”Întoarce înapoi acum!”
A sunat aproape imperativ și s-a auzit clar în mintea mea. Un moment, aproape involuntar, am vrut să frânez și să fac cale întoarsă.
Cu câteva zile în urmă avusesem o reflexie pe care nu am mai publicat-o: ”Nu există destin, atâta timp cât avem liberul arbitru. Sigur, în momentul în care-ți ei viața în mâini, îți asumi riscul de a greși.”
Așadar am mers înainte, pentru că așa am ales eu.
Cosmești, județul Galați. Limită de viteză 30. Viteza ceasului de pe bord: aproape 35-40. Mers în coloană, Poliția pe dreapta. Curbă la dreapta. Deodată apare un Logan MCV staționar pentru a face stânga. Frână violentă. Mașina alunecă nejustificat. Tras volan dreapta. ABS-ul își face datoria și nu mă lasă să ies de pe carosabil. Buf!
Nimic grav. Doar un ”face lifting” destul de costisitor spre final… Aș fi lasat-o așa dacă nu ar fi atras privirile Poliției permanent. :)
Cu o săptămână în urmă
Un telefon de la București. Săptămâna viitoare vii aici pentru a discuta un proiect. SharePoint bine-înțeles.
În aceeași zi am făcut o programare în service pentru anumite probleme de mecanică la mașină. Destul de grave… și alea de la motor pe care nu le știam, și dura câteva zile pentru reparații.
Atunci a apărut un gând că poate ar fi bine să nu merg la București. Nejustificat mi-am spus. Alt gând a spus să sun la București și să cer bilet de avion dus-întors. Nejustificat mi-am spus din nou. Eu aleg să merg cu mașina, chiar dacă nu avea reparațiile terminate.
Ceasul rău pisica neagră
Oare prin ce forțe ale Universului se face să simți că se va întâmpla ceva rău și tu să nu asculți de ele? Intuiția și premoniția sunt doar științe de graniță fără a avea probe concrete în argumentarea lor.
Și totuși o săptămână de premoniții și idei contradictorii… e puțin cam mult. Având în vedere că și la ultimul control anual psihologic obligatoriu, am ieșit bine [și n-am copiat raspunsurile :)], înseamnă că acele voci erau gândurile mele?
Sau poate gândurile mele au atras energiile negative care au dus la o derulare …
Sintetizăm:
Eu sunt Ok –> Vocile au fost nejustificat acolo –> Știam că se va întâmpla –> S-a întâmplat
A fost o pură întâmplare? Și de ce știam că se va întâmpla? Și dacă știam de ce nu am acționat? Ce stă în spatele acestor premoniții?
Religios vorbind, consider că sunt un om bun. Cred într-o forță a echilibrului Universului … și a rempensări generale în funcție de faptele și gândurile noastre, numind această forță: Dumnezeu.
Și dacă sunt bun, și acele gânduri erau de bine pentru mine, apărând nefiresc în capul meu, aș putea crede că era un înger? Pentru cei care mă cunosc, nu m-am lovit niciunde în timpul bufului și dorm destul de liniștit noaptea :)
Însăși existența binelui și răului ne oferă alternativa de a alege. Dacă ești bun, ai șansa de a fi avertizat, iar tu poți crede că: ”Nu există destin, atâta timp cât avem liberul arbitru. Sigur, în momentul în care-ți ei viața în mâini, îți asumi riscul de a greși.” :) [q.e.d]
Ai mare grijă de ceea ce îți dorești! Cursul vieții îți poate oferi semnele puterii de care poate da dovadă destinul, pentru că lucrurile se întâmplă așa cum te-ai gândit, chiar dacă succesiunea temporală este diferită :)
O să închei într-o notă optimistă cu două glume care nu-mi aparțin:
Suna soneria. Sotia disperata se roaga:
– Doamne fa sa dispara amantul, iar sotul sa nu stie nimic. La care un glas din inalturile cerului spune:
– Bine, fie…te scap… dar cand o sa mori o sa ti se traga de la apa.
Sotia a fost bucuroasa ca a scapat de amant, gandindu-se ca in ceea ce priveste apa…va avea grija si se va… feri.
Peste un timp apare o oferta de nerefuzat pentru o croaziera pe mare, impreuna cu toate prietenele ei. Se duce femeia in excursie, cand deodata incepe o furtuna. Femeia iar se roaga:
- Doamne, stiu ca mi-ai spus ca o sa mor din cauza apei…dar acum, gandeste-te… sunt atatia oameni nevinovati…pentru mine o sa omori toti oamenii de pe acest vas?
La care glasul raspunde:
– De-ai sti de cati ani ma chinui sa va adun pe toate…
:)
– Nu încerca niciodată să înţelegi ceea ce nu poti înţelege!
– Nu înţeleg …
– Nici nu încerca!