Fun sau nu, nu cred că există printre cititorii mei cineva care să nu fi auzit de Windows 10, prezentat ca “cel mai tare” sistem de operare “evăr frate”. Știu că scriu din ce în ce mai rar, dar când am timp îmi propun să sriu puțin… dar nu-mi iese niciodată. Acest articol nu este un tutorial, ci o poveste. Dacă nu aveți MacBook puteți citi doar ultima parte! Enjoy!

Niște premise și puțină teorie

Pe vremurile când eram administrator de rețea, printr-unul din minunatele proiecte europene derulate în Universitate, s-au achiziționat mai multe dispozitive fizice Apple dedicate membrilor din proiect, dar și studenților. Profii aveau laptopuri, studenții iMac-uri. Sala pusă la dispoziție fiind un pic mică, nu au încăput toate, așa că “uium” de la proiect în contrapartida ținerii în grijă a iMac-urilor, avea să primesc și eu unul pentru teste și altele. M-am dat pe spate la propriu! Super tehnologie! Normal că primul lucru după ce am înțelesc că nu am nici o legărură cu Mac OS am pus Windows pe el. Și a mers! Și era fain! Până într-o zi când unui mare profesor, habar n-am cine, i “s-a pus pata” și a vrut iMac-ul de la mine. În contrapartidă am primit un MacBook Pro. Mi se parea fain dar prea mic în comparație cu HP Elite Book-ul, nu mai știu ce număr, pe care-l aveam la vremea aia. Am pus în joacă un nou apărut Windows 8 pe vremea aia, și a rămas undeva printr-o cutie ca să adune praful din birou. Până în noapte, în care am dat din greșeală peste un pahar cu apă care a fiert până dimineață în HP-ul meu. Nici mama și tata lui HP nu mai aveau ce face cu el… așa că l-am dat la casat… iar cum criza deja era cu colții bine piliți nu mai erau fonduri decât de Mac-ul plin de praf din cutia din dulap. Povestea aceasta este pentru cei care nu înțeleg de ce eu și Mac.

Fiind singurul meu instrument de legătură cu IT-ul m-am apucat de învățat Mac OS. Având un curs de Microsoft Excel pentru Avansați, mi-am instalat și Microsoft Office for Mac (2011). Din păcate, Office for Mac este doar o replică palidă a Excelului pe care trebuia eu să-l predau. Așa că a trebuit să revin la Windows. Să nu mai povestesc despre Powershell și alte chestii de administrare de la distanța pe care chiar nu aveam cum să le folosesc în Mac. Sunt, scuze, am fost administrator de rețea de Windows… așa că, poate mă înțelegeți.

Pentru cei care nu știu prea bine: Mac OS are o aplicație utilitară care se cheamă Bootcamp și care se poate utiliza pentru instalarea unui sistem de operare Windows. De la 7 încolo. De asemenea, la Mac este foarte important să știi modelul. Nu este ca la orice calculator pe care merge să instalezi orice Windows. Aici este vorba de o tehnologie specifică. Pentru a identifica în mod corect tipul de MacBook pe care-l aveți puteți accesa pagina: How to identify MacBook Pro models sau una care mie mi se pare super tare: Everymac.com.

Bootcamp-ul acesta în funcție de versiunea sistemului de operare îți descarcă automat driverele pentru Windows, partiționează discul așa cum îi spui tu și folosind un DVD cu Windows poți să instalezi un sistem de operare Windows și să bootezi ori în Mac ori în Windows.

Cei mai mulți utilizatori de Apple folosesc alte metode de rulare a Windows-ului sub Mac: mașini virtuale sau Parallels care după cum vedeți pe site costă aproape la fel de mult cu o licență de Windows. După cum vedeți și în link-ul cu mașinile virtuale, mulți consideră instalarea Windows sub Bootcamp un fel de mașină virtuală… ceea ce nu mă bucura prea mult. Mă dispera momentul în care încarci o pagină de Facebook, și încă 3 taburi în Chrome și rămâi fără RAM. Renunțasem de ceva vreme la Internet Explorer din cauza ad-ware-urilor de pe toate site-urile… dar nu-mi mai ajungea memoria. Apoi am încercat să fac niște ASPX cu o bază de date SQL Server în local … și am spus că e timpul pentru un upgrade.

Zis și făcut: La reprezentanța xStore din Iași, mi-am “tras” un SSD de 128 Gb și 8 GB RAM și avea să am un laptop mult mai bun. Abia așteptam să-mi pun și eu Windows 10… pe curat!

Installing Windows 10 on MacBook

Zice pe undeva prin paginile de mai sus, că pe modelul meu de Mac merge să instalezi Windows 8 cu Bootcamp versiunea: 5.1.5621. Noul meu SSD nu avea nici un sistem de operare, pentru că m-am lăudat eu la domnu de la Magazin că-mi pun singur Windows 10. Dar nici DVD-ROM. Mi-am descărcat un ISO de Win 10, mi-am cumparat un DVD-RW extern… Samsung și am instalat Win 10 direct din EFI.

Calculatoarele clasice au instalate în CMOS, o chestie (chipset) de pe placa de bază, BIOS-ul, un set de instrucțiuni ROM (Read Only Memory) care interfațează dispozitivele hardware cu sistemele de operare. Ele spun concret care sunt parametrii de funcționare a fiecărui dispozitiv. Calculatoarele mai noi precum și Mac-urile folosesc EFI, mai nou cunoscutul UEFI. E, dacă prin BIOS puteai să “te joci în voie”, accesul la instrucțiunile UEFI nu este la îndemâna oricui (eu de exemplu încă nu am reușit).

Concret, pentru a instala “pe curat” Windows pe un MAC ai nevoie de un sistem de operare care să știe să booteze UEFI. În Windows, versiunile cu Boot pe UEFI sunt (teoretic) Windows 7 DOAR versiunile pe 64b, și sigur celelalte versiuni. Boot-ul de pe DVD-ul Extern în schimb se pare că nu i-a prea plăcut Mac-ului meu. Nu a pornit. Clar rămânea versiunea cu crearea unui Stik bootabil de instalare. Microsoft spune că are un instrument pentru creat stik-uri bootabile, dar din punctul meu de vedere cel mai bun posibil este Rufus, care permite să selectezi tipul sistemului de organizare al discurilor (MBR sau GPT), tipul instrucțiunilor de boot (BIOS sau UEFI) și pe baza unui ISO crează automat stikul bootabil.

Revin: Am instalat Windows 10 pe curat… și am instalat Bootcamp-ul specificat mai sus. Nici după reboot, nici după toate update-urile și toate metodele de instalare a driverelor nu am reușit să fac să-mi pornească placa de sunet și mai rău de atât mini-display portul pentru conectarea la monitor secundar sau video-proiector. Să spunem că aș “fi trăit” fără muzică dar ce m-aș fi făcut la cursuri dacă nu aș fi avut video-proiector? De pe ce le mai citeam eu studenților la ore dacă nu aș fi avut slide-uri?

Undeva, cândva îmi amintesc faptul că pe Windows 7 și Windows 8, îmi funcționa și sunetul. Windows 7 era instalat din UEFI, Windows 8 din greșeală în Bootcamp. Așa că am reinstalat Windows 8 în UEFI, dar problema sunetului persista. Nu știu dacă i-a mers cuiva să intaleze Windows 7, x64 de pe stik în native UEFI, dar mie nu mi-a ieșit. Bootloaderul rămânea blocat fără să mai poată face nimic. După mai mult de 24 de ore de încercări și variante, cateva stikuri și câteva DVD-uri arse… începeam deja să mă resemnez. Pe Compaqul și Acer-ul soției Windows 10 zbarnâia… numai pe al meu nu reușeam să fac nimic.

Finu

În disperare de cauză, îl sun pe Finu și “aranjăm” o întâlnire în oraș în familie. Între o șaorma și o cola îi povestesc cu patimă despre problema mea. Îmi dă 2-3 soluții și a patra cea cu șurubelnița. Linuxist, îmi spun în gând! Nu v-am povestit? Ionuț Finu e un mare Linuxist, Adroist, Hardist etc. și din cauza atâtor “complicații profesionale” s-a apucat de scos dinți (stomatologie).

– Nașu, dacă nu merge și nu merge, iei o șurubelniță, pui hardiscu pe alt laptop și instalezi laptopul pe el și gata.

– Finu, nu-am instalat niciodată Windows cu șurubelnița. Am și eu mândria mea! Așa ceva nu fac. Găsesc eu o soluție!

Zis și făcut! Mi-am mai luat două sticuri de 16 Gb. Nu a mers! Pur și simplu Windows 7 nu se instalează. Windows 8 și 10 nu suportă Bootcap-ul nici mort.

Installing MacOS

Pe la 3 AM, când tot omu normal doarme sau este la discotecă, iau decizia radicală de a reinstala Mac OS și de a reinstala Windows din Bootcamp. Aveam SDD, aveam 8 Gb RAM, îmi ajungeau resursele. Mac-urile au o chestie tare faină: dacă cumva îți schimbi discul sau îți bușești sistemul de operare, poți face un clean install direct la bootare, direct de pe Internet.

Mi-am pus X Lion… apoi am făcut upgrade la Yosemite, am partiționat frumos discul, am descărcat driverele automat pe un stik, am pus CD original de Windows 7 Pro x64 în DVD-ul extern… și la primul reboot… Pace! Nu a mai pornit! Am pus DVD de Windows 8. Am pus stik de 8, stik de 10… nimic, nimic, nimic. Finu spunea ceva de Clover, un multiple boot loader de UEFI… dar nu “m-am prins” cum se folosește. Și atunci… mi-am acceptat soarta și am pus mâna pe șurubelniță. M-am uitat în sertarul cu scule, mi-am prins degetul în patentul moștenire de la tata, l-am blagoslovit pe vecinul de la 5, care mi-a promis un patent nou și bun, dar oricum nu citește el ce scriu eu aici și n-am găsit o șurubelniță atât de mică cât să desfacă cele “n” șuruburi de pe spatele unui MacBook. Țin să le mulțumesc oficial pe această cale prietenilor de la Microsoft care mi-au făcut cadou, la un technet odată de mult, un cuțit multifuncțional cu patent, foarfecă, pilă de unghii și… o șurubelniță mică, mică, mică numai bună de scos șuruburile.

Am scos hdd-ul 2 din Mac, am pus DVD-ul original și am instalat Windows 7 direct din UEFI. Apoi (atenție!) am pus Bootcamp 4.0.4033 pe Windows 7. Am făcut upgrade la Windows 10, forțat cu instrumentul MS și uite așa acum vă scriu din Windows 10. Odată instalate driverele, Windows 10 le importă corect și le utilizează ca atare. Încă nu mi-am făcut upgrade la driverul de tastatură și mai scriu aiurea, sau nu merg combinațiile de taste cum trebuie… dar o rezolv eu și pe asta. Îmi lipsește celebra combinație de taste: Alt+Fn+Shift+F11 = Print Screen dar sunt alte instrumente interesante pentru poze la monitor!

Logica este destul de simplă: MacBook-urile suportă doar două dispozitive de stocare: HDD și DVD sau HDD1 și HDD2. Cei care mai știu ceva hardware old-style, își aduc aminte de modelul Master/Slave. Fizic, Apple este încă la acest nivel. Știind să booteze ori de pe un disc ori de pe altul, DVD-ul extern nu poate fi luat în calcul la bootare de Windows 7 sub UEFI. Bootcamp-ul din Yosemite, e la fel de stupid, pentru că mergând pe aceeași idee, nu știe să mapeze un ISO, DMG sau să folosească un stik cu sistem de operare pe el pentru bootare. Și în felul aceste, cheia este să ai DVD-ul fizic al laptopului ca să poți instala. Sau o versiune mai nouă de Mac care știe să cânte în Bootcamp-urile noi de Windows mai nou.

Teoretic ar fi trebuit să închei povestea aici.

Mi-o fi căzut un șurub ?!

Dimineață, luni, ajung la birou cu un chef maxim de muncă. Pun de o cafea, aranjez puțin pe birou, deschid laptopul să-mi pun o muzică ceva ca să meargă mai bine lucrul. Am sunet!

Deschid Windows Explorerul (poză) și dau să accesez discul cu date. (P – Poza 2)

Deschid Disk managerul (poza) și-mi trece prin cap un singur lucru: mi-o fi picat vre-un șurub de la hardisk?!

Fiind deja familiarizat cu șurubelnița, simt totuși cum mă trece un fior rece de problemă “logică”. Deschid Edge și caut Google pe Bing, în speranța unor soluții magice. M-am uitat la niște filme cretine cu indieni, care explicau la nivel retard cât de minunat este un tool sau altul. Mi-am pus niște Demo, mi-am instalat 100 de Ad-ware cu primul crack… dar Pace! Discul tot dinamic și inaccesibil rămâne.

Ar fi fost fain să fi găsit o variantă profesională prin care să va spun cum se convertește un disk dinamic într-unul basic… dar în afară de promisiuni pe net nu găsești nimic concret. Nu vă povestesc despre diskpart pentru ca să nu vă vină idei. Rețineți doar că nu merge să convertești un Dynamic în Basic. Explicația este simplă: Nu ai nici o posibilitate să rupi legătura dintre două partiții logice care partajează același volum. Stupid thing! Ar fi mers doar în cazul în care sistemul ar fi avut un singur disc si pe acela ar fi fost instalat si sistemul de operare.

Așa că cel mai bine ar fi să recuperați datele cumva… de pe discurile care nu sunt accesibile, să ștergeți partițiile dinamice și discul se transformă ca prin minune în Basic pe care poți recrea partițiile clasice. Personal sunt un mare fan al File Scavenger, care, în viziunea mea, este cel mai bun tool de recovery de pe surse de memorie defuncte. Dar durează! Faza faină este că orice Windows, de la 8 încoace, când bootează de pe stik permite să faci repair la computer și de acolo poți folosi clasicele comenzi DOS pentru a recupera date. Suprinzător că în command prompt discurile logice (P și T din pozele anterioare) sunt accesibile iar comanda XCOPY poate copia întreaga structură de directoare pe un disc extern. Așa am reușit să-mi recuperez fișierele și să pot șterge în liniște minunatele partiții RAW.

The End! Sper să fie util cuiva!