Experiment de e-learning

Acesta este un blog pe care doream să îl scriu în urmă cu aproape o săptămână. L-am scris în MS Word şi acum îl fac public pentru a împărtăşi cu voi această experienţă interesantă.

Astăzi testez noua platformă de e-learning a Universităţii: BlackBoard una din cele mai mari aplicaţii de gen din lume.

Oficial am 56 de studenţi dar neoficial pot fi mai mulţi. O parte sunt în laboratoare, o altă mare parte la serviciu, o parte în cămine sau acasă. Câţiva sunt cu laptop-urile prin jurul access pointurilor free… La 14:00 începem! Cea mai des întâlnită întrebare: Dacă pică netul?

Acesta pare a fi cel mai mare incident şi cel mai justificat pericol. Atâta timp cât nu ai o infrastructură solidă… astfel de acţiuni sunt sortite eşecului din faza de concepţie.

Începem cu 20 de întrebări.

Ora 14:00 – Sunt ceva absenţi. Marea majoritate ….sunt on-line

Ora 14:01 – Primul student care a ajuns cu probleme de net

Ora 14:14 – Primul student cu probleme de Browser. A deschis un XML în browser şi a închis apoi cu tot cu aplicaţia de testare. Aici ar trebui o fereastră independentă care să nu lase să se închidă sau să se deschidă ceva peste ea

Ora 14:20  – Am fost într-un laborator… şi 3 studenţi se certau pe 2 variante de răspuns. Ceilalţi căutau de zor în documentaţii. În alt laborator linişte totală. Au crezut în faptul că îi văd prin sistemul de supraveghere video.

14:23 – Într-un laborator o singură studentă încearcă să facă faţă gălăgiei provocate de un “stol” de meseriaşi fericiţi că nu fac ore.

14:25 – Studenţii reacţionează exact în felul în care anticipam. Întrebările şi variantele de răspuns sunt generate aleator (aceleaşi). În momentul în care cineva găseşte variant de răspuns şi pare de încredere, toţi ceilalţi fac scroll în pagina testului pentru a găsi variant de răspuns respectivă. Poate era mai bines ă fi ales varianta de testare cu câte o întrebare pe ecran, fără posibilitatea de a trece de la o întrebare la alta. Dar mai sunt şi restanţe :)

14:28 – Primul student a terminat testul. 8.20 nu pare o notă prea fericită având în vedere că este un student care a fost la ore. A dat examenul de acasă şi deci nu mă întâlnesc cu el până la 15:30. Mai are încă o şansă. Problema este că nu ştie unde a greşit. Sunt curios să văd dacă încearcă a doua oară. Modulul de testare permite alegerea notării: prima încercare, a doua încercare, media încercărilor, cea mai mare notă, cea mai mică notă. Modul de evaluare poate fi modificat şi ulterior. De ce le-am dat posibilitatea să dea de 2 ori acelaşi test…?

14:36 – Din ce în ce mai mulţi studenţi termină testul… Note îmbucurătoare!

14:39 – Sunt contactat on-line de un personaj binecunoscut pentru a comenta variantele de răspuns. Încerc să îl lămuresc şi îmi răspunde zâmbind de subtilitatea răspunsului.

14:41 – Nici un 10, nimic sub 5.

14:43 – Studentul de la  14:39 îmi demontează explicaţia printr-un răspuns parţial plauzibil. “Disputa” se remină cu un: în fine…

14:45 – Notele cresc pe măsură ce trece timpul… Nu am anticipat corect timpul de răspuns la probleme….

14:46 – Un student de 8.50 mi-a trimis următorul mesaj: Frumoasa ideea cu examenul  si sper sa fie mai toate asa online.

 14:52 – Din categoria student Român student European: într-o sală o studentă vorbeşte de zor la telefon.

14:55 – Au mai rămas doar puţini întârziaţi… Până acum cea mai mare notă este 9,70 şi cea mai mică 6.5. Studenţii care au stat grupaţi în laboratoare au note aproximativ asemănătoare între: 7,7 şi 8,7. Răspunsurile fiind identice  înseamnă că mai mulţi studenţi s-au cumulat în jurul celora care aparent ştiau. Cei care ştiau au fost deranjaţi probabil de ceilalţi şi în felul acesta s-ar putea justifica notele mai scăzute. Nu au lucrat nici măcar în echipă.

15:00 – Finish! Sunt care nu au finalizat în timp… Asta este! Avem nevoie şi de restanţieri :)

15:05 – Întârziaţii (3) mi-a dat voie sistemul să apreciez dacă să îi trec sau nu…

La 15:30 – M-am întâlnit cu studenţii într-o sală pentru a discuta aspectele experimentului. În general a fost Ok în schimb s-a lansat ideea că testul nu a fost corect şi că nu reflectă cunoştinţele lor reale. Problema derivă din mentalitatea studenţilor. O studentă care a luat o notă mică a afirmat că mai bine venea la şcoală într-un laborator şi copia ceva de la colegi. Altă studentă a spus că mai bine stătea acasă pentru că în laborator a fost deranjată permanent de întrebările colegilor…

Concluzia finală: Atâta timp cât studentul nu conştientizează că nu o notă este relevantă în pregătirea sa ci cunoştinţele acumulate, nu putem face nimic cu sistemele de evaluare de la distanţă. Un alt aspect: calitatea întrebărilor. Dacă acestea nu sunt clare şi nu acoperă cea mai mare parte din curs… apar probleme majore de satisfacţie a studentului care susţine un test.