Ofuscări academice și un fel de CV


Disclaimer:

De ceva timp apar tot mai multe divergențe legate de cum ar trebui evaluate cadrele didactice, specializările, facultățile și universitățile. Acesta articol face parte din categoria frustrărilor personale așa că dacă aveți o zi bună nu o stricați citind acest articol.

 

Totul pare o nebuloasă inițiată de ambiția politică a unui singur om, și care nu are nici o legătură cu cutuma academică românească și nici nu este corelată cu cerințele din alte țări cu mai multă experiență.

Ni s-a impus un criteriu cantitativ bazat pe calitate, uneori reprobabilă, dar de cele mai multe ori mult mai presus de puterile unora dintre noi (și a mea desigur). Și uite așa am ajuns să contestăm modul de recunoaștere și promovare și suntem îndemnați cu toții să uităm de studenți și de alte activități administrative sau de prestigiu și să ne axăm numai pe Cercetare.

Cercetarea este foarte bună, dar din câteva studii de impact pe care le-am efectuat în rândul studenților, 99,95% nu sunt interesați despre câte și despre ce scrie un anumit cadru didactic în articole ISI care-i sunt necesare la promovare.

Ca să vedem ce ar trebui să conteze în viața unui cadru didactic am căutat tot felul de cerințe de angajare la alte universități din afară și vă propun o listă de formate de CV-uri academice:

Plus multe altele dar nu doresc să vă mai plictisesc.

În fiecare dintre ele regăsim atât partea de publicații, articole științifice, prezentări, experiența practică și abilitățile pe linie administrativă. Cele patru caracteristici ale unui cadru didactic trebuie să includă: activități de predare, activități de cercetare, activități administrative și activități de prestigiu (Foarte fain articolul The Cost of Prestige: Do New Research I Universities Incur Higher Administrative Costs?)

Într-o sinteză (nefinalizată) structura unui CV academic ar fi:

Date personale:

Studii:
– Post-Doctorale
– Doctorat
– Master
– Universitate
Experiență:
– Predare:
    – Linia de expertiză
    – Lista cursurilor
– Experiența în mediul de afaceri
Interesul pentru cercetare:
– punctele majore de cercetare pe viitor
Publicații:
– Cărți
– Articole științifice
Granturi și burse:

Conferințe, seminarii și prezentări cu public:
– Data, Titlu, Locația, Auditoriul
Premii și distincții:
– inclusiv cele din alte activități
– inclusiv cele obținute de echipele de studenți
Licențe și Certificări:
– in special cele recunoscute internațional
Abilități și calificări:
– IT
– limbi străine
Responsabilități administrative
– organizare de conferințe, seminarii și grupuri de lucru
– activități de coordonare studenți la competiții
Afilieri profesionale:
– organisme profesionale
Referințe:
– lista profesori

Dacă mai aveți propuneri de introdus în această structură aștept comentarii.

Oricum foarte interesant dacă domnul Ministru a citit o carte de genul acesta când a realizat criteriile de evaluare și promovare. Sau măcar dacă s-ar lua în calcul toate activitățile (secțiunea Tasks) din definiția unui profesor de pe Wikipedia.

Sorry dar nu poți spune că te ocupi doar de un segment sau altul. Trebuie să te implici în toate și mai ales să fii evaluat și recompensat pentru fiecare dintre ele.

Din păcate preferam sa vorbim la colturi, cum spune vorba asta noua: "Campioni la vorbit pe holuri", si de prea puține ori avem curajul de a lua o atitudine colectiva, care nu trebuie sa degenereze numaidecât.

Pentru mine lucrurile sunt clare: ca sa avem specializare avem nevoie de studenți, iar ca sa avem studenți trebuie sa prestam o serie de activități conexe predării prin care sa încercam sa atragem studenți la specializare dar sa-i si plasma pe piața muncii pentru a putea sa le arătam ca prin intermediul specializării au o pâine de mâncat. Si in felul acesta vor veni si mai mulți studenți.

Ca sa-i plasam avem nevoie de relații cu aceste firme, de organizări de evenimente, întâlniri, de programe didactice bune, de organizarea si administrarea fluxului informațional si multe altele. Peste toate acestea ca sa stăm bine in topuri avem nevoie si de cercetare… si de articole si de multe altele.

De asemenea, in criteriile de evaluare instituționale, articolele reprezintă doar un punct (semnificativ dar nu suficient). Alte puncte care contează sunt: gradul de angajare al absolvenților, contractele de cercetare public-privat, relația instituției cu mediul privat, participări la concursuri internaționale, apariții media in beneficiul instituției si multe altele.

Aceasta a fost și este părerea mea.

Succesuri!

Anunțuri

3 gânduri despre “Ofuscări academice și un fel de CV

  1. In timp ce predatul atrage studentii, cercetarea atrage granturi si prestigiu. Universitatile de dimensiunea (absolut fabuloasa a Cuzei) cer cel putin 50% cercetare (daca nu chiar 75%) si 50% predat. Chiar se aplica principiul „publish or perish”. Desi apreciez o multime dintre fostii mei profesori din Romania si am fosti colegi care au facut cercetare relevanta, sunt mai mult decat de parere ca in ultimii 20 de ani in Romania s-au luat doctorate pe „compilatii” din carti si articole straine care nu ajunsesera sa fie citite la noi, plagiarismul e inca la mare cinste samd. In State de exemplu profesorii pot sa scaneze cu Turnitin pana si o biata „lucrare de seminar” sau chiar si un sumar al literaturii din din domeniu („literature review”) in care daca nu citezi corect sursa (acolo, in josul ultimei pagini) esti „judecat” de-a dreptul in fata comisiei de disciplina pentru academic misconduct, dat afara din universitate chiar fara drept de inmatriculare sau in cel mai bun caz, esti picat din oficiu iar pe foaia ta matricola cazul de academic misconduct e marcat asa incat… anumite profesii (ca de exemplu avocat) devin tabu. E inutil sa spun ce s-ar intampla cu un profesor sau student la doctorat acuzat de plagiat.
    In afara de asta, universitatile nu garanteaza deloc celor angajati pe pozitie de „junior faculty” cum ca ii pastreaza. Exista evaluari la 3, 5 si 7 ani, perioada in care cercetarea este pe primul loc, desi performantele dezastruoase in materie de predat te descalifica instantaneu dupa primul semestru. Si pretentiile nu sunt absurde pentru ca daca nu publici in perioada de inceput a carierei, apoi chiar nu ai sa publici niciodata! Si… am vazut oameni dati afara (not tenured, dupa 1, 3, 5 sau 7 ani) pentru lipsa de publicatii, dar am si vazut oameni cu publicatii in cele mai prestigioase reviste din lume in domeniu pusi pe liber pentru ca… erau pur si simplu „assholes” incapabili sa predea si sa atraga studenti. Prin urmare, slujba nimanui nu este garantata pana in momentul in care se intampla „teniorarea” si in ultima vreme, in sub impactul recesiunii multe universitati au inceput chiar sa discute posibilitatea eliminarii sistemului de teniorare pentru ca profesorii devin muuuult prea comozi si nu mai publica nimic dupa ce slujba le devine garantata. Desi e adevarat ca impunerea unor criterii de calitate importate din afara, cu mult peste capacitatea a cel putin jumatate din cadrele didactice din Romania -cel putin in anumite domenii (cunosc prea bine sistemul ca sa fie cazul sa ne pacalim aici) suna oleaca a teoria formelor fara fond… adevarul e ca ceva trebuie facut in zona asta pentru ca in afara de matematica, fizica si chimie, universitatile din Romania nu publica mai nimic in revistele de prestigiu din lume. Au devenit mai mult fabrici de facut bani nu institutii de invatamant „superior”!!!!

    Apreciază

  2. Ana,
    Multumim mult pentru partajarea informatiilor. Intre timp lucrurile s-au mai schimbat si prin Cuza… sau cel putin in FEAA, unde am instituit ca o obisnuinta de acum scanarea lucrarilor studentilor… cum spuneai si tu chiar a banalelor lucrari de laborator cu ajutorul SafeAssign de la BlackBoard. Sunt multe erori de-a lungul celor 20 si ceva de ani de la revolutie, dar a fost si o piata pentru aceste erori. Unii tineri, ca mine de exemplu si sunt si multi altii, care nu mai au nici o sansa de promovare, reusesc totusi sa impuna: norme de lucru, modele de evaluare si sa determine, nu singuri bineinteles, si in nici un caz fara sprijinul conducerii. Acest fapt nu este contorizat. Nu este apreciat. Face parte din categoria altele… si atunci te intrebi: se mai merita?! Publicarea unui articol ISI cu factor de influienta mai mare decat 0 iti ia ani de munca, cercetare si asa mai departe… plus o gramada de bani care trebuie sa-i platesti sa mergi la o conferinta sau sa fii publicat macar. NU vreau sa platesc pentru a fi citit! Este un principiu la care nu pot renunta prea usor, atata timp cat pe lumea asta sunt oameni care ma platesc pentru a ma auzi vorbind!

    Apreciază

  3. In fine, 99,99% din cercetarea de pe aici si din articolele asa numite prestigioase sunt… junk. Imi aduc aminte de primul meu seminar la care l-am auzit pe un foarte important profesor de la Vanderbilt unde n-as fi avut nici o sansa serioasa sa intru povestind despre cum s-a apucat el sa estimeze ceea ce the Economist a numit „big Mac index”. Nu am mai cautat, da’ e posibil sa fi si publicat ceva pe tema asta. Stiam eu ca nu o sa vindec cancerul, da’ chiar sa ajungi sa folosesti big Mac ca referintza cand vorbesti de purchasing power parity si sa-ti irosesti macar o luna din viatza pe tema asta…. mi s-a parut tragic. Ca sa nu mai vorbim de cazuri celebre (nu spui nume, da’ persoana importanta si in voga acum) in care publici articol in revista de prestigiu nu asa, despre cum ai descoperit tu pe baza de estimari cum ca exista o relatie intre incidenta hepatitei B in China si numarul de nou-nascuti baieti, mult mai mare decat al fetelor. Adica… se nasc mai multi baieti pentru ca… hepatita B… mai stiu eu ce face. Cand toata lumea stie ca isi avorteaza fetele sau le omoara la nastere. Si apoi publici o lucrare (tot revista prestigioasa deh) in care explici cum ca… ai dat-o in bara. Si asa ai 2 publicatii si teza de doctorat de la Harvard University. Ma rog… morala povestii e ca de multe ori nu conteaza ce scrii pe acolo ci cine iti e co-autorul si ce conexiuni are. Universitatile din Romania nu numai ca sunt izolate dar se si izoleaza. Numai la noi am avuzit povesti de genul: absolventul X de doctorat de la Pricenton cu nu stiu cate publicatii se intoarce in Romania si da concurs pe post la Universitate si nu il ia… ca locul era deja aranjat pentru asistentul Y care ori se culca cu profesorul, ori chiar muncise pe branci sa ii tina orele dar avea zero cercetare… e irelevant… pana la urma…. altul era mai calificat. Sau… nu sunt bani de abonamente pentru publicatii pentru ca se schimba pentru a 1000-a oara bancile din clasa, se fac statui sau nu stiu ce busturi se dezvelesc, se picteaza fresce comisionate pentru miliarde. Frate, pai aici au astia niste banci in clase de la 1900 toamna, insa au multimedia in fiecare clasa, platesc abonamente la aproape tot ce e relevant si au software licentiat si contracte cu companiile de soft statistic ca sa cumpere studentii la pret promotional STATA sau SAS, SPSS samd. Ca sa nu mai spun de Windows care e gratis de downloadat de pe calculatoarele din campus si de folosit pe calc personale cata vreme esti student la ei.
    Universitatile organizeaza seminar series pentru studenti si profesori la care invita oameni sa vorbeasca, sa ma prezinte cercetarea pe care o fac, sa tina legatura, sa se mai schimbe opinii…. sa mai colaboreze. Si unele chiar sunt interesante, nu e vorba doar de big Mac index.
    In fine, astea sunt mai mult ofuscarile mele si in momentul de fata as face probabil orice numai sa nu scriu la teza, da’ promit ca nu te mai bombardez cu comentarii. Am dat din intamplare de blogul tau si subiectul…. way too close to pass it up…
    O intrebare… pe aici am vazut ca o multime de universitati merg pe Moodle pentru ca e gratis. Au avut si aici Blackboard, insa ala se platea. Cuza nu s-ar putea orienta spre Moodle? Nu stiu daca are servicii de genul SafeAssign, dar ca sistem de gestionare a studentilor e „good enough”, se imbunatateste insa de la an la an si din cate intelesesem, e gratis. Sau cel putin, muuult, mult mai ieftin ca Blackboard.
    Cat despre publicatii… despre estul Europei inca nu se stie suficient si baze de date despre ce se intampla pe acolo de la behavioral research pana la ce vrei tu nu prea exista… daca universitatea ar investi 3 lei intr-un call center de colectare a datelor (cum fac si pe aici, cu studenti care lucreaza si fac interviuri telefonice pentru salariu minim pe durata studiilor)…. ar avea o baze de date „proprietary” care ar putea fi exploatata pentru publicatii pana la Sfantul Asteapta!
    Si acum ma duc la scris, gata pauza. Transmite-i salutari Cristinei Munteanu si lui Adi. Cristina mai ales ar trebui sa isi mai aminteasca de mine. :))) Numai de bine.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s