Experiment de e-learning

Acesta este un blog pe care doream să îl scriu în urmă cu aproape o săptămână. L-am scris în MS Word şi acum îl fac public pentru a împărtăşi cu voi această experienţă interesantă.

Astăzi testez noua platformă de e-learning a Universităţii: BlackBoard una din cele mai mari aplicaţii de gen din lume.

Oficial am 56 de studenţi dar neoficial pot fi mai mulţi. O parte sunt în laboratoare, o altă mare parte la serviciu, o parte în cămine sau acasă. Câţiva sunt cu laptop-urile prin jurul access pointurilor free… La 14:00 începem! Cea mai des întâlnită întrebare: Dacă pică netul?

Acesta pare a fi cel mai mare incident şi cel mai justificat pericol. Atâta timp cât nu ai o infrastructură solidă… astfel de acţiuni sunt sortite eşecului din faza de concepţie.

Începem cu 20 de întrebări.

Ora 14:00 – Sunt ceva absenţi. Marea majoritate ….sunt on-line

Ora 14:01 – Primul student care a ajuns cu probleme de net

Ora 14:14 – Primul student cu probleme de Browser. A deschis un XML în browser şi a închis apoi cu tot cu aplicaţia de testare. Aici ar trebui o fereastră independentă care să nu lase să se închidă sau să se deschidă ceva peste ea

Ora 14:20  – Am fost într-un laborator… şi 3 studenţi se certau pe 2 variante de răspuns. Ceilalţi căutau de zor în documentaţii. În alt laborator linişte totală. Au crezut în faptul că îi văd prin sistemul de supraveghere video.

14:23 – Într-un laborator o singură studentă încearcă să facă faţă gălăgiei provocate de un “stol” de meseriaşi fericiţi că nu fac ore.

14:25 – Studenţii reacţionează exact în felul în care anticipam. Întrebările şi variantele de răspuns sunt generate aleator (aceleaşi). În momentul în care cineva găseşte variant de răspuns şi pare de încredere, toţi ceilalţi fac scroll în pagina testului pentru a găsi variant de răspuns respectivă. Poate era mai bines ă fi ales varianta de testare cu câte o întrebare pe ecran, fără posibilitatea de a trece de la o întrebare la alta. Dar mai sunt şi restanţe :)

14:28 – Primul student a terminat testul. 8.20 nu pare o notă prea fericită având în vedere că este un student care a fost la ore. A dat examenul de acasă şi deci nu mă întâlnesc cu el până la 15:30. Mai are încă o şansă. Problema este că nu ştie unde a greşit. Sunt curios să văd dacă încearcă a doua oară. Modulul de testare permite alegerea notării: prima încercare, a doua încercare, media încercărilor, cea mai mare notă, cea mai mică notă. Modul de evaluare poate fi modificat şi ulterior. De ce le-am dat posibilitatea să dea de 2 ori acelaşi test…?

14:36 – Din ce în ce mai mulţi studenţi termină testul… Note îmbucurătoare!

14:39 – Sunt contactat on-line de un personaj binecunoscut pentru a comenta variantele de răspuns. Încerc să îl lămuresc şi îmi răspunde zâmbind de subtilitatea răspunsului.

14:41 – Nici un 10, nimic sub 5.

14:43 – Studentul de la  14:39 îmi demontează explicaţia printr-un răspuns parţial plauzibil. Disputa” se remină cu un: în fine…

14:45 – Notele cresc pe măsură ce trece timpul… Nu am anticipat corect timpul de răspuns la probleme….

14:46 – Un student de 8.50 mi-a trimis următorul mesaj: Frumoasa ideea cu examenul  si sper sa fie mai toate asa online.

 14:52 – Din categoria student Român student European: într-o sală o studentă vorbeşte de zor la telefon.

14:55 – Au mai rămas doar puţini întârziaţi… Până acum cea mai mare notă este 9,70 şi cea mai mică 6.5. Studenţii care au stat grupaţi în laboratoare au note aproximativ asemănătoare între: 7,7 şi 8,7. Răspunsurile fiind identice  înseamnă că mai mulţi studenţi s-au cumulat în jurul celora care aparent ştiau. Cei care ştiau au fost deranjaţi probabil de ceilalţi şi în felul acesta s-ar putea justifica notele mai scăzute. Nu au lucrat nici măcar în echipă.

15:00 – Finish! Sunt care nu au finalizat în timp… Asta este! Avem nevoie şi de restanţieri :)

15:05 – Întârziaţii (3) mi-a dat voie sistemul să apreciez dacă să îi trec sau nu…

La 15:30 – M-am întâlnit cu studenţii într-o sală pentru a discuta aspectele experimentului. În general a fost Ok în schimb s-a lansat ideea că testul nu a fost corect şi că nu reflectă cunoştinţele lor reale. Problema derivă din mentalitatea studenţilor. O studentă care a luat o notă mică a afirmat că mai bine venea la şcoală într-un laborator şi copia ceva de la colegi. Altă studentă a spus că mai bine stătea acasă pentru că în laborator a fost deranjată permanent de întrebările colegilor…

Concluzia finală: Atâta timp cât studentul nu conştientizează că nu o notă este relevantă în pregătirea sa ci cunoştinţele acumulate, nu putem face nimic cu sistemele de evaluare de la distanţă. Un alt aspect: calitatea întrebărilor. Dacă acestea nu sunt clare şi nu acoperă cea mai mare parte din curs… apar probleme majore de satisfacţie a studentului care susţine un test.

 

 

Under attack

Un subiect care se pare că a fost, este şi va fi de actualitate … din păcate.

 

Metodele şi tehnicile de atac probabil că se perfecţionează mult mai repede decât putem percepe. Oamenii din spatele lor sunt din ce în ce mai ingenioşi dar au de cele mai multe ori acelaşi scop aparent banal: faima. Am încercat de multe ori să îi înţeleg dar nu am reuşit prea mult. E clar că marea majoritate este reprezentată de skidiots dar mica minoritate e mult mai de temut decât toţi micii la un loc.

 

De curând am avut de a face cu un prof şi nu a fost plăcut deloc, dar a fost o lecţie învăţată.

Într-o seară mă sună un prieten că nu îi mai merge site-ul: o mini afacere de nişă dar cu o concurenţă acerbă datorită potenţialului viitor. Aşadar lupta se dă pe toate fronturile şi cu toate armele posibile. Şi iată cum din faimă se transformă totul în foloase cu caracter mercantilist.

Având în vedere că conectarea Remote prin 3389 nu funcţiona (unul din servere este găzduit într-o altă ţară) am rugat suportul tehnic de acolo să instaleze un VNC pentru conectare pe server.

Prima constatare: aproape nici un serviciu Windows nu funcţiona. Tot ceea ce depinde de RPC, Server şi Workstation precum şi celelate dependenţe între ele erau moarte. La încercarea de a porni oricare dintre ele primeam mesajul binecunoscut că serviciile de care depinde acesta nu se pot porni. Hm! Mi-a plăcut chestia mai ales că nu ştiam care dintre ele depinde de altul…Din aproape în aproape prin comparaţie mai mult cu un system curat am identificat un serviciul COM+ Event Log cu calea de executabil către C:\WINDOWS\system32\svchost.exe!

Am verificat în Event Viewer şi am văzut tristul mesaj de la sursa Windows File Protection prin care mi se transmitea că fişierele svchost.exe, lsass.exe, taskkill.exe şi tasklist.exe au fost înlocuite…Era la mintea cocoşului că sistemul fusese spart. Şi cum emfaziştii lasă urme am găsit şi câţiva Gb de filme porno nemţeşti (nu le-am vizionat [:)]… a nici după nume nu le cunoşteam[:)]) şi un Top 100 pe ani a muzicii Pop germane. Serverul era găurit din august…M-am uitat la antivirus… Nu am găsit nici măcar un loc cald unde ar fi trebuit să fie… Firewall? Nimic.

Am dat cu RootkitRevealer şi se pare că chiar lsass şi svchost erau declarate ca hidden process. Problema majoră era totuşi punerea în viaţă a sistemului. Ca să pot porni Server şi Workstation, Net Logon şi serviciile conexe trebuia să pornesc serviciul bizar. Asta datorită acelei dependinţe. Şi cum MS nu recomandă să ne băgăm prea mult nasul prin regiştri nu am făcut-o decât după ce m-am gândit o miime de secundă la asta.

În mod normal cheile HKEY_LOCAL_MACHINE\SYSTEM\CurrentControlSet\Services\lanmanserver, lanmanworkstation şi RpcSs nu trebuie să aibă nici o dependinţă către alte servicii. Aşadar am şters valoarea DependOnService şi după repornire totul a funcţionat perfect. Cum se făcuse târziu în noapte m-am culcat liniştit pe ambele urechi că am făcut o faptă bună [:)] mai ales că descoperisem tone de fişiere şi bat-uri care-mi spuneau care fişiere şi locaţiile pe unde au fost copiate.

 

A doua zi totul părea să funcţioneze Ok aşa că am semnat contract de mentenanţă (prima împlinire a unui vis mai vechi). Nici bine nu s-a uscat cerneala pe contract că la ora 22 a sunat din nou telefonul: aceeaşi poveste. Numai că de data aceasta apăreau 3 noi servicii sub cu tot alte nume. Şi cum managerial vorbind trebuie să identifici o conexiune şi de unde eşti atacat am deschis consola şi la primul net m-am trezit într-o altă consolă de comand prompt. Asta chiar n-am înţeles-o: de ce mi-a modificat şi fişierele net şi net1?

Aşadar am curăţat din nou regiştri, am mai scos câteva tone de fişiere mi-am adus înapoi comenzile net care erau tot în system32 sub un alt nume şi am lansat un TCPView. Mare mi-a mai fost mirarea cânt am văzut sute de conexiuni pe 1433 din sute de locaţii. Specificul aplicaţiei Web era ca SQL Server să fie accesibil doar din local nu şi din afară. Am reactivat ICS şi am făcut filtrarea doar pe 3389, 80 şi 443.

După ce s-au mai liniştit şi aceste probleme am lansat de curiozitate şi un ProcesXP şi am avut o nouă surpriză. Am identificat două fişiere lsass.exe şi svchost.exe care nu se verificau ca fiind produse de MS. M-am uitat în system32 şi am văzut că erau într-adevăr două fişiere cu aceleaşi nume şi aceeaşi extensie, ceea ce pare puţin cam absurd. Problema era că cele două fişiere (non-MS) aveau după extensia EXE un spaţiu care la drept vorbind este destul de greu de depistat dintr-o privire injectată de ora târzie din noapte.

A mai mers o săptămână după care povestea s-a repetat la un nivel mult mai mare: 7 servicii cu nume de stai cruciş până le identifici, fişiere prin toate directoarele de pe calculator, Serv-U FTP, conexiuni din toată lumea, filme de filme şi muzică pop din nou…

Am ajuns la concluzia că o formatare mi-ar salva obrazul dar… o ultimă încercare nu strica, aşa că am pus ISA Server 2004, după o nouă curăţare manuală pentru că antivirusul era pe drum…

Paroxismul apare în momentul în care a doua zi serviciul Microsoft Firewall era Disabled! Iar singura metodă de acces pe server se putea face prin FTP pentru anonimii care doreau să descarce ceva filme pentru adulţi.
Cum se putea ca însuşi ISA să fie spart… ? Eu personal nu am auzit de aşa ceva dar se pare că mai am încă multe de învăţat. Şi totuşi întâmplător nemaiavând loc” pe server a trebuit să intru în Terminal Service Manager unde surprinzător am găsit userul IUSR_numeserver cu statusul Active. Din câte ştiam IUSR nu are dreptul să se conecteze pe server remote, aşa că l-am deconectat rapid şi am deschis un dsa.msc şi am declarat disable IUSR_numeserver. Am ocupat şi cea de-a doua sesiune de RDP şi am verificat dacă IUSR era cumva membru la Administrators. Stupoare! Nu era! Am verificat dacă în grupul Administrators există IUSR şi era… Cum treaba mirosea de la o poştă am făcut un Find rapid în AD şi am descoperit că există într-adevăr un IUSR în plus, şi desigur avea în logon name un spaţiu la final. Cine se uită în Active Directory tot timpul în mod Advanced Features şi cine stă să verifice permanent ce useri se află în numedomeniu/System/Policies/{237BAB5B-64A3-4C1D-B8ED-D63E6E992784}? Sau cine s-ar fi aşteptat că se pot crea obiecte de tip user acolo şi mai ales atât de multe…. Implicit nimeni nu are dreptul de a crea obiecte în cheia System dar cum există un buton Security acolo, cineva se pare că s-a folosit de el.

Şi totuşi trebuia să fie nişte scripturi pentru crearea userilor respectivi pentru că nici un hacker oricât de experimentat ar fi nu credc că are răbdare să creeze manual 53 de useri!. Le-am găsit stocate adânc în nişte directoare din RECYCLER şi în System Volume Information. Lecţii de Shell pe gratis.

Problema este că în timp ce mă uitam prin minunăţiile de fişiere şi bucurându-mă de sutele de Denied connection de la ISA am constat că sistemul din biroul meu mergea din ce în ce mai greu. Am crezut că este de la atacurile pe serverul de la distanţă. În Outlook zeci de mesaje de la ISA meu: SYN attack. Şi continuau să vină e-mailuri peste e-mailuri. ISA avea la un moment dat peste 100 de IP-uri de la care primea atacuri de genul acesta. Surprinzător este că nu a murit cu toate că la un moment dat procesoarele erau peste 100% asistând neputincios şi la un Virtual Memory Low. După 45 de minute s-a oprit într-un honeypot (un server virtual pe care l-am ridicat în perioada respectivă).

 

Cât mai ţine povestea asta? Păi dacă am în sfârşit timp să scriu din nou înseamnă că e de bine. A trecut aproape o săptămână fără nici o schimbare, fără format, fără antivirus, cu management mulţumit, cu prima factură…

Acum ce să fac să-i mulţumesc tipului sau să dorm cu ochii pe log-uri? [8-|]

Blog la WordPress.com.

SUS ↑