În seara aceasta am avut o revelaţie… nu tocmai favorabilă mie: în cadrul instituţiilor de învăţământ din România, recunoaşterea profesională din partea mediului de afaceri sau chiar internaţională nu are absolut nici o valoare în promovare sau remunerare.
Oare de ce? Grea întrebare… sau încâlcit răspuns, mai degrabă.
Orice încercare de a răspunde ne duce permanent în zona bănuielilor şi nebuloaselor, care ne lasă deschisă speculaţia că pentru Edu, practica nu contează prea mult.
Cu un pic de răutate sau ironie, aş putea spune că cei care îi învaţă pe alţii ar trebui să fie cei mai buni în domeniul lor. Cei mai buni pe planul profesional pe care-şi instruiesc discipolii. Dar oare cum putem fi cei mai buni pe o ramură sau alta dacă nu suntem validaţi de piaţă?!
E clar să sunt zone şi zone din Edu fiecare cu discuţiile lor. Nu o să mă amestec cu ştiinţele exacte sau umaniste fără prea multă aplicabilitate practică (asta dacă are sens să predai în ciclurile de licenţă discipline fără aplicabilitate practică). Poate că o să-mi atrag şi mai multe contestaţii cu asta: dar ciclul licenţă în sistemul Bologna s-a transformat în contextul educaţiei “de piaţă” în ex-şcolile profesionale comuniste. Masterul se poate apropia de zona academică trecută, iar la doctorate putem face filosofia cunoaşterii în orice domeniu. Oare sunt singurul care mi se pare trist să-ţi vezi absolvenţii lucrând ca vânzători la Mall sau la nu ştiu ce Fast-Food şi tu să te baţi în continuare cu pumnul în piept că faci Research?!
Pornind de la acest raţionament comparativ, poate greşit, fiind un cadru didactic la nivel profesional… atunci nu ar trebui să conteze la avansări şi remuneraţiile graduale, recunoaşterile profesionale care vin din piaţă?
Din păcate dreptate este a celor care o fac, iar în Edu proliferare corifeilor, teoria inutilă şi fantasmagorică, jocurile de interese sau de putere, sunt cele care dictează regulile jocului. A fi MVP într-un domeniu pe care-l şi aplici, îl întreţii şi îl dezvolţi cu succes acolo unde lucrezi, a obţine premii internaţionale fabuloase, a ţine conferinţe publice pe diferite teme sau a avea contracte de dezvoltare şi implementare în practică de mii de euro… nu au nici o valoare. Oare de ce?!
Oare cum se calculează diferenţa dintre un articol ISI care are 100 de cititori pe an şi un articol într-un blog care are 100 de vizualizări pe zi? Şi cum se calculează factorul de impact şi de influienţă a fiecăruia dintre ele?
Să fie oare din cauză că cei care fac regulile nu se pot supune lor? Sau doar pentru că pur şi simplu nu-i interesează, nu le pasă sau se gândesc că cei pe care-i suţin, pomovează sau provăţuiesc nu vor ajunge acolo niciodată?
Mi-ar prinde bine ceva idei constructive… fapt pentru care vă mulţumesc anticipat! Păcăliţi-mă măcar că într-un viitor, chiar şi îndepărtat lucrurile se vor schimba… sau spuneţi-mi că în alte ţări nu e ca la noi şi cum e la ei, sau spune-ţi-mi că scriu acestea pentru că sunt un incompetent ştiinţific care nu reuşeşte de câţiva ani să publice măcar un mic articol ISI…
E clar că fiecare suntem liberi să interpretăm regulile jocului în favoarea noastră, dar oare sunt singurul care gândeşte aşa?!
Valy Greavu - Live Blog 
E o temă de discuţie tare complexă. Şi oricare dintre noi doi putem fi acuzaţi de subiectivism pt. că suntem parte a sistemului şi se poate intrepreta că vrem „criterii pt. noi”
În primul rând, aşa după cum spui şi tu, nu ar trebui judecat prin generalizări. Există domeni şi domenii.
În al doilea rând, actuala LEN duce mai departe ceea ce eu consider a fi o „tară” a sistemului: norma unui profesor este preponderent de predare. Pe această muncă îşi primeşte salariul. Avansarea în carieră se face însă în baza „perfomanţelor ştiinţifice”. Care perfomanţe ştinţifice se măsoară scientometric prin numărul de articole ISI şi al citărilor aferente. Asta pentru că avem nevoie, fiecare dintre noi, de „benchmarking”. Un locru normal, corect.
Pentru domeniile exacte, unde avem de a face cu cercetare fundamentală, acest lucru mi se pare corect.
Ce ne facem însă cu domeniile în care cercetarea este preponderent „aplicativă”. Sau unde „cercetarea” este în fapt o rezolvare a unei probleme din practică?
Dacă mă refer la unul din domeniile mele de interes – auditul sistemelor informaţionale, nu există jurnale ISI cu acest subiect. Revista recunoscută de profesie este ISACA Journal. Dacă aş publica în această revistă m-aş simţi foarte bine. Aş considera că ar fi o mare realizare „profesională”. Pt. domeniul academic însă nu ar conta pt. că ISACA Journal nu este o revistă de „research”.
Ne confruntăm însă cu o realitate: multe scrieri autothtone care pot fi catalogate ca orice, umai ca „cercetare” nu.
Greşeala, în opinia mea, este generalizarea: toţi suntem nulităţi, toţi suntem mafioţi, toţi suntem „nepoţi” etc.
ApreciazăApreciază
Uite o completare http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/caz-socant-in-olanda-cea-mai-mare-frauda-academica-din-istorie-243261.html
ApreciazăApreciază
Valy, intrebarea … invers, ai incercat-o ?
In mediul de afaceri cat valoreaza recunoasterea profesionala din cadrul institutiilor de invatamant ?!
ApreciazăApreciază
@dpopa: imi cer scuze dar nu am inteles exact intrebarea. La ce se refera mai exact? Daca mediu de afaceri recunoaste calitatile profesionale ale unui cadru didactic?
ApreciazăApreciază
da, ceva de genul asta.
cand ai castigat vreo licitatie si competitii internationale, a contat ce faci la universitate ?
ApreciazăApreciază
Nu esti singur/singurul.
Respect! (fara#)
ApreciazăApreciază