Ziua a treia – Ziua competiţiei

 

Acest post tinde să devină din ce în ce mai lung. Dacă nu vă interesează subiectul prea mult, mergeţi până la final să vedeţi dacă nu am adormit, punctaţi cu nişte stele pentru încercarea mea. Aştept eventualele comentarii… Orele sunt în GMT+9 (Korean Standard Time). Teoretic ar trebui să termin acest post la ora 8.00 AM în România.

 

You’re late! Da. Trebuia să fiu cu câteva minute mai devreme. Fiecare minut aici contează. Era ora 10 şi câteva minute, când s-a stabilit primul contact cu competitorii şi o parte din presă.

 

Ora 14: Competitorii au sosit, presa la fel, toată lumea e pregătită să înceapă. Nu sunt întrebari şi nimic de comunicat dintr-o parte sau alta. Toată lumea ştie ce are de făcut.

 

14:01 – Cei şase au început deja să citească specificaţiile printre flash-urile jurnaliştilor.

Văd tremurături de degete la fiecare întoarcere de pagină şi mă gândesc cu nostalgie: oare aşa tremuram şi eu?

 

14:15 – Se pare că avem probleme cu un UPS. Am sperat să se oprească în 5 minute şi ca printr-o minune ţiutul sacadat s-a oprit fără nici un fel de intervenţii.

 

14:50 – No more questions? Toată lumea îşi vede de treabă, iar zgomotul serverelor tinde să devină din ce în ce mai obositor… [:)] Sunt sigur că băieţii nu aud nimic! Chris monitorizează tot timpul gateway-ul pentru a bloca orice încercare a competitorilor de a transmite mesaje on-line în afara sălii de competiţie. Rand îşi scrie propriul blog.

 

15:30 – Primele 3 probleme. Un Hard Drive extern de 250 Gb s-a ars cu tot cu software-ul de pe el. A doua: un copetitor nu ştia cum să conecteze hard drive-ul extern… Şi a treia… o specificaţie de IP-uri scrisă incorect… S-a rezolvat în final. Eu n-am reuşit să ajut cu nimic în partea asta… sper să fiu mai rapid ca să rezolv şi eu ceva… asta dacă mai apare [:)]

 

16:11 – Linişte totală… doar vuiet de coolere….

 

 

 16:50 – După ce a pus un server în domeniu şi a dat un restart W3K a cerut activarea… O chestie destul de bizară având în vedere că serverul are de obicei o perioadă de evaluare de 30 – 60 de zile. Primul pas a fost acela de a boot-a în safe mode dar se pare că nu a mers. Având în vedere că serverul nu era conectat la Internet se încearcă activarea prin telefon dar nu prea merg telefoanele pe aici pentru accesul pe exterior….

17:05 – Cosmin pentru că de el era vorba s-a hotărât să formateze serverul… Sperăm să aibă suficient timp ca să recupereze ….

 

17:27 – Pentru cei care vor să citească blog-ul lui Rand Morimoto o pot face la adresa: http://www.networkworld.com/community/morimoto

 

 

18:45 – Andrei al nostru e super pierdut… nu ii iese nimic si s-a decis sa o ia de la capat. Imi aduc aminte ca in 2005 in Japonia am luat-o de la capat dupa 10 ore pentru ca nu citisem deloc ultima pagina din specificatii. Viorel lucrează dar nici el nu pare prea fericit… ceilalţi 4 se descurcă destul de bine iar la polonez am văzut deja instalate vreo 6 maşini virtuale. Îşi permit pentru că au RAM [:)]

 

19:06 – Rand moţăie puţin [:)] la ei e noapte tirziu deja.. la noi e mijlocul zilei aşa că nu e încă timpul pentru cafea.

 

19:47 – Cineva din organizare a venit pentru a ne anunţa că a început cina de aproape o jumătate de oră. Încrâncenarea e la cote maxime pe aici. Nu l-a bagat nimeni în seamă. Toţi îşi văd de treaba lor de parcă de ceea ce fac ei depinde viitorul omenirii. Îi înţeleg perfect, cu doi ani înainte nu am mâncat nimic timp de 24 de ore…

Toată lumea se chinuie acum să facă VPN site-to-site cu L2TP…

Noi monitorizăm orice activitate a lor pe net de pe server şi vedem tot felul de query-uri pe web după tot felul de coduri de eroare [:)] şi în funcţie de asta ne dăm seama că au trecut la o altă etapă sau insistă în rezolvarea unor probleme prin rafinarea interogărilor…

 

20:25 – Rand a facut un anunţ oficial că ar fi bine să se meargă la masă. Toată lumea s-a uitat la el ca la filme coreene [:)] S-au întors la calculatoarele lor supăraţi că au fost deranjaţi de o chestie atât de minoră [:)]

Eu nu am refuzat oferta aşa că….

 

20:41 – M-am întors cât am putut de repede.

Atmosfera e la fel de bacoviană aici, în schimb nu se mai aud tastele… toată lumea citeşte tot felul de documentaţii şi se mai aude din când în când câte un reboot de server sau câteva clicuri de mouse.

 

21:03 – Chinezul apare cu două „cărămizi” roşii. Sunt cărţile de Exchange 2007 şi ISA 2006 ale lui Rand şi Chris şi desigur că le cere un autograf. Ca element de noutate, anul acesta le-a fost permis competitorilor să aducă cu ei materiale în format scris şi numai în engleză. Nu au voie să aibă cărţi, materiale sau alte print-uri în altă limbă. Nu au voie nici cu alte dispozitive electronice decât cu music playere. Au în schimb Internet, care merge foarte bine.

 

21:25 – Ajung să rezolv şi eu prima problemă. Unul din serverele celor doi francezi nu butează după primul restart la instalarea sistemului de operare. Ma uit mă învârt… şi găsesc răspunsul: a instalat sistemul de operare pe hardiscul extern cu kituri pe care îl are în dotare. Aşadar a formatat device-ul cu kituri. Rescrierea lor durează 35 de minute aşa că a luat o pauză de masă. Sincer îmi pare rău pentru el pentru că toţi sunt băieţi simpatici şi încep din ce în ce mai mult, chiar dacă sunt român, că cel mai bun trebuie să câştige.

 

22:05 – Fără prea mare tam-tam a început a doua parte a competiţiei: milestones. Timp de o oră de acum, folosind infrastructura pe care şi-au construit-o deja cei 6 trebuie să fie capabili să transmită un email către serverul judecătorilor. Pare simplu, dar până acum doar chinezul s-a prins care este primul pas pe care trebuie să îl facă. Vorbim după o oră.

 

22:05 – Fără prea mare tam-tam a început a doua parte a competiţiei: milestones. Timp de o oră de acum, folosind infrastructura pe care şi-au construit-o deja cei 6 trebuie să fie capabili să transmită un email către serverul judecătorilor. Pare simplu, dar până acum doar chinezul s-a prins care este primul pas pe care trebuie să îl facă. Vorbim după o oră.

 

22:25 – Nu mai pot accesa ITBoard de pe laptop… Nu mă las eu aşa uşor aşa că pot accesa din nou din remote [:)]

 

23:00 – În sunete de sirenă s-a încheiat prima probă. Evaluarea a fost deosebit de simplă. Competitorii trebuiau să trimită un e-mail. Dacă acesta a ajuns primeau 10 puncte, dacă nu… 0. Ca să fiu fair-play nu o să public acum punctaje.

În continuare aşteptăm… mai sunt 15 ore până la final… deja cred că am nevoie de o primă cafea [:)]

 

00:00 – E ora zero aici. Deocamdată nu se mai întâmplă nimic interesant. Studenţii noştri de la celalte competiţii s-au prezentat aproape excelent la celelalte secţiuni. Se speră la rezultate superbe….

 

00:23 – Dacă au văzut oamenii că nu merge nimeni la masă ne-au adus ei aici. Nu am văzut nici măcar un zâmbet… forţat din partea băieţilor…

 

00:55 – Pentru cei care nu au citit jurnalul lui Rand, scenariul pe care îl au de făcut cei de aici este la adresa: http://www.cco.com/ic-pics/onlinecompete.htm. E foarte bine de ştiut pentru cei care vor să candideze anul următor în Imagine Cup 2008, Paris.

 

1:00 – A început a doua probă din concurs. Cei 6 trebuie să demonstreze că se pot conecta (loga) pe calculatoarele din Branch chiar dacă este căzut Internetul. De asemenea, ei trebuie să poată accesa un fişier din DATA share.

Cum se va face evaluarea: competitorul este rugat să facă upload la un fişier în Central Office, se întrerupe Internetul, şi după aceea este pus să se conecteze din Branch şi să acceseze fişierul. Aşa ar fi ideal… Nu spunem cum se face ci vă las pe voi să vă gândiţi.

 

1:24 – Veşti proaste: Cosmin şi-a format şi el hardiscul extern…

 

1:51 – Unul din francezi are probleme cu maşinile virtuale. În momentul în care sunt pornite, hostul nu mai poate ping-ui nimic… Adresele MAC sunt diferite, IP-urile sunt diferite… Suspect, nu?

 

2:00 – S-a încheiat proba a doua. Din păcate nu prea fericit. Doar 2 din cei 6 au reuşit să facă jumătate de subiect. Pare uşor dacă priveşti din exterior dar îi înţeleg pe băieţi că nu au reuşit … E o mare problemă. Competiţia aceasta este mai mult decât ceea ce ştii, e ceea ce eşti. Nu aş recomanda nimănui să ia în derâdere o astfel de experienţă până nu intră în contact direct cu ea. Soluţia mea: AD în ambele reţele cu replicare între DC-uri, DHCP cu 80/20 în ambele domenii, DFS cu replicare între cele două centre publicat în AD.

 

2:30 – Se anunţă deja cu o oră jumătate mai devreme proba numărul 3. Cei 6 trebuie să poată accesa de la un Internet cafe un document de pe un site SharePoint securizat…. Au la dispoziţie 3 ore să facă asta… Pare a fi suficient timp de data asta.

 

3:37 – Deja? Timpul pare să treacă destul de repede. Mai sunt 10 ore…şi ceva, probabil cele mai grele. Înclin să cred că majoritatea competitorilor fac o gravă greşeală: modul de abordare din punct de vedere fizic al competiţiei: nu iau pauze în mod regulat stând numai cu capul în monitor neîntrerupt mai multe ore. Asta o să se lase cu o durere de cap imensă în scurt timp sau în cel mai fericit caz după câteva ore de somn. De asemenea, este demonstrat faptul că productivitatea scade cu fiecare oră în plus, iar pauzele regulate ar ajuta la a prelungi momentul de cădere nervoasă. A doua greşeală este faptul că nu consumă suficiente lichide. De asemenea, doar unul dintre ei a băut 2 cafele până acum. Lipsa lichidului şi a glucozei poate aduce stări de tremurat şi de asemenea o scădere rapidă a capacităţilor de procesare ale creierului…

 

3:48 – Ne-au mai adus ceva de mâncare… dar cui îi pasă de asta….

 

4:06 – Au apărut primele semne de nervozitate. În momentul în care se lansează Google pentru căutari, acesta se deschide implicit în coreană şi nu prea se înţelege pe unde o fi butonul de dat pe engleză… Am învăţat cu ocazia asta cum se înjură în poloneză printre dinţi [:)]

 

4:29 – Mă gândesc din ce în ce mai serios că ar trebui să avem şi intern astfel de competiţii. E adevărat că lumea reală cere mai puţini sysadmini decât programatori sau alte tipuri de oameni de IT, dar oare nu ar trebui să ne gândim şi la viitor? O strategie de competiţii, în care să ei studentul de anul I de la şcolile de IT sau chiar de la licee şi să-i bagi în teste de 24 de ore pe diferite tehnologii. Mă gândesc eventual la şcolile de vară. E drept că trebuie să ai ceva resurse financiare dar sponsori s-ar găsi printre firmele care ar obţine beneficii din eventualele burse pe care le-ar acorda ca premii pentru astfel de competitori.

Dacă este să fiu pesimist şi să iau în considerare numărul de înscrişi la Imagine Cup secţiunea IT, aş putea spune că nu prea avem cu cine. Dar cred că problema vine de la baza sistemului. Care este interesul profesorului să promoveze astfel de competiţii? Ce ar avea de pierdut? Asta numai fiecare dintre cei din sistem îşi poate răspunde… Cine ar mai trebui să promoveze şi să încurajeze aşa ceva? Firmele care se plâng că nu au sysadmini sau cei care vin la interviuri cer salarii prea mari pentru performanţele şi cunoştinţele cu care sunt înzestraţi? Să fie şi vina noastră pentru că spunem că IT înseamnă doar să instalezi 3-4 servere şi după aia să STAI să le monitorizezi?

Am luat-o puţin pe arătură? E timpul pentru o cafea [:)]

 

5:16 – S-a finalizat a treia probă şi s-a lansat la apă cea de-a patra: on-line video-streaming. Este un subiect nou faţă de anii trecuţi. Fiecare dintre competitori are o cameră Web… şi trebuie să o conecteze la un Windows Media Services de la un kiosk în https. Au 3 ore să termine această probă. Desigur dacă termină mai repede pot lucra la ceea ce au de prezentat la final.

Pentru prima oară cred că au apărut diferenţe de notare la proba numărul 3.

 

6:14 – Timpul trece din ce în ce mai greu iar eu experientez emoţiile unui -512$ la megaaplicaţia sol.exe. … Pe aici s-au mai animat treburile prin maimuţărelile din faţa camerei. Văd primele zâmbete când reuşesc să-şi vadă faţa pe cameră… [:)] Încerc un mic refresh mental cu puţin Kusturika. Se pare că ţine cel puţin după cum a început [:)] Acasă e noapte târziu aşa că cititorii vor mai apărea pe la finele competiţiei. Rand moţăie din nou iar Chris s-a dus să doarmă cum trebuie în patul din hotel.

 

6:26 – Am tras o tură pe aici. Ce-a mai teribilă atmosferă e la Interface Design. Dorm care cum pot… pe scaun, jos, pe masă, pe tastatură… ici colo câte un cetăţean care mai încearcă să mai deseneze o linie sau să scrie o procedură… Băieţii noştri (Ionuţ Cîrjă şi Deliu Ciprian) au fost mai demni. S-au dus în cameră… desigur după ce şi-au terminat proiectul. Erau foarte optimişti şi sper să aibă rezultatul pe care îl aşteaptă.

 

7:34 – Simt cum mi se înroşesc ochii… parcă îmi este somn… pară nu, dar visez cu ochii deschişi la un pat… Aici activitatea a devenit din ce în ce mai slow…. priviri înceţoşate care abia mai văd câte ceva. Rand şi Chris sunt fresh… la ei e dupa-amiază probabil şi sunt Ok fiind ajutaţi de fusul orar şi de cele câteva ore dormite în toată perioada aceasta. Eu nu mi-am permis… vreau să fac impresie bună… aşa că am o impresie că încă mai joc Solitaire [:)] Polonezul pare că a ajuns la final… la fel şi chinezul…. băieţii noştri încă se mai chinuie cu ISA şi Exchange.

 

8:00 – Are loc finalul celei penultimei probe şi s-au dat biletele pentru ultima rundă care trebuie să fie prezentată în 3 ore. Din păcate … până acum băieţii noştri sunt cam pe ultimele locuri. Încă mai sper într-o revenire… Partea cea mai mare a proiectului va fi prezentată la final. Aceste probe de pe parcurs sunt folosite pentru a acumula puncte suplimentare şi pentru a mai anima atmosfera. În continuare nu ştiu cum notează ceilalţi dar se pare că există diferenţe şi între ei… De exemplu am văzut un francez care citea ce e aia VPN pe net… asta înseamnă că el poate fi ultimul [:)]… nu vă grăbiţi cu presupunerile… abia Vineri vom şti rezultatele finale şi corecte.

De obicei cine ştie să speculeze poate să facă aceste probe doar de formă pe un singur server pentru că nu este necesar să spui cum ai făcut în această etapă ci doar că merge ceva. În felul acesta câştigi un avantaj moral faţă de ceilalţi competitori, aceştia gândindu-se că au pierdut 10 puncte şi nu mai au nici o şansă să continue… şi datorită oboselii intră într-un fel de “vrie” mentală.

În ultima probă au de făcut alertare în caz de se întrerupe conexiunea la Internet dintre Central Office şi Branch Office. Din câte ştiu eu se poate face în cel puţin 3 moduri dintre care merită amintită alertarea prin e-mail de la ISA (connectivity verifier) sau mult mai elegant din MOM.

 

8:54 – Prima hibă la polonez. Aşa cum anticipam multe din chestiile de la milestones le-a facut de faţadă. Acum are probleme cu ISA: nu a lucrat niciodată… Unul din francezi s-a pierdut de tot iar Cosmin are o revenire spectaculoasă. Am văzut că şi Andrei se ridică… încetul cu încetul. Acum ar fi nevoie de Todi aici pentru ceva încurajări. Chinezul încă se ţine tare…

 

 

8:00 – Are loc finalul celei penultimei probe şi s-au dat biletele pentru ultima rundă care trebuie să fie prezentată în 3 ore. Din păcate … până acum băieţii noştri sunt cam pe ultimele locuri. Încă mai sper într-o revenire… Partea cea mai mare a proiectului va fi prezentată la final. Aceste probe de pe parcurs sunt folosite pentru a acumula puncte suplimentare şi pentru a mai anima atmosfera. În continuare nu ştiu cum notează ceilalţi dar se pare că există diferenţe şi între ei… De exemplu am văzut un francez care citea ce e aia VPN pe net… asta înseamnă că el poate fi ultimul [:)]… nu vă grăbiţi cu presupunerile… abia Vineri vom şti rezultatele finale şi corecte.

De obicei cine ştie să speculeze poate să facă aceste probe doar de formă pe un singur server pentru că nu este necesar să spui cum ai făcut în această etapă ci doar că merge ceva. În felul acesta câştigi un avantaj moral faţă de ceilalţi competitori, aceştia gândindu-se că au pierdut 10 puncte şi nu mai au nici o şansă să continue… şi datorită oboselii intră într-un fel de “vrie” mentală.

În ultima probă au de făcut alertare în caz de se întrerupe conexiunea la Internet dintre Central Office şi Branch Office. Din câte ştiu eu se poate face în cel puţin 3 moduri dintre care merită amintită alertarea prin e-mail de la ISA (connectivity verifier) sau mult mai elegant din MOM.

 

8:54 – Prima hibă la polonez. Aşa cum anticipam multe din chestiile de la milestones le-a facut de faţadă. Acum are probleme cu ISA: nu a lucrat niciodată… Unul din francezi s-a pierdut de tot iar Cosmin are o revenire spectaculoasă. Am văzut că şi Andrei se ridică… încetul cu încetul. Acum ar fi nevoie de Todi aici pentru ceva încurajări. Chinezul încă se ţine tare…

 

 

9:10 – Ca printr-o minune a sosit Todi. Îmi aduc aminte cât de important este să ai cu cine vorbi măcar câteva minute… Dacă povesteşti cuiva ce ai făcut îţi pui involuntar ordine în gânduri şi îţi dai seama pe unde eşti şi ce ai de făcut în continuare.

 

11:24 – Am trecut peste faza cu oboseala… S-a terminat şi ultima probă… Lucrurile s-au complicat mult… O parte au luat puncte alţii nu… Hm… Nimeni nu mai ştie ce şi cum a punctat… Ne înţelegem dinainte ce trebuie să urmărim în soluţie şi când ajungem la faţa locului unul pune o notă altul altă notă şi tot aşa… Într-un final e foarte posibil să iasă Ok… Cred că doar cei de la Microsoft vor şti cu adevărat ce să aleagă [:)] Pe bune.

Mai sunt 3 ore până la final, timp în care trebuie să termine ce au scris pe caietul care li s-a dat… De asemenea, 2 întrebări vor fi alocate pentru modul de prezentare a soluţiei şi pe cum este făcută documentaţia reţelei.

 

Închei aici… de acum nu mai au ce probleme să apară sau eu ştiu ce alte evenimente. La 14:00 punem punct final, după care urmează evaluarea, câte 30 de minute pentru fiecare concurent, timp în care i se vor adresa 15 întrebări. Grele!

 

Vreţi să ştiţi care sunt? [:)] Aveţi ocazia să experimentaţi pe propria piele la anul în Paris! Detalii aici: http://imaginecup.com/News/Default.aspx

 

 

Ne citim vineri după finală!

 

 

The End!

 

 

Experiment de e-learning

Acesta este un blog pe care doream să îl scriu în urmă cu aproape o săptămână. L-am scris în MS Word şi acum îl fac public pentru a împărtăşi cu voi această experienţă interesantă.

Astăzi testez noua platformă de e-learning a Universităţii: BlackBoard una din cele mai mari aplicaţii de gen din lume.

Oficial am 56 de studenţi dar neoficial pot fi mai mulţi. O parte sunt în laboratoare, o altă mare parte la serviciu, o parte în cămine sau acasă. Câţiva sunt cu laptop-urile prin jurul access pointurilor free… La 14:00 începem! Cea mai des întâlnită întrebare: Dacă pică netul?

Acesta pare a fi cel mai mare incident şi cel mai justificat pericol. Atâta timp cât nu ai o infrastructură solidă… astfel de acţiuni sunt sortite eşecului din faza de concepţie.

Începem cu 20 de întrebări.

Ora 14:00 – Sunt ceva absenţi. Marea majoritate ….sunt on-line

Ora 14:01 – Primul student care a ajuns cu probleme de net

Ora 14:14 – Primul student cu probleme de Browser. A deschis un XML în browser şi a închis apoi cu tot cu aplicaţia de testare. Aici ar trebui o fereastră independentă care să nu lase să se închidă sau să se deschidă ceva peste ea

Ora 14:20  – Am fost într-un laborator… şi 3 studenţi se certau pe 2 variante de răspuns. Ceilalţi căutau de zor în documentaţii. În alt laborator linişte totală. Au crezut în faptul că îi văd prin sistemul de supraveghere video.

14:23 – Într-un laborator o singură studentă încearcă să facă faţă gălăgiei provocate de un “stol” de meseriaşi fericiţi că nu fac ore.

14:25 – Studenţii reacţionează exact în felul în care anticipam. Întrebările şi variantele de răspuns sunt generate aleator (aceleaşi). În momentul în care cineva găseşte variant de răspuns şi pare de încredere, toţi ceilalţi fac scroll în pagina testului pentru a găsi variant de răspuns respectivă. Poate era mai bines ă fi ales varianta de testare cu câte o întrebare pe ecran, fără posibilitatea de a trece de la o întrebare la alta. Dar mai sunt şi restanţe :)

14:28 – Primul student a terminat testul. 8.20 nu pare o notă prea fericită având în vedere că este un student care a fost la ore. A dat examenul de acasă şi deci nu mă întâlnesc cu el până la 15:30. Mai are încă o şansă. Problema este că nu ştie unde a greşit. Sunt curios să văd dacă încearcă a doua oară. Modulul de testare permite alegerea notării: prima încercare, a doua încercare, media încercărilor, cea mai mare notă, cea mai mică notă. Modul de evaluare poate fi modificat şi ulterior. De ce le-am dat posibilitatea să dea de 2 ori acelaşi test…?

14:36 – Din ce în ce mai mulţi studenţi termină testul… Note îmbucurătoare!

14:39 – Sunt contactat on-line de un personaj binecunoscut pentru a comenta variantele de răspuns. Încerc să îl lămuresc şi îmi răspunde zâmbind de subtilitatea răspunsului.

14:41 – Nici un 10, nimic sub 5.

14:43 – Studentul de la  14:39 îmi demontează explicaţia printr-un răspuns parţial plauzibil. “Disputa” se remină cu un: în fine…

14:45 – Notele cresc pe măsură ce trece timpul… Nu am anticipat corect timpul de răspuns la probleme….

14:46 – Un student de 8.50 mi-a trimis următorul mesaj: Frumoasa ideea cu examenul  si sper sa fie mai toate asa online.

 14:52 – Din categoria student Român student European: într-o sală o studentă vorbeşte de zor la telefon.

14:55 – Au mai rămas doar puţini întârziaţi… Până acum cea mai mare notă este 9,70 şi cea mai mică 6.5. Studenţii care au stat grupaţi în laboratoare au note aproximativ asemănătoare între: 7,7 şi 8,7. Răspunsurile fiind identice  înseamnă că mai mulţi studenţi s-au cumulat în jurul celora care aparent ştiau. Cei care ştiau au fost deranjaţi probabil de ceilalţi şi în felul acesta s-ar putea justifica notele mai scăzute. Nu au lucrat nici măcar în echipă.

15:00 – Finish! Sunt care nu au finalizat în timp… Asta este! Avem nevoie şi de restanţieri :)

15:05 – Întârziaţii (3) mi-a dat voie sistemul să apreciez dacă să îi trec sau nu…

La 15:30 – M-am întâlnit cu studenţii într-o sală pentru a discuta aspectele experimentului. În general a fost Ok în schimb s-a lansat ideea că testul nu a fost corect şi că nu reflectă cunoştinţele lor reale. Problema derivă din mentalitatea studenţilor. O studentă care a luat o notă mică a afirmat că mai bine venea la şcoală într-un laborator şi copia ceva de la colegi. Altă studentă a spus că mai bine stătea acasă pentru că în laborator a fost deranjată permanent de întrebările colegilor…

Concluzia finală: Atâta timp cât studentul nu conştientizează că nu o notă este relevantă în pregătirea sa ci cunoştinţele acumulate, nu putem face nimic cu sistemele de evaluare de la distanţă. Un alt aspect: calitatea întrebărilor. Dacă acestea nu sunt clare şi nu acoperă cea mai mare parte din curs… apar probleme majore de satisfacţie a studentului care susţine un test.

 

 

Under attack

Un subiect care se pare că a fost, este şi va fi de actualitate … din păcate.

 

Metodele şi tehnicile de atac probabil că se perfecţionează mult mai repede decât putem percepe. Oamenii din spatele lor sunt din ce în ce mai ingenioşi dar au de cele mai multe ori acelaşi scop aparent banal: faima. Am încercat de multe ori să îi înţeleg dar nu am reuşit prea mult. E clar că marea majoritate este reprezentată de skidiots dar mica minoritate e mult mai de temut decât toţi micii la un loc.

 

De curând am avut de a face cu un prof şi nu a fost plăcut deloc, dar a fost o lecţie învăţată.

Într-o seară mă sună un prieten că nu îi mai merge site-ul: o mini afacere de nişă dar cu o concurenţă acerbă datorită potenţialului viitor. Aşadar lupta se dă pe toate fronturile şi cu toate armele posibile. Şi iată cum din faimă se transformă totul în foloase cu caracter mercantilist.

Având în vedere că conectarea Remote prin 3389 nu funcţiona (unul din servere este găzduit într-o altă ţară) am rugat suportul tehnic de acolo să instaleze un VNC pentru conectare pe server.

Prima constatare: aproape nici un serviciu Windows nu funcţiona. Tot ceea ce depinde de RPC, Server şi Workstation precum şi celelate dependenţe între ele erau moarte. La încercarea de a porni oricare dintre ele primeam mesajul binecunoscut că serviciile de care depinde acesta nu se pot porni. Hm! Mi-a plăcut chestia mai ales că nu ştiam care dintre ele depinde de altul…Din aproape în aproape prin comparaţie mai mult cu un system curat am identificat un serviciul COM+ Event Log cu calea de executabil către C:\WINDOWS\system32\svchost.exe!

Am verificat în Event Viewer şi am văzut tristul mesaj de la sursa Windows File Protection prin care mi se transmitea că fişierele svchost.exe, lsass.exe, taskkill.exe şi tasklist.exe au fost înlocuite…Era la mintea cocoşului că sistemul fusese spart. Şi cum emfaziştii lasă urme am găsit şi câţiva Gb de filme porno nemţeşti (nu le-am vizionat [:)]… a nici după nume nu le cunoşteam[:)]) şi un Top 100 pe ani a muzicii Pop germane. Serverul era găurit din august…M-am uitat la antivirus… Nu am găsit nici măcar un loc cald unde ar fi trebuit să fie… Firewall? Nimic.

Am dat cu RootkitRevealer şi se pare că chiar lsass şi svchost erau declarate ca hidden process. Problema majoră era totuşi punerea în viaţă a sistemului. Ca să pot porni Server şi Workstation, Net Logon şi serviciile conexe trebuia să pornesc serviciul bizar. Asta datorită acelei dependinţe. Şi cum MS nu recomandă să ne băgăm prea mult nasul prin regiştri nu am făcut-o decât după ce m-am gândit o miime de secundă la asta.

În mod normal cheile HKEY_LOCAL_MACHINE\SYSTEM\CurrentControlSet\Services\lanmanserver, lanmanworkstation şi RpcSs nu trebuie să aibă nici o dependinţă către alte servicii. Aşadar am şters valoarea DependOnService şi după repornire totul a funcţionat perfect. Cum se făcuse târziu în noapte m-am culcat liniştit pe ambele urechi că am făcut o faptă bună [:)] mai ales că descoperisem tone de fişiere şi bat-uri care-mi spuneau care fişiere şi locaţiile pe unde au fost copiate.

 

A doua zi totul părea să funcţioneze Ok aşa că am semnat contract de mentenanţă (prima împlinire a unui vis mai vechi). Nici bine nu s-a uscat cerneala pe contract că la ora 22 a sunat din nou telefonul: aceeaşi poveste. Numai că de data aceasta apăreau 3 noi servicii sub cu tot alte nume. Şi cum managerial vorbind trebuie să identifici o conexiune şi de unde eşti atacat am deschis consola şi la primul net m-am trezit într-o altă consolă de comand prompt. Asta chiar n-am înţeles-o: de ce mi-a modificat şi fişierele net şi net1?

Aşadar am curăţat din nou regiştri, am mai scos câteva tone de fişiere mi-am adus înapoi comenzile net care erau tot în system32 sub un alt nume şi am lansat un TCPView. Mare mi-a mai fost mirarea cânt am văzut sute de conexiuni pe 1433 din sute de locaţii. Specificul aplicaţiei Web era ca SQL Server să fie accesibil doar din local nu şi din afară. Am reactivat ICS şi am făcut filtrarea doar pe 3389, 80 şi 443.

După ce s-au mai liniştit şi aceste probleme am lansat de curiozitate şi un ProcesXP şi am avut o nouă surpriză. Am identificat două fişiere lsass.exe şi svchost.exe care nu se verificau ca fiind produse de MS. M-am uitat în system32 şi am văzut că erau într-adevăr două fişiere cu aceleaşi nume şi aceeaşi extensie, ceea ce pare puţin cam absurd. Problema era că cele două fişiere (non-MS) aveau după extensia EXE un spaţiu care la drept vorbind este destul de greu de depistat dintr-o privire injectată de ora târzie din noapte.

A mai mers o săptămână după care povestea s-a repetat la un nivel mult mai mare: 7 servicii cu nume de stai cruciş până le identifici, fişiere prin toate directoarele de pe calculator, Serv-U FTP, conexiuni din toată lumea, filme de filme şi muzică pop din nou…

Am ajuns la concluzia că o formatare mi-ar salva obrazul dar… o ultimă încercare nu strica, aşa că am pus ISA Server 2004, după o nouă curăţare manuală pentru că antivirusul era pe drum…

Paroxismul apare în momentul în care a doua zi serviciul Microsoft Firewall era Disabled! Iar singura metodă de acces pe server se putea face prin FTP pentru anonimii care doreau să descarce ceva filme pentru adulţi.
Cum se putea ca însuşi ISA să fie spart… ? Eu personal nu am auzit de aşa ceva dar se pare că mai am încă multe de învăţat. Şi totuşi întâmplător “nemaiavând loc” pe server a trebuit să intru în Terminal Service Manager unde surprinzător am găsit userul IUSR_numeserver cu statusul Active. Din câte ştiam IUSR nu are dreptul să se conecteze pe server remote, aşa că l-am deconectat rapid şi am deschis un dsa.msc şi am declarat disable IUSR_numeserver. Am ocupat şi cea de-a doua sesiune de RDP şi am verificat dacă IUSR era cumva membru la Administrators. Stupoare! Nu era! Am verificat dacă în grupul Administrators există IUSR şi era… Cum treaba mirosea de la o poştă am făcut un Find rapid în AD şi am descoperit că există într-adevăr un IUSR în plus, şi desigur avea în logon name un spaţiu la final. Cine se uită în Active Directory tot timpul în mod Advanced Features şi cine stă să verifice permanent ce useri se află în numedomeniu/System/Policies/{237BAB5B-64A3-4C1D-B8ED-D63E6E992784}? Sau cine s-ar fi aşteptat că se pot crea obiecte de tip user acolo şi mai ales atât de multe…. Implicit nimeni nu are dreptul de a crea obiecte în cheia System dar cum există un buton Security acolo, cineva se pare că s-a folosit de el.

Şi totuşi trebuia să fie nişte scripturi pentru crearea userilor respectivi pentru că nici un hacker oricât de experimentat ar fi nu credc că are răbdare să creeze manual 53 de useri!. Le-am găsit stocate adânc în nişte directoare din RECYCLER şi în System Volume Information. Lecţii de Shell pe gratis.

Problema este că în timp ce mă uitam prin minunăţiile de fişiere şi bucurându-mă de sutele de Denied connection de la ISA am constat că sistemul din biroul meu mergea din ce în ce mai greu. Am crezut că este de la atacurile pe serverul de la distanţă. În Outlook zeci de mesaje de la ISA meu: SYN attack. Şi continuau să vină e-mailuri peste e-mailuri. ISA avea la un moment dat peste 100 de IP-uri de la care primea atacuri de genul acesta. Surprinzător este că nu a murit cu toate că la un moment dat procesoarele erau peste 100% asistând neputincios şi la un Virtual Memory Low. După 45 de minute s-a oprit într-un honeypot (un server virtual pe care l-am ridicat în perioada respectivă).

 

Cât mai ţine povestea asta? Păi dacă am în sfârşit timp să scriu din nou înseamnă că e de bine. A trecut aproape o săptămână fără nici o schimbare, fără format, fără antivirus, cu management mulţumit, cu prima factură…

Acum ce să fac să-i mulţumesc tipului sau să dorm cu ochii pe log-uri? [8-|]

Blog la WordPress.com.

SUS ↑