Disclaimer:

De ceva timp apar tot mai multe divergențe legate de cum ar trebui evaluate cadrele didactice, specializările, facultățile și universitățile. Acesta articol face parte din categoria frustrărilor personale așa că dacă aveți o zi bună nu o stricați citind acest articol.

 

Totul pare o nebuloasă inițiată de ambiția politică a unui singur om, și care nu are nici o legătură cu cutuma academică românească și nici nu este corelată cu cerințele din alte țări cu mai multă experiență.

Ni s-a impus un criteriu cantitativ bazat pe calitate, uneori reprobabilă, dar de cele mai multe ori mult mai presus de puterile unora dintre noi (și a mea desigur). Și uite așa am ajuns să contestăm modul de recunoaștere și promovare și suntem îndemnați cu toții să uităm de studenți și de alte activități administrative sau de prestigiu și să ne axăm numai pe Cercetare.

Cercetarea este foarte bună, dar din câteva studii de impact pe care le-am efectuat în rândul studenților, 99,95% nu sunt interesați despre câte și despre ce scrie un anumit cadru didactic în articole ISI care-i sunt necesare la promovare.

Ca să vedem ce ar trebui să conteze în viața unui cadru didactic am căutat tot felul de cerințe de angajare la alte universități din afară și vă propun o listă de formate de CV-uri academice:

• Sample Curriculum Vitae – Academic
• harvard.edu
• Ceva de prin Israel
• Academic CVs din UK

Plus multe altele dar nu doresc să vă mai plictisesc.

În fiecare dintre ele regăsim atât partea de publicații, articole științifice, prezentări, experiența practică și abilitățile pe linie administrativă. Cele patru caracteristici ale unui cadru didactic trebuie să includă: activități de predare, activități de cercetare, activități administrative și activități de prestigiu (Foarte fain articolul The Cost of Prestige: Do New Research I Universities Incur Higher Administrative Costs?)

Într-o sinteză (nefinalizată) structura unui CV academic ar fi:

Date personale:
–
Studii:
– Post-Doctorale
– Doctorat
– Master
– Universitate
Experiență:
– Predare:
    – Linia de expertiză
    – Lista cursurilor
– Experiența în mediul de afaceri
Interesul pentru cercetare:
– punctele majore de cercetare pe viitor
Publicații:
– Cărți
– Articole științifice
Granturi și burse:
–
Conferințe, seminarii și prezentări cu public:
– Data, Titlu, Locația, Auditoriul
Premii și distincții:
– inclusiv cele din alte activități
– inclusiv cele obținute de echipele de studenți
Licențe și Certificări:
– in special cele recunoscute internațional
Abilități și calificări:
– IT
– limbi străine
Responsabilități administrative
– organizare de conferințe, seminarii și grupuri de lucru
– activități de coordonare studenți la competiții
Afilieri profesionale:
– organisme profesionale
Referințe:
– lista profesori

Dacă mai aveți propuneri de introdus în această structură aștept comentarii.

Oricum foarte interesant dacă domnul Ministru a citit o carte de genul acesta când a realizat criteriile de evaluare și promovare. Sau măcar dacă s-ar lua în calcul toate activitățile (secțiunea Tasks) din definiția unui profesor de pe Wikipedia.

Sorry dar nu poți spune că te ocupi doar de un segment sau altul. Trebuie să te implici în toate și mai ales să fii evaluat și recompensat pentru fiecare dintre ele.

Din păcate preferam sa vorbim la colturi, cum spune vorba asta noua: "Campioni la vorbit pe holuri", si de prea puține ori avem curajul de a lua o atitudine colectiva, care nu trebuie sa degenereze numaidecât.

Pentru mine lucrurile sunt clare: ca sa avem specializare avem nevoie de studenți, iar ca sa avem studenți trebuie sa prestam o serie de activități conexe predării prin care sa încercam sa atragem studenți la specializare dar sa-i si plasma pe piața muncii pentru a putea sa le arătam ca prin intermediul specializării au o pâine de mâncat. Si in felul acesta vor veni si mai mulți studenți.

Ca sa-i plasam avem nevoie de relații cu aceste firme, de organizări de evenimente, întâlniri, de programe didactice bune, de organizarea si administrarea fluxului informațional si multe altele. Peste toate acestea ca sa stăm bine in topuri avem nevoie si de cercetare… si de articole si de multe altele.

De asemenea, in criteriile de evaluare instituționale, articolele reprezintă doar un punct (semnificativ dar nu suficient). Alte puncte care contează sunt: gradul de angajare al absolvenților, contractele de cercetare public-privat, relația instituției cu mediul privat, participări la concursuri internaționale, apariții media in beneficiul instituției si multe altele.

Aceasta a fost și este părerea mea.

Succesuri!