Transformare numere in litere in Excel fara VBA

Pentru fanii aplicației Excel cred că nu este prima dată când aud despre o astfel de problemă. Transformarea sumelor din cifre în litere în Excel este utilă pentru documente de tip Chitanța, Ordin de plată, Mandate poștale. Excelul poate fi personalizat pentru a se adapta pe tipurile de formulare diferite.

Am întâlnit mai multe rezolvări ale acestei probleme, cea mai mare parte a lor programatic prin VBA. Nu am testat soluțiile respective pentru că am vrut să nu mă las influențat de modul lor de rezolvare. Formula pe care v-o propun eu este în imagine:

Formula de transformare din numere în litere

Pentru cei care se ”minunează” despre modul cum am ajuns la o asemenea formulă, tehnica este ”din aproape în aproape”. Smile Adică am descompus întâi zecile, apoi sutele și așa mai departe. Tabelul de căutare tblNr este în pagină cu scris alb ca să nu ”încurce”.

Rezultatul execuției este asemănător modelului următor:

Transformare numere in litere

Numărul maxim la care m-am oprit a fost de exact sub 1 milion. Presupun că cine are de făcut un OP de 1 milion are și o ditamai aplicația pentru asta sau îl scrie cu pixul, deci nu are nevoie de acest fișier Excel. Smile

Probleme întâmpinate: Excelul în funcție de calculele pe care le face cu zecimalele mai dă câte o eroare din când în când. De exemplu, zecimalele de genul: 0,10 se transformă în 0,0999999999999000 ceea ce nu reprezintă o egalitate din punct de vedere matematic pentru a putea face operațiuni cu ele. Problema celor 15 zecimale este documentată foarte interesant pe Wikipedia în articolul: Numeric precision in Microsoft Excel.

Descărcare fișier Excel

Dacă nu vă funcționează link-ul anterior puteți să accesați aceată pagină: https://gallery.technet.microsoft.com/Romanian-Transformare-917b9167

Referințe cu VBA

Referințe on-line

Articol asemănător

Vă rog să respectați drepturile de proprietate intelectuală și să nu comercializați acest produs. Se poate utiliza în scop personal sau profesional. În cazul în care sesizați erori în formule vă rog să mi le semnalați.

Vă mulțumesc pentru feedback și partajare articol.

[FUN și nu prea] – Instalare Windows 10 cu șurubelnița

Fun sau nu, nu cred că există printre cititorii mei cineva care să nu fi auzit de Windows 10, prezentat ca “cel mai tare” sistem de operare “evăr frate”. Știu că scriu din ce în ce mai rar, dar când am timp îmi propun să sriu puțin… dar nu-mi iese niciodată. Acest articol nu este un tutorial, ci o poveste. Dacă nu aveți MacBook puteți citi doar ultima parte! Smile Enjoy!

Niște premise și puțină teorie

Pe vremurile când eram administrator de rețea, printr-unul din minunatele proiecte europene derulate în Universitate, s-au achiziționat mai multe dispozitive fizice Apple dedicate membrilor din proiect, dar și studenților. Profii aveau laptopuri, studenții iMac-uri. Sala pusă la dispoziție fiind un pic mică, nu au încăput toate, așa că “uium” de la proiect în contrapartida ținerii în grijă a iMac-urilor, avea să primesc și eu unul pentru teste și altele. M-am dat pe spate la propriu! Super tehnologie! Normal că primul lucru după ce am înțelesc că nu am nici o legărură cu Mac OS am pus Windows pe el. Și a mers! Și era fain! Până într-o zi când unui mare profesor, habar n-am cine, i “s-a pus pata” și a vrut iMac-ul de la mine. În contrapartidă am primit un MacBook Pro. Mi se parea fain dar prea mic în comparație cu HP Elite Book-ul, nu mai știu ce număr, pe care-l aveam la vremea aia. Am pus în joacă un nou apărut Windows 8 pe vremea aia, și a rămas undeva printr-o cutie ca să adune praful din birou. Până în noapte, în care am dat din greșeală peste un pahar cu apă care a fiert până dimineață în HP-ul meu. Nici mama și tata lui HP nu mai aveau ce face cu el… așa că l-am dat la casat… iar cum criza deja era cu colții bine piliți nu mai erau fonduri decât de Mac-ul plin de praf din cutia din dulap. Povestea aceasta este pentru cei care nu înțeleg de ce eu și Mac.

Fiind singurul meu instrument de legătură cu IT-ul m-am apucat de învățat Mac OS. Având un curs de Microsoft Excel pentru Avansați, mi-am instalat și Microsoft Office for Mac (2011). Din păcate, Office for Mac este doar o replică palidă a Excelului pe care trebuia eu să-l predau. Așa că a trebuit să revin la Windows. Să nu mai povestesc despre Powershell și alte chestii de administrare de la distanța pe care chiar nu aveam cum să le folosesc în Mac. Sunt, scuze, am fost administrator de rețea de Windows… așa că, poate mă înțelegeți.

Pentru cei care nu știu prea bine: Mac OS are o aplicație utilitară care se cheamă Bootcamp și care se poate utiliza pentru instalarea unui sistem de operare Windows. De la 7 încolo. De asemenea, la Mac este foarte important să știi modelul. Nu este ca la orice calculator pe care merge să instalezi orice Windows. Aici este vorba de o tehnologie specifică. Pentru a identifica în mod corect tipul de MacBook pe care-l aveți puteți accesa pagina: How to identify MacBook Pro models sau una care mie mi se pare super tare: Everymac.com.

Bootcamp-ul acesta în funcție de versiunea sistemului de operare îți descarcă automat driverele pentru Windows, partiționează discul așa cum îi spui tu și folosind un DVD cu Windows poți să instalezi un sistem de operare Windows și să bootezi ori în Mac ori în Windows.

Cei mai mulți utilizatori de Apple folosesc alte metode de rulare a Windows-ului sub Mac: mașini virtuale sau Parallels care după cum vedeți pe site costă aproape la fel de mult cu o licență de Windows. După cum vedeți și în link-ul cu mașinile virtuale, mulți consideră instalarea Windows sub Bootcamp un fel de mașină virtuală… ceea ce nu mă bucura prea mult. Mă dispera momentul în care încarci o pagină de Facebook, și încă 3 taburi în Chrome și rămâi fără RAM. Renunțasem de ceva vreme la Internet Explorer din cauza ad-ware-urilor de pe toate site-urile… dar nu-mi mai ajungea memoria. Apoi am încercat să fac niște ASPX cu o bază de date SQL Server în local … și am spus că e timpul pentru un upgrade.

Zis și făcut: La reprezentanța xStore din Iași, mi-am “tras” un SSD de 128 Gb și 8 GB RAM și avea să am un laptop mult mai bun. Abia așteptam să-mi pun și eu Windows 10… pe curat!

Installing Windows 10 on MacBook

Zice pe undeva prin paginile de mai sus, că pe modelul meu de Mac merge să instalezi Windows 8 cu Bootcamp versiunea: 5.1.5621. Noul meu SSD nu avea nici un sistem de operare, pentru că m-am lăudat eu la domnu de la Magazin că-mi pun singur Windows 10. Dar nici DVD-ROM. Mi-am descărcat un ISO de Win 10, mi-am cumparat un DVD-RW extern… Samsung și am instalat Win 10 direct din EFI.

Calculatoarele clasice au instalate în CMOS, o chestie (chipset) de pe placa de bază, BIOS-ul, un set de instrucțiuni ROM (Read Only Memory) care interfațează dispozitivele hardware cu sistemele de operare. Ele spun concret care sunt parametrii de funcționare a fiecărui dispozitiv. Calculatoarele mai noi precum și Mac-urile folosesc EFI, mai nou cunoscutul UEFI. E, dacă prin BIOS puteai să “te joci în voie”, accesul la instrucțiunile UEFI nu este la îndemâna oricui (eu de exemplu încă nu am reușit).

Concret, pentru a instala “pe curat” Windows pe un MAC ai nevoie de un sistem de operare care să știe să booteze UEFI. În Windows, versiunile cu Boot pe UEFI sunt (teoretic) Windows 7 DOAR versiunile pe 64b, și sigur celelalte versiuni. Boot-ul de pe DVD-ul Extern în schimb se pare că nu i-a prea plăcut Mac-ului meu. Nu a pornit. Clar rămânea versiunea cu crearea unui Stik bootabil de instalare. Microsoft spune că are un instrument pentru creat stik-uri bootabile, dar din punctul meu de vedere cel mai bun posibil este Rufus, care permite să selectezi tipul sistemului de organizare al discurilor (MBR sau GPT), tipul instrucțiunilor de boot (BIOS sau UEFI) și pe baza unui ISO crează automat stikul bootabil.

Revin: Am instalat Windows 10 pe curat… și am instalat Bootcamp-ul specificat mai sus. Nici după reboot, nici după toate update-urile și toate metodele de instalare a driverelor nu am reușit să fac să-mi pornească placa de sunet și mai rău de atât mini-display portul pentru conectarea la monitor secundar sau video-proiector. Să spunem că aș “fi trăit” fără muzică dar ce m-aș fi făcut la cursuri dacă nu aș fi avut video-proiector? De pe ce le mai citeam eu studenților la ore dacă nu aș fi avut slide-uri? Smile

Undeva, cândva îmi amintesc faptul că pe Windows 7 și Windows 8, îmi funcționa și sunetul. Windows 7 era instalat din UEFI, Windows 8 din greșeală în Bootcamp. Așa că am reinstalat Windows 8 în UEFI, dar problema sunetului persista. Nu știu dacă i-a mers cuiva să intaleze Windows 7, x64 de pe stik în native UEFI, dar mie nu mi-a ieșit. Bootloaderul rămânea blocat fără să mai poată face nimic. După mai mult de 24 de ore de încercări și variante, cateva stikuri și câteva DVD-uri arse… începeam deja să mă resemnez. Pe Compaqul și Acer-ul soției Windows 10 zbarnâia… numai pe al meu nu reușeam să fac nimic.

Finu

În disperare de cauză, îl sun pe Finu și “aranjăm” o întâlnire în oraș în familie. Între o șaorma și o cola îi povestesc cu patimă despre problema mea. Îmi dă 2-3 soluții și a patra cea cu șurubelnița. Linuxist, îmi spun în gând! Nu v-am povestit? Ionuț Finu e un mare Linuxist, Adroist, Hardist etc. și din cauza atâtor “complicații profesionale” s-a apucat de scos dinți (stomatologie). Smile

– Nașu, dacă nu merge și nu merge, iei o șurubelniță, pui hardiscu pe alt laptop și instalezi laptopul pe el și gata.

– Finu, nu-am instalat niciodată Windows cu șurubelnița. Am și eu mândria mea! Așa ceva nu fac. Găsesc eu o soluție!

Zis și făcut! Mi-am mai luat două sticuri de 16 Gb. Nu a mers! Pur și simplu Windows 7 nu se instalează. Windows 8 și 10 nu suportă Bootcap-ul nici mort.

Installing MacOS

Pe la 3 AM, când tot omu normal doarme sau este la discotecă, iau decizia radicală de a reinstala Mac OS și de a reinstala Windows din Bootcamp. Aveam SDD, aveam 8 Gb RAM, îmi ajungeau resursele. Mac-urile au o chestie tare faină: dacă cumva îți schimbi discul sau îți bușești sistemul de operare, poți face un clean install direct la bootare, direct de pe Internet.

WP_20150823_12_23_04_Pro

Mi-am pus X Lion… apoi am făcut upgrade la Yosemite, am partiționat frumos discul, am descărcat driverele automat pe un stik, am pus CD original de Windows 7 Pro x64 în DVD-ul extern… și la primul reboot… Pace! Nu a mai pornit! Am pus DVD de Windows 8. Am pus stik de 8, stik de 10… nimic, nimic, nimic. Finu spunea ceva de Clover, un multiple boot loader de UEFI… dar nu “m-am prins” cum se folosește. Și atunci… mi-am acceptat soarta și am pus mâna pe șurubelniță. M-am uitat în sertarul cu scule, mi-am prins degetul în patentul moștenire de la tata, l-am blagoslovit pe vecinul de la 5, care mi-a promis un patent nou și bun, dar oricum nu citește el ce scriu eu aici și n-am găsit o șurubelniță atât de mică cât să desfacă cele “n” șuruburi de pe spatele unui MacBook. Țin să le mulțumesc oficial pe această cale prietenilor de la Microsoft care mi-au făcut cadou, la un technet odată de mult, un cuțit multifuncțional cu patent, foarfecă, pilă de unghii și… o șurubelniță mică, mică, mică numai bună de scos șuruburile.

Am scos hdd-ul 2 din Mac, am pus DVD-ul original și am instalat Windows 7 direct din UEFI. Apoi (atenție!) am pus Bootcamp 4.0.4033 pe Windows 7. Am făcut upgrade la Windows 10, forțat cu instrumentul MS și uite așa acum vă scriu din Windows 10. Smile Odată instalate driverele, Windows 10 le importă corect și le utilizează ca atare. Încă nu mi-am făcut upgrade la driverul de tastatură și mai scriu aiurea, sau nu merg combinațiile de taste cum trebuie… dar o rezolv eu și pe asta. Îmi lipsește celebra combinație de taste: Alt+Fn+Shift+F11 = Print Screen dar sunt alte instrumente interesante pentru poze la monitor! Smile

Logica este destul de simplă: MacBook-urile suportă doar două dispozitive de stocare: HDD și DVD sau HDD1 și HDD2. Cei care mai știu ceva hardware old-style, își aduc aminte de modelul Master/Slave. Fizic, Apple este încă la acest nivel. Știind să booteze ori de pe un disc ori de pe altul, DVD-ul extern nu poate fi luat în calcul la bootare de Windows 7 sub UEFI. Bootcamp-ul din Yosemite, e la fel de stupid, pentru că mergând pe aceeași idee, nu știe să mapeze un ISO, DMG sau să folosească un stik cu sistem de operare pe el pentru bootare. Și în felul aceste, cheia este să ai DVD-ul fizic al laptopului ca să poți instala. Sau o versiune mai nouă de Mac care știe să cânte în Bootcamp-urile noi de Windows mai nou.

Teoretic ar fi trebuit să închei povestea aici. Smile

Mi-o fi căzut un șurub ?!

Dimineață, luni, ajung la birou cu un chef maxim de muncă. Pun de o cafea, aranjez puțin pe birou, deschid laptopul să-mi pun o muzică ceva ca să meargă mai bine lucrul. Am sunet! Smile

Deschid Windows Explorerul (poză) și dau să accesez discul cu date. (P – Poza 2)

Discuri in Explorer

Discuri cu date

Deschid Disk managerul (poza) și-mi trece prin cap un singur lucru: mi-o fi picat vre-un șurub de la hardisk?!

Discuri inaccesibile

Fiind deja familiarizat cu șurubelnița, simt totuși cum mă trece un fior rece de problemă “logică”. Deschid Edge și caut Google pe Bing, în speranța unor soluții magice. M-am uitat la niște filme cretine cu indieni, care explicau la nivel retard cât de minunat este un tool sau altul. Mi-am pus niște Demo, mi-am instalat 100 de Ad-ware cu primul crack… dar Pace! Discul tot dinamic și inaccesibil rămâne.

Ar fi fost fain să fi găsit o variantă profesională prin care să va spun cum se convertește un disk dinamic într-unul basic… dar în afară de promisiuni pe net nu găsești nimic concret. Nu vă povestesc despre diskpart pentru ca să nu vă vină idei. Rețineți doar că nu merge să convertești un Dynamic în Basic. Explicația este simplă: Nu ai nici o posibilitate să rupi legătura dintre două partiții logice care partajează același volum. Stupid thing! Ar fi mers doar în cazul în care sistemul ar fi avut un singur disc si pe acela ar fi fost instalat si sistemul de operare.

Așa că cel mai bine ar fi să recuperați datele cumva… de pe discurile care nu sunt accesibile, să ștergeți partițiile dinamice și discul se transformă ca prin minune în Basic pe care poți recrea partițiile clasice. Personal sunt un mare fan al File Scavenger, care, în viziunea mea, este cel mai bun tool de recovery de pe surse de memorie defuncte. Dar durează! Faza faină este că orice Windows, de la 8 încoace, când bootează de pe stik permite să faci repair la computer și de acolo poți folosi clasicele comenzi DOS pentru a recupera date. Suprinzător că în command prompt discurile logice (P și T din pozele anterioare) sunt accesibile iar comanda XCOPY poate copia întreaga structură de directoare pe un disc extern. Așa am reușit să-mi recuperez fișierele și să pot șterge în liniște minunatele partiții RAW.

The End! Sper să fie util cuiva! Winking smile

#PentruIasi

Nu știu cum să încep…

Întotdeauna este greu să începi ceva pentru ”alții”. Și cum întotdeauna avem ceva mai bun de făcut pentru noi înșine sau pentru apropiații noștrii, m-am hotărât să ”scriu puțin”, pentru a nu vă ocupa spațiul-timp cu cititul :).

Cei care mă cunosc știu că domeniul meu de expertiză este unul tehnic, nu civic sau social. Mă consider un bun cetățean și un membru destul de activ în social media, unde încerc să evit cât pot subiectele de politică și nu mă preocupă mondenitățile. Cei care mă cunosc mai puțin știu că sunt cadru didactic la FEEA (FEAA – Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor), dar nu știu exact ce fac acolo.

Puțină teorie și ipoteze

Sociologul și profesorul francez Pierre Bourdieu iniția în 1985 un nou curent de analiză și comportament al grupurilor sociale, definind spațiul social ca: un spațiu multi-dimensional, o mulțime deschisă de domenii care sunt relativ autonome, adică, mai puțin sau mai puternic subordonate în mod direct, în funcționarea și transformarea lor, la nivelul de dezvoltare economică locală. Dezvoltând idea, profesorul ieșean Tudor Pitulac afirmă în lucrarea sa: Inerție socială în spațiul românesc (2014) că: solutionarea individuala a problemelor comune in sens social reprezintă un fals răspuns în fața neputinței colective. Revenind la clasicim, Max Weber (1919) consideră că o autoritate carismatică  (n.a. – un leader)  este cel care poate pune bazele schimbării unui mod de conviețuire socială, chiar dacă este de părere că doar reformele treptate sunt cele care pot aduce beneficii pe termen lung societății. Emile Durkheim (1893) detaliază conceptul grupurilor sociale și mecanismele care le țin unite, identificând două modele fundamentale: solidaritatea mecanică – bazată pe conjunctura care-i pune la un loc pe oameni și solidaritatea organica – bazată pe interdependența și recunoașterea valorilor individuale ale fiecăruia. Fără a fi numaidecât critic, recunosc că nu am înțeles exact care sunt scopurile teoriei aplatizării piramidelor ierarhice ale lui Drucker (1988): este o constatare, observare faptică a unei realități ce tinde spre inerție, sau un îndemn la a deveni inerți? Închei această secțiune cu îndemnul de a nu ignora învățămintele lui David Faber (1988) cu privire la agitația socială și control.

Epoca Like and Share

Nu știu ce o fi avut în cap Mark Zuckerberg când a creat Facebook-ul, dar presupun că idea sa este comensurabilă în miliardele de dolari pe care le deține. Dorințele noastre de a fi cunoscuți și apreciați, sau pur și simplu din dorința de a ne ”pierde timpul” pe care nu-l avem, ne ”mână” încă o ultimă zi pe pereții electronici ai prietenilor, grupurilor sau paginilor pe care le-am apreciat la cerere sau benevol. Alternativa unei cafele cu cineva interesant se transformă în Like-uri pe poze de la mare sau munte. Alternativa unui meci cu băieții și mult-dorita bere ”de după”, se transformă în Share-ul unui videoclip viral cu ”cel mai tare” fortbalist, a cărui freză nu i se zburlește când face ”foarfeca”, sau bea o bere cu picături de apă desenate pe ea.

Fiind un actor al mediului meu social am învățat că e greu să îți faci un brand social din cuvinte. Dar trebuie să fii perseverent și inovativ. Pentru cei care urmăreau acele ”statusuri”, menționez că am renunțat la a mai scrie despre fluvii după ce am auzit o reclamă la o instituție financiară cu o temă identică, pentru a nu risca să par că le fac reclamă.

Tot în timp, am observat că aparteneța mecanică la grupurile de Facebook devine un instrument de marketing și promovare a unor idei proprii, produse și servicii, dincolo de utilitatea dezvoltării personale prin acumulare de noi cunoștințe, prin dezbateri argumentate sau pur și simplu pentru a zâmbi.

În momentul în care sunt adăugat într-un grup, mă uit să văd cine este cel care mi-a trimis invitația, de unde ”ne știm”, intru și citesc descrierea, inventariez membrii, văd ce scrie pe perete, după care invariabil în 96,69% din cazuri dau ”părăsire grup”. La a doua invitație dau și blocarea posibilității de a mai fi invitat a doua oară. În perioada evenimentelor de la Pungești am refuzat politicos mai multe invitații la grupuri de agitație, evenimente de mers la fața locului pentru ”a ne bate cu jandarmii” sau rugăminți de ”a-mi sfătui studenții să meargă să se bată ei pentru săracii oameni” cărora li se vor dărâma casele din chirpici. Am încercat să-i explic frumos unui cetățean că într-o societate organizată în grupuri organice fiecare avem un statut pe care trebuie să ni-l respectăm. Nu să ni-l respecte ei, ci, în primul rând, noi înșine să avem demnitatea de a ne implica în felul nostru, atunci când considerăm că putem aduce un beneficiu grupului. Și cum ”armele” mele sunt ”cuvintele”, prefer să le folosesc pentru a construi punți către viitorul de după ziua de mâine.

Pentru Iași?

Îmi place orașul acesta. Nu sunt ieșean, dar am învățat aici, m-am îndrăgostit aici, mi-am făcut prieteni, o carieră, o familie și am copii pentru care Iași înseamnă casa lor. Să spunem că acest oraș mi-a oferit suficient de multe încât pot să fac și eu ceva pentru el dincolo de foloasele materiale. Am fost la conferințe, la televizor, la întruniri sau membru în fundații comunitare. Nu pare suficient, de aceea am acceptat invitația inițiatorilor grupului Pentru Iași de a mă alătura lor.

11221354_10206686578141106_5307375066525159086_n

Nu mai știu exact de la cine am primit invitația, și nici cine este ”șeful”. Important este că acolo sunt mulți oameni de bine pe care-i cunosc, cu care am interacționat în diferite momente și cu care îmi place să mă alătur. Pare un grup în formare, chiar dacă în aproape o lună a depășit 1000 de membrii. Însuși coverul scris cu pixul pe o foaie indică starea draft a grupului. Am înțeles că s-a scris ceva prin ziare și s-a vorbit pe la televizor despre grup.

S-au lansat câteva idei de dezbatere și s-au cerut membrilor idei, proiecte, gânduri, care vor fi sintetizate ”într-o broșură a speranțelor Iașului.” :) Scuze, dar nu mă pot abține să nu zâmbesc când îmi amintesc …”Noi in anul 2000/Cand nu vom mai fi copii/Vom face ce-am vazut candva/Toate visele indraznete/In fapte le vom preschimba/Vom fi mesteri iscusiti/…” Versuri de la: http://www.versuri.ro/

Păi de ce speranțe și nu concret ce este scris în descrierea grupului?

Următoarele ne unesc:
– Dorința de a vedea un Iași prosper, activ, cultural, cosmopolit și modern, care să ofere o calitate a vieții superioară tuturor locuitorilor săi;
– Dorința de implicare activă în viața orașului, de a fi cetățeni informați și responsabili;
– Respectul pentru valorile democratice;
– Dorința de modernitate, toleranță și respect față de diferențele de opinie;
– Respectul pentru dreptul fiecărui individ de a-și trăi viața cum crede, de a face alegerile personale pe care le consideră cele mai potrivite, în contextul regulilor democratice
.”

Chestionarul

Critica nu este de cele mai multe ori un instrument în mâna actorilor social-media, de aceea majoritatea ajung să ”cadă” în clasificarea haterilor sau jocă roluri active de flamers. Așa că din postura de simplu membru, am luat decizia de da o notă de ”închegare” grupului în stilul instrumentelor social-media: scurt și la obiect.

Întrebarea trebuia să fie simplă: Care sunt cuvintele/expresiile cheie care ar caracteriza orașul așa cum ați dori să fie sau soluțiile pentru a ajunge acolo?

Iar motivația: Având în vedere că discuțiile lungi în grupuri prea mari nu sunt întotdeauna constructive, vă propun utilizarea acestui instrument pentru colectarea unor idei pe bază de cuvinte cheie. Votați pentru cele deja existente. Completați cu variante proprii. Vă rog să limitați numărul de cuvinte pentru expresiile cheie.
Mi-am notat numele ”colegului” care mi-a dat aprobare spre publicare, luându-l ulterior, în mod eronat ”de șef”. :)

Am stabilit ca interval de analiză preliminară a rezultatelor data de 21 iulie, iar în forma brută acestea sunt prezentate în ordinea numărului de voturi:

  • Mai mulți arbori – 61
  • Mai multă curățenie – 45
  • Mai puțini câini comunitari – 44
  • Clădiri îngrijite – 38
  • Parcuri pentru copii curate – 22
  • Transport public decent – 17
  • Mai multe biciclete – 17
  • Infrastructură pentru biciclete – 16
  • Repararea cladirilor vechi (ex. Palatul Braunstein) – 13
  • Mai puține mașini – 13
  • Mai multe locuri de petrecere a timpului liber – 13
  • Camere de supraveghere publice – 13
  • Panouri publicitare cu mesaje de orientare civică – 11
  • Mai puține panouri publicitare – 9
  • Mai multe flori – 7
  • Piscine olimpice – 6
  • Harti si indicatoare turistice – 6
  • Unificarea culorilor la fatade – 6
  • Sala de concerte de mare capacitate – 5
  • Locuri de parcare in cartiere – 5
  • Blocuri mai colorate – 5
  • Parcari supra-etajate – 4
  • Concerte pe stadion – 3
  • Parcuri CURATE pentru toată lumea – 2
  • „Sf. Parascheva”-Pelerinaj Independent (în afara sărbătorilor oraşului) – 2

Menționez că nu am adăugat eu toate variantele de răspuns și că am votat doar pentru unele dintre ele. Revenind la natura grupului social, observăm o discrepanță între anumite opțiuni (unificare culori fațade vs. Blocuri mai colorate), iar anumite variante de răspuns nu au legătură directă cu spiritul civic, ele fiind mai mult o responsabilitate a administrației locale sau a firmelor de organizare a evenimentelor.

Este foarte adevărat că numărul de răspunsuri nu este deloc reprezentativ la nivelul orașului, dar ne poate crea o idee pe care se pot construi altele. Nu intru în detaliile fiecărei opțiuni ci mă voi axa pe varianta care a obținut cele mai multe voturi.

Vrem sau facem?

Uneori nici să spui ce vrei nu este prea ușor, pentru că nu ai cui. Te plângi celor pe care-i cunoști, apartenenți ai propriului grup și de prea puține ori idea ta ajunge la cel care o poate soluționa/pune în practică. Ignorând faptul că oamenii sunt plecați în concedii (justificare pentru numărul mic de voturi) sau că mulți din membrii grupului Pentru Iași sunt cei care au ”suferit stradal” pentru tăierea teilor de pe Stefan cel Mare, dorința majorității pare a fi că în Iași este nevoie de mai mulți arbori. (Voi face doar o scurtă paranteză: Oare domnul primar sau ex-primar, nu știu, a fost măcar odată în vizită de lucru în orașul înfrățit Poitiers, Franța? A observat dumnealui oare în aceste vizite câți tei sunt acolo?!)

Luând în considerare că efortul individual nu poate face mare lucru la dimensiunea orașului, am încercat să studiez puțin cum ar putea un grup de cetățeni să facă ceva semnificativ. Pare suficient de simplu să facem un eveniment pe Facebook: De mâine plantăm copaci! Like and Share! :) Unde? În Iași. Mai exact unde? Ne întâlnim la Palat! Da, dar unde plantăm copacii? De unde luăm copacii să-i plantăm? Dacă vin 1000 de oameni, de unde luăm atâtea hârlețe?! Vin ei cu ele de acasă? Și unde punem copacii? Pe spațiul verde? Cu verdele în sus da?! :)

Și zeci de alte întrebări, probleme, reglementări și altele. Nu e bine așa! Spiritul civic îți impune Să Faci dar apartenența organică la un grup trebuie să fie cea care ”reglementează” modul în care se face. Indubitabil, știm cu toții că trebuie să plantăm tei :). De unde-i luăm? Când este timpul optim ar trebui să ne spună cineva de la Agronomie, presupun. Altcineva ar trebui să meargă la Primărie să ceară autorizație și la urbanism, cred, ca să ne dea spațiul pentru plantare. Cineva de la Salubris sau ”spații verzi” cum s-o fi chemând ar trebui să ne dea hârlețe și multe, multe, multe altele.

Și oare de ce instituțiile ar trebui să facă ceva la cererea unui grup de Facebook?! Pentru că noi vrem să și facem? Pentru că o să punem ștampila strâmb la vot? Nu este suficient.

Și atunci?

Atunci este aproape Acum după ce s-a făcut primul pas. Grupul există! Oameni faini sunt! Ne mai trebuie o strategie! Am observat că sunt foarte multe site-uri și organizații care și-au formalizat documente concrete de strategie civică. Strategia civică este dezvoltată de comunitate în folosul comunității și conține direcții concrete de dezvoltare comunitară, obiective pe termen scurt, mediu și lung, responsabilități, coduri de conduită, metode de acțiune și promovare, canalele de comunicare cu organismele administrației locale etc.

Mi-a plăcut foarte mult strategia cetățenilor din orașul Victoria, Canada. O puteți consulta aici: http://www.victoria.ca/assets/Departments/Communications/Documents/Civic_Engagment.pdf

Există și firme care câștigă bani din elaborarea acestor strategii. Nu o să dau nici un exemplu și mă abțin de la alte comentarii.

Toată lumea este conștientă că astfel de documente și punerea lor în practică implică fonduri financiare pe care puțini sunt dispuși să le ofere. Poate doar ”maica” Europa prin fondurile sale ne poate ajuta…

În loc de încheiere:

”Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” – Edmund Burke (1756)

Vă mulțumesc pentru Like&Share, Comentarii, Steluțe sau ce metode de feedback mai sunt! :)

Disclaimer:  Aceste idei și gânduri sunt proprii și personale și nu sunt scrise cu intenția de a afecta interesele indivizilor, grupurilor sau organizațiilor în care activez. Scuze pentru erorile gramaticale sau virgulele în plus sau în minus. ”Corectorii” mei sunt în vacanță. :)

Blog la WordPress.com.

SUS ↑