Jocurile au reguli si principii

Mesaj pentru studenții mei. Acest articol nu este o concluzie sau o apostrofare. Este pur si simplu o autoevaluare pe parcurs si trebuie tratat ca atare, fără implicații emoționale.

De multe ori vorbim despre jocuri și reguli. Dar cred că este foarte important ca orice joc să aibă și principii.

Educația, învățământul academic, nu e o joacă, dar poate fi tratat ca un joc din punct de vedere al regulilor și principiilor. Există două părți… poate trei sau patru dar două sunt concrete: studenți vs profi.

În mare parte de la generație la generație, regulile și principiile se pot schimba, sau îmbunătăți, sau ajusta, în funcție de participanți. O generalizare aplicabilă tuturor generațiilor, profesorilor sau cursurilor este imposibilă datorită influiențelor culturale, schimbărilor de mentalități, accepțiuni, idealuri și de ce nu de idoli.

Cunoașterea adversarului

Ca să poți stipula regulile jocului de la început, trebuie să-ți cunoști ”adversarul”. I-am rugat pe studenți să-mi răspundă la un set de întrebări formulate pe rând, în mod deschis și anonim, pentru a putea avea o reprezentare mai fidelă a realității.

Prima întrebare era: Cine credeți că sunteți?. Majoritatea nu au înțeles exact sensul imaginativ al întrebării așa că au răspuns: Un student/O studentă. Și mai trist este să te crezi că ești în timpul unui curs: O fată. :) Sper ca autoarea răspunsului să nu se supere pentru acest mic rânjet, dar mi s-a părut un răspuns mai altfel decât celelalte.

Următoarea întrebare era legată de componentele unui curs. Ce cred cu adevărat studenții că înseamnă un curs. Au fost și aici răspunsuri interesante… printre care amintesc componenta de teorie, cuprins, introducere, conținut, recapitulare și bibliografie! Total comunist cum tot ei au lăsat de înțeles.

Următorul set de întrebări a încercat să-i forțeze puțin să se pună în posturi incomode trecându-i prin sentimente de jenă, umilință mergând apoi spre zona de satisfacție intelectuală, exultare și definirea unui scop în viață.

Sinteza rezultatelor în imaginea de mai jos.

Se pot trage foarte multe concluzii din ceea ce au spus ei.

Printre cele mai importante: Soluția problemelor sau sentimentelor care-i fac pe studenți să nu mai vină la un curs următor, sau să vină doar din obligație se regăsește în partea de satisfacție intelectuală. Studenții au nevoie de recunoaștere, interactivitate, apreciere și implicare.

De asemenea, ceea ce le-ar oferi studenților satisfacția intelectuală în timpul unui curs se regăsește în ceea ce nu le place. Exemplu: Le place ca un curs să fie interactiv, dar nu le place să li se pună întrebări la care nu știu să raspundă, obținând satisfacții în momentul în care știu să răspundă la acea întrebare.

Pare simplu dacă privești per ansamblu. Ca să poți face un curs interactiv ai nevoie de comunicare cu studenții. Aceștia trebuie să citească anterior ceva legat de topicul cursului pentru a putea colabora și a răspunde corect. Soluția ar fi să ai un suport de curs cadru pe care să-l pui la dispoziție de la începutul semestrului sau de la o săptămână la alta, după care la fiecare sfârșit de curs să anunți tematica cursului viitor și ceva surse de inspirație.

Foarte interesante mi s-au părut răspunsurile legate de rezolvarea unor puzzle-uri intelectuale. Tehnica este să forțezi limitele și să conduci cursul și studenții către cazuri aproape imposibile și totuși să apară undeva o soluție, o rezolvare sub o formă sau alta, poate la care nici tu nu te-ai gândit anterior. Totul trebuie să se rezolve gradual și spre zona din ce în ce mai “sefe”.

Din păcate au fost și studenți care au considerat exultarea intelectuală un apect negativ :) dar majoritatea răspunsurilor au în vedere punerea în dificultate a cadrului didactic. Adică studentul să știe mai mult decât profesorul. Pare destul de simplu de rezolvat și acest aspect, dacă studenții ar citi ultimele noutăți pe un anumit topic de curs și tu nu le-ai citit încă sau… poți recunoaște că NU stăpânești suficient acea informație de ultimă oră… cu riscul de a te discredita dar a le oferi lor satisfacția intelectuală de care au nevoie pentru a li se însămânța ideea că pot fi buni… și mai buni… și să citească mai mult de fapt. Nu trebuie să pierzi în schimb controlul oferind permanent senzația că stăpânești situația.

Aplicabilitatea principiilor

Principiile nu trebuie să fie foarte multe, dar trebuie să fie clare și fără interpretări sau neclarități. Din punctul meu de vedere în educație unul din principiile de bază este evaluarea corectă.

De obicei principiile se aplică în momentul în care o regulă de joc este încălcată.

În cazul articolului de față vizez regula conform căreia fiecare student trebuie să susțină în mod individual un examen pe parcurs și să nu partajeze răspunsurile cu alți colegi sau să nu încerce în orice formă să trișeze la un examen. Într-un singur cuvânt regula de bază a jocului de-a școala este să nu-ți consideri studenții hoți!

În momentul în care această regulă este încălcată trebuie să aplici acțiunile coercitive stipulate de principiu, în vederea asigurării evaluării corecte. Orice excepție de la regulă intră sub incidența principiului lingurii de ciorbă: Dacă într-o oală plină cu apă de canal pui o lingură de ciorbă, nu se întâmplă nimic. Dar dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de apă de canal s-a stricat toată ciorba.

E greu să schimbi regulile de evaluare pe parcurs, sau și mai rău spre final. Dar trebuie să acceptăm efectul coercitiv al principiilor. Mai ales dacă una din reguli este încălcată de cealaltă parte decât cel care le-a stipulat.

Concluzii?

Nu există așa ceva. Educația modernă nu are finalitate statutară. Este un ciclu care se schimbă permanent, flexibilitatea, adaptibilitatea și chiar acceptarea fiind calitățile pe care trebuie să le aibă un cadru didactic al timpurilor prezente. Și pe lângă acestea… principii!

12/12/2010

TechEd 2010 – Berlin – Printre sesiuni (P2)

După cum vă promisesem am revenit cu prezentări.

Forefront Threat Management Gateway 2010 Service Pack 1 Overview
Cybercrime – Clear and Present Danger
BranchCache in Action
DirectAccess with UAG – Under the hood!
Implementing PerformancePoint Services with SharePoint 2010
Analysis with Microsoft PowerPivot
Securing the Cloud: Expert Panel

După o prezentare de Threat Management Gateway in care ni s-a explicat cate facilități poate avea mai mult decât firewall-ul de la Microsoft, am considerat ca trebuie să aprofundez. Așa că mi-am făcut ceva timp și am mers la sala de Laboratoare, în care ai ocazia să lucrezi efectiv cu tehnologiile pe diferite scenarii. Modul de lucru este asemănător cu cel pe care îl puteți găsi pe TechNet Virtual Labs. Acolo m-am jucat puțin cu TMG 2010 și metodele de protecție împotriva malware și am început dar n-am finalizat un laborator de migrare de la SharePoint 2007 la 2010. La cel de TMG în mare parte știam despre ce este vorba, dar am vrut să mă validez iar cel de SharePoint nu era făcut deloc cum trebuie, pentru că nu pornea de la o infrastructură de SP2007 și pas cu pas cum ajungi la cea de 2010 ci era un fel de post-upgrade tasks, uzuale bineînțeles dar dacă nu ai văzut ce era până acolo… n-ai mari șanse să înțelegi ceva :)

Andy Malone ne-a vorbit despre Cybercrime… un subiect cu adevărat provocator. La nivel mondial in Top 10 amenintari majore asupra securitatii umanitatii, pe locul 3 sunt plasate actiunile de criminalitate informatica, pe locul 2 fiind reteaua AlQuaeda.

Marele pericol al retelelor cyberteroriste este dat de Rețelele de tip Botnet, care devin o forță din ce în ce mai mare amenințând securitatea multor sisteme de securitate și nu numai.

O clasificare faina a tehnologiilor de criptare, care strategic trebuie să o luăm în considerare de fiecare dată când ne gândim la securitate (Andy Malone):

Apoi Andy a făcut ceva demonstrații cu niște instrumente de scanare a traficului (Networkminer) și apoi a spart în 3 minute un HDD criptat cu bitlocker folosind Password recovery kit forensic care este un instrument destul de scump. La final ne-a spus că ceea ce ne-a arătat la prezentare sunt informații cu caracter public. Restul instrumentelor sunt clasificate, trăgând un semnal de alarmă destul de dur la adresa utilizatorilor de DC++, Torente și alte p2p, care într-un timp mai lung sau mai scurt devin componente ale rețelelor de tip botnet.

Despre BranchCache… nu am vă spune prea multe. Este un concept pentru companii mari cu filiale mici… cred de fapt că ar putea fi aplicabil foarte fain și la noi… dar vă las pe voi să descoperiți.

John Craddock, aflat la vârsta senectuții, ne-a dat o lecție cu adevărat de ținut minte legată de Forefront UAG. E complicat ca să poți exprima în câteva fraze de blog… ideea e că se pot face lucruri foarte faine cu UAG prin VPN, DirectAccess și infrastructurile IPv6. Oricum, până acum UAG pare singura soluție de rutare a clienților nativi de IPv6 peste o rețea de IPv4.

La prezentarea de Performance Point am aflat foarte multe lucruri noi, dar prezentatorul a căzut în dizgrația sălii pentru că nu prea i-au mers toate demo-urile. Cu siguranță voi testa și eu facilitățile de acolo când voi ajunge la Iasi, pentru că poți realiza analize foarte detaliate și rapoarte destul de faine din diferite tipuri de date, BI într-un cuvânt mai simplu. Ca idee, nici Performance Point nu suportă conectori simultani la surse de date diferite. Mă refer la a putea extrage în același timp datele dintr-un Excel și dintr-o listă SharePoint pentru a face comparații. Poate la versiunea următoare, dacă nu descoperă altcineva între timp.

PowerPivot este o tehnologie la fel de interesantă pentru Business Intelligence. De fapt după cum spuneam mai demult, BI înseamnă să ai un instrument… care poate fi chiar și Excel-ul și să știi ce vrei să obții de la datele respective. Conceptul de sistem expert, sau inteligență artificială care să poată învăța singură ce ar fi mai bine pentru o afacere sau alta nu cred că o sa fie viabilă prea curând. Până atunci ne „limităm” la cât mai multe facilități pe care ni le oferă produsele la ora actuală. La Microsoft conceptul de BI este adresabil la diferite niveluri și pentru multe categorii de produse.

Mike Chan, Marcus Murray, Andy Malone și Mark Russinovich au încheiat prezentările pentru mine, pentru anul acesta, într-o sesiune despre securitatea în Cloud. Formatul conferinței a fost de tip Expert panel care presupune adresarea întrebărilor din sală, un moderator și mai mulți experți în domeniu. A fost fain, dar am o senzație că oamenii nu au spus chiar ce știu. Au fost diplomați dar mai scăpau din când în când câte o glumă… despre securitate și despre cine crede și cine nu crede în ea. A fost interesant dar cred că oboseala a avut un efect de atenuare a efectului de exultare intelectuală pe care ti-l poate oferi o asfel de sesiune.

Înregistrarea video aici: http://www.msteched.com/2010/Europe/SIA317

În loc de încheiere

Nu știu dacă voi mai avea ocazia să ajung vre-odată pe la astfel de evenimente, dar dacă vi se oferă o astfel de ocazie nu o ratați. De asemenea, trebuie să-ți alegi prezentările în cunoștință de cauză. Nu trebuie să fii setat că-ți vei rezolva anumite probleme tehnice de la tine din organizație. În schimb trebuie să vezi spre ce se tinde, să stabilești contacte și să discuți cu cât mai mulți care fac același lucru ca și tine.

Restul contează mai puțin la o astfel de manifestare, sau doar îi dăm noi importanță prea mare. Îmi pare rău că nu am avut ocazia să stau mai mult de vorbă cu ceilalți români, în afară de echipa de la Microsoft Suport cu care m-am înțeles excelent. Scrisesem pe Twitter că ar fi fost o întâlnire românească în Berlin. Am avut și eu invitație dar din anumite rațiuni de interpretare incorectă a faptelor, evenimentelor și intențiilor nu am participat.

Înainte de plecare spre Iași am reciclat sticle de plastic contra cutii de o băutură de cuoare galbenă pe care am savurat-o alături de inginerii de la Microsoft Suport. Dacă aveți vre-o problemă de ordin tehnic cu vre-un produs Windows chiar vă rog să-i sunați! Insistent :)

Mulțumesc încă odată organizatorilor pentru invitație și facultății pentru alte cheltuieli.

12/11/2010

TechEd 2010 – Berlin – Printre sesiuni (P1)

Cel mai inportant aspect al prezenței la TechEd este reprezentat de sesiunile de prezentare. Sesiunile sunt de mai multe tipuri și pe diferite tehnologii.

Având în vedere că aparent mă preocupă mai multe domenii IT am ales sesiuni din diferite topicuri. E clar că unele dintre ele le poți pierde pentru că sunt puse în același timp, dar cele care au un public mai mare se repetă. Alegerea unei sesiuni nu se face numai pe baza titlului ci și pe baza prezentatorului. De exemplu când a fost prezentarea de Cybercrime a lui Andy Malone, în sală au fost aproape 1000 de oameni.

Pe unde am fost eu în prima zi:

Supercharge IW’s with Access 2010 to Deliver Business Agility and Reduce Costs
Microsoft IT: How to Build an Enterprise SharePoint 2010 Deployment
Windows Phone 7 Demo Fest
Microsoft Live@edu: Moving Your School Communication and Collaboration to the Cloud
Office 2010: IT Pro Why you Should Care!
SSRS 2008R2 Integration With SharePoint 2010

La prezentarea de Access 2010, am aflat că au fost implementate componente noi pentru crearea macrourilor in mod vizual cu IntelliSense si de asemenea apar trigererele si procedurile stocate. (DataMacro) Cel mai fain în schimb mi s-a părut că în momentul în care se publică o tabelă cu DataMacro într-o listă SharePoint, atunci automat macroul se transformă într-un Workflow. Deci nu am văzut live chestia asta ci doar mi s-a spus ca răspuns la o întrebare pe care am adresat-o. De asemenea, multe macrouri… care sunt scrise în VBA se transformă automat în JavaScript la publicarea bazei de date în SharePoint. Și asta mi se pare SF dar merită încercat. :)

La DemoFest-ul de Windows Phone 7… o mulțime de lume. Se pare că mulți sunt foarte interesați de subiect… de la fani ai gadget-urilor, la programatori, de la sysadmini preocupați de securitate până la managerii preocupați de business model. Apropo de acest business model… este foarte interesant modul de gestionare. De exemplu, dacă ești o firmă mică de programare, poți crea aplicații pentru Windows Phone 7 pe care le publici pe site-ul Microsoft. Microsoft îți vinde produsul și îți oferă 70% din preț, minus taxele. Deci taxele le plătești în US după cum s-au exprimat cei din sală.

M-am uitat și eu puțin la telefonul respectiv. E fain… dar la un telefon contează foarte mult și hardware-ul în sine. Am înțeles că în România WP7 se va vinde pe hardware LG în primă fază… și poate HTC în valul 2. Nu am prea multe amănunte, și dacă nu e așa vă rog să mă combateți prin comentarii.

Dacă tot suntem la gadget-uri am văzut și Kinect-ul. Foarte interesant, controlul foarte bun, dar jocurile pe care le jucau cetățenii care doreau nu mi s-au părut deosebit de concludente: bowling, tenis de masă, volei. Cred că e fun… dar tocmai ce mă interesa pe mine, feetness și karate nu aveau. A da, era un joc de box :) care se juca în doi, și-și dădeau oamenii pumni virtuali. Interesant, dar nu am vrut să mă dau pe spate ca să nu fac vre-o impulsivitate să-mi iau :)… cine știe poate câștig una la feedback. După fiecare sesiune avem posibilitatea de a da feedback pentru prezentare. La final se face o tombolă și unul din cei 6000 va primi chestia aia gratuit. După cum știați deja, eu am noroc în dragoste așa că o să o câștige unul din cei 5999 :)

Live@Edu a fost faină prezentarea prin modul în care a fost realizată… și prin faptul că au invitat sysadminul de la Universitatea din Bologna să ne povestească cum era la ei, cum au luat decizia de a trece la Live@Edu și care sunt beneficiile pe care le au acum. Având în vedere importanța pe care o poate avea produsul și pentru școlile și Universitățile din România, au fost multe întrebări și discuții, dar sesiunea a fost limitată ca timp. Normal că am ținut-o pe doamna mai mult de vorbă după și vroiam un răspuns sincer la întrebarea: Care este business modelul Microsoft și de ce oferă acest produs pe gratis? Da, am primit un răspuns foarte satisfăcător și sincer, dar nu o garanție pe care să o prezint cui trebuie ca să pot trece și eu la Live@Edu.

Voi reveni cu un articol pe această temă care să sune și ca o argumentare a trecerii mai departe. Ideea de bază este că toată lumea e în Cloud. Trebuie să ținem pasul.

După BPOS, vine Office 365. Altă ofertă foarte faină care va îmbunătăți pe viitor Live@Edu cu o serie de servicii noi printre care LiveMeeting, SharePoint, Lync și altele.

La sesiunea de Office 2010 ni s-a povestit despre faptul că Office 2010 este mult mai securizat decât Office 2007. Nu vreau să fiu tocmai cârcotaș… dar cred că se poate foarte bine să scoți un SP sau niște patch-uri cu care să aduci la același nivel și 2007. Mi s-a părut destul de ciudată comparația cu propriile produse. Într-un fel îți denigreși echipa că a lucrat rău acum câțiva ani și că a făcut lucruri foarte faine în prezent. Oare nu se va întâmpla același lucru și după alți 3 ani? Aceasta este o întrebare pe care ar fi trebuit să și-o pună prezentatorul înainte de a face o astfel de comparație tăioasă.

După o zi plină de sesiuni m-am delectat cu mici artificii tehnice din SSRS 2008R2. Mi-a venit în minte faptul că tehologia poate fi limitată doar de imaginația noastră. Poți face orice din reportingul ală.

Ziua am încheiat-o în cameră alături de o sticlă de apă minerală care costă 0,19 Euro + 0,25 Euro garanție. DA! Ați citit bine, la sticlele de plastic se cere garanție aici! Să fie aceasta o bună cale de a mai face curat prin țară? Să nu mai fie atâta plastic aruncat peste tot? Eu zic că da!

Revin cu alte prezentări….

10/11/2010