai că dacă până prin jurul anilor 2000-2002, dacă depăşeai termenul, era aproape ca o regulă general valabilă, după 2005 s-a băgat o taxă de penalizare de 1200 lei pe an pentru fiecare an de întârziere. Eram în plină ascensiune în perioada aia. Descoperisem lumea prin Imagine Cup şi în acelaşi timp aveam nevoie să fiu student la doctorat pentru a putea candida şi în 2006. Apoi am învăţat că ceea ce făceam eu la Reţeaua FEAA era artizanat şi că de fapt lucrurile stăteau mult mai elaborat. Bani avea facultatea de-i întorcea cu lopata… deci dacă peste noapte visam că vreau un blade center de 1,5 miliarde a doua/a treia zi îl aveam în “ogradă”. Ajunsesem ca meşterul Manole: instalam tot felul de platforme noaptea, a doua zi le testam şi-mi dădeam seama că nu e suficient de bine. Mai citeam o carte, o documentaţie şi noaptea formatam şi o luam de la capăt. Şi aşa am ajuns de studii de caz….

Ameninţat din ce în ce mai des cu exmatricularea  de la Doctorat am ajuns la trista concluzie că munceam pe gratis şi plăteam pentru ceea ce ar fi trebuit să fac.

Cu greu am terminat şi doctoratul. Nu am fost mulţumit de ceea ce am făcut. Uitându-mă peste ani în urmă, nu pare chiar atât de rău, dar nu atât de bine cât mi-aş fi dorit.

Şi ce vină are domnul Prim în toată treaba asta? Absolut nici una.

Şi ce treabă are plagiatul cu ţara? Chiar aşa.. aparent nici una.

Nu fură toată lumea în ţara asta? Păi aparent se pare că da. Iar el nu a furat din buzunarul nimănui, nu-i aşa? Păi şi atunci de unde atâta obidă? Exact, am intrat cu toţii în jocul băsist al dottore-ului şi am uitat să ne uităm în curtea noastră şi să vedem de fapt că fiecare dintre noi furăm. Şi mai ales că dumnealui nu a furat, repet, de la nimeni!

Ia să întoarcem foaia! Adică… eu sunt cadru didactic. Şpagă nu am de la cine să iau pentru că sunt „al dreacu” și studenții nu-mi dau nimic. Pe la ID unde se „mulgea” mai bine pe timpuri le-am băgat evaluare automată pe bază de teste grilă în BlackBoard. Poate să vină și Rectoru… și Ministreasa, chiar și Președintele Ales… că nu are ce-i face. La finalul testului apare nota și studentul știe dacă a trecut sau nu. Automat nota e dusă în baza de date și afișată în catalogul studentului. Versionare, dublă aprobare la modificare, audit pe fiecare operațiune… păi ori suntem informaticieni, ori nu?

Păi dacă eu nu am ce fura… de ce altul ca mine să fure? Doar pentru că este în politică? Păi nu zice la cartea de căpătâi că oamenii se nasc egali? Atunci și el s-a născut om, nu politician… deci dacă eu nu fur nici el să nu o facă.

Dar tata fură? Păi la o palmă de pământ pe care o are el de la cine să fure? Nu mai sunt CAP-uri, IAS-uri și alte forme de culturi ale statului din care să furi. Dacă te duci în lanurile lui Porumboiu ca să furi 4-5 popușoi pe care sa-i fierbi să să-i dai la nepoți să-i mănânce, întâi te împușcă paznicii și după aia dacă scapi te întreabă cu ce ocazie pe la ei. Deci nici el nu fură. Mai nou îmi spunea, ceea ce eu nu prea credeam, că sunt oameni la tară care nu au ce mânca. Păi dacă la Porumboiu îi împușcă, în momentul în care vin pe glia ta, cutuma spune să bagi furca în el și după aia să-l întrebi cu ce ocazie pe la tine.

Deci ei nu fură… asta ne îndreptățește să mai spunem că toată lumea fură? Păăăăi nu prea se justifică. Sigur orice proces logic inferent dacă nu este validat poate avea scăpările sale. Pot fi acuzat de băsism și e clar că îmi caut eu exact acele cazuri particulare prin care să demonstrez contrariul. Mai ales că PM-ul nu a furat de la nimeni și mai ales nimeni nu l-a reclamat că ar fi furat de la el.

Pe timpul când toate mergeau bine în țara asta lectorii ajungeau în 2-3 ani conferențiari și în alți 2-3 profesori. O carte, 4 articole publicate la unde o fi fost, de îmbătat bine o comisie și o gașcă de colegi și cam acestea erau criteriile de promovare de la un grad la altul. E clar că sunt cam exagerate afirmațiile de mai sus și că ele erau în cea mai mare parte doar excepții nu o regulă de zi cu zi. Daaar nu pot uita din perioada respectivă (2002 parcă) un articol la o conferință științifică internațională cu prezență din România și Moldova, a unui mare profesor și care se intitula ceva de genul: aplicații de arhivare electronică a documentelor și al cărui conținut era un copy/paste din helpul de la WinZip! Păi ori suntem cercetători ori nu?

Vă dați seama câtemai de-a frigidere pline de mezeluri și-a luat Funeriu cu noile norme ale lui de promovare!? Ce e acela factor de influență în articole ISI pe care trebuie să le plătești cu 400-500 de Eur ca să le poți publica sau susține la o conferință? Ce e aia 400 de Eur când veniturile tale lunare sunt sub acea sumă? De ce adică să promovezi exclusiv pe cercetare științifică atâta timp cât mare parte din timpul la facultate ți-l petreci la catedră? Care este plus valoarea care o dai tu pieței și studentului prin faptul că ai cercetat influența pixelului albastru din colțul din stânga sus al ecranului în productivitatea lucrătorilor informatizați din domeniul panificației? Unde este echilibrul dintre cele patru dimensiuni (teaching, research, administrative și prestige) ale unui cadru didactic, atât de bine reglementate în cadrul universităților din top 100 mondial?

Revin la … ce treabă are asta cu doctoratul PM-ului? Așa erau vremurile! Nimeni nu era interesat de nimic etic ci de propria sa ascensiune. Așa era acea perioadă… și mulți am avut culoarele noastre sau am fost prea tineri pentru asta. O vorbă veche spune așa: dacă tata a purtat opinci, eu nu am voie să port cizme? Dar aici nu se aplică asta ci tocmai inversul său: Dacă tata purta cizme, eu de ce sunt obligat să port opinci chiar dacă fac același lucru ca el? Poate din cauză că ne chinuim de prea mulți ani să ajungem și noi măcar într-un top 500 mondial? Anul acesta Cuza a ajuns la 601+… și asta nu mulțumită mie ci multor alți colegi cu vizibilitate internațională. Cârcotaș fiind nu pot să mă leg de faptul că mulți din acei colegi au câte 25-30 de studenți într-o serie de curs, iar eu am în cel mai fericit caz 125. Una este să ții ore cu 25 de studenți să le dai examen la final și să le pui note și alta este să faci EVP cu 125 de studenți unde ai în cel mai fericit caz 6-7 examene de-a lungul semestrului. Pentru ce atâta chin? Pentru că vrei ca din cei mulți, cât mai mulți să ajungă să mănânce o pâine cât mai albă. Așa mi-am înțeles eu rolul, așa mi-am imaginat eu profesorul și așa fac. Îmi pasă prea mult de viitorul studenților?! Sincer da. În calitatea lor pe piața muncii mă oglindesc eu ca și profesor. Și cum a fi cadru didactic nu este suficient ca să-ți întreții o familie, îmi pasă de imaginea mea pe piața muncii pentru serviciile de consultanță pe care le-aș putea prinde într-o societate normală, în care legile șpăgii, comisioanelor, intereselor propriilor grupuri, și las-o mă că merge și așa nu ar face diferența … și pe piața de consultanță IT.

Bine, bine… dar ce treabă are acel doctorat plagiat cu starea de fapt? Păi din câte știm, domnul PM (observați că P este lângă O pe tastatură… Doamne! Era să scriu O în loc de P) este conferențiar, iar ca să ajungi conferențiar ai nevoie de doctorat. Implicațiile nu se opresc aici. Pe timpul când domnu PM a ajuns doctor se dădea de la stat 25% în plus la salariu pentru că aveai gradul de doctor. Asta, din superficialele mele cunoștințe de drept se cheamă fals și uz de fals în scopul obținerii de foloase necuvenite. Cred că face parte din codu penal, nu?

Bun, dar nu a luat de la nimeni… pentru că funcția de conferențiar o ocupă la o Universitate privată. Cum sunt un mare fan al curentului care susține termenul de fabrici de diplome, aș putea chiar să mă bucur că PM-ul e băiat deștept și le-a luat banii ălora. Dar Universitatea de care vorbim… nu este dovedită a fi una din cele mai nașpa universități private din România… și cum vorbim de toleranță și concurență poate că o să mă rezum la a spune că nu e treaba mea ce fac dumnealor cu banii contribuabililor lor.

Daaar avem o altfel de mare problemă. În perioada de după 2004 de când a devenit doctor cu 25% în plus la salariu domnul PM a ocupat și o serie de funcții publice… plătite desigur din banii tuturor contribuabililor! Bani care ar fi asigurat niște pastile în plus într-un spital s-au dus pe 25% în plus la salaru unui viitor PM.

Acum înțelegeți de ce mă doare atât de tare? Nu stau în picioare argumentele?! Mai am unul… de spus. Restul le păstrez pentru comentariile iubitorilor de plagiatori.

Că lumea fură, că unii au făcut și au dres, și au ajuns, e treaba lor. Bravo lor! Mă bucur pentru ei. Că regulile nu-mi mai permit și mie să fac la fel… da ar putea să mă oftice, doar dacă nu aș fi conștient că doar cu mai multă exigență, prestanță și implicare poți să crești nivelul de calitate a muncii pe care o faci dar mai ales a imaginii cu care ești văzut de oamenii din jur dar și de colegii din exterior! Regulile, normele și metodele, nu erau perfecte nici atunci, nici acum și întotdeauna s-au găsit portițe de scăpare, eludare, îndulcire pe românește a acestora.

Daaar… Din 2008 ne-am cumpărat acel BlackBoard pe care l-am mai amintit și mai sus. În el am găsit o mică și insignifiantă, aparent, aplicație de detectare a plagiatului! Și având șefi cu mintea luminată, mi-au acceptat și această nouă găselniță, s-a implementat și se utilizează din plin pentru referate, proiecte, lucrări de licență și disertație. Cei mai împotriva noului sistem au fost studenții… dar nu la nivelul de revoltă la care mă gândeam. Oare de ce?! Pentru că sunt conștienți că NU le cerem decât să nu fure! Să fie cinstiți! Să-și facă singuri lucrările… și să dovedească în acest fel că merită să mănânce acea pâine albă de pe piața muncii! Daaaar acum ce justificare mai am eu în fața lor? Cum poți să le mai justifici că nu e bine să fure și că munca te înnobilează, când al doilea sau al treilea om în stat si-a construit cariera academică pe un fals?!

Tot mai multe universități implementează sau au în plan să implementeze soluții antiplagiat. Așa! Șiiii… cum vor motiva ele acest demers în fața unor organizații studențești poate mai bine organizate decât cele de la noi?

Dacă voi aveți un răspuns … îl aștept cu interes!

Până atunci încă mai sper într-o retragere a titlului de doctor. Că vrea să stea PM, e treaba lui. Că ne afectează pe toți imaginea proastă pe care o are… aș spune că doar indirect iar pentru unii insesizabil. Pe tata îl afectează dacă nu plouă la țară, pe vecinul meu manelist de la apartamentul inferior îl afectează că i se termină băutura. Pe … a 12-a îi afectează Bacu… pe mulți părinți îi afectează începerea școlii, deci NU ne pasă de doctoratul lui Ponta.

Daaar mie îmi pasă! Și ar trebui să le pese tuturor celor care și-au făcut în mod cinstit un doctorat… și tuturor celor care sunt în chinurile facerii acelui doctorat… dar mai ales ar trebui să le pese conducătorilor de doctorat pentru că ei au cea mai mare influență în mediul academic! Și ar mai trebui să le pese tuturor celor care NU iubesc minciuna și mitocănia cu care ne spune că el nu a furat nimic… când este atât de vizibilă dimensiunea hoției!

Blog la WordPress.com.

SUS ↑