Daaar… de ce îmi pasă mie de plagiatul PM-ului ţării?!

Discleimăr: 
Acest articol poate conține erori de logică și limbaj. 
Într-un mod revoltător este scris într-un limbaj al vorbirii curente 
exprimând o părere/opinie exclusiv proprie și personală în mod dezlânat 
și poate complet de neînțeles. Rog cititorii, care ajung întâmplător aici,
 să se oprească din citit oricând consideră necesar după acest punct.

Impulsiv şi dintr-o dată, fără să stau prea mult pe gânduri aş spune că îmi pasă al naibii de mult! De ce? Păi în primul rând pentru că şi eu sunt Doctor şi că pentru a obţine acest titlu am muncit aproape 10 ani. 10 ani?! Mda… 10 ani… şi vina mi se datorează. Pe timpul meu (admis la doctorat în 1999), şi a lui Ponta, doctoratul ţinea cam 4 ani la zi şi 6 ani la ID. În timpul acesta aveai un serviciu, trebuia să ţii ore de luni până duminică şi eventual să fii şi un membru al familiei. Chiar aşa! Numai membrii propriilor familii pot şti câte sacrificii au făcut, câte compromisuri şi câtă înţelegere… totul pentru a termina celalalt cu bine doctoratul şi aşi clădi o carieră academică pe baza acestui titlu.

Puţini terminau în 6 ani doctoratul. Foarte puţini! Numai că dacă până prin jurul anilor 2000-2002, dacă depăşeai termenul, era aproape ca o regulă general valabilă, după 2005 s-a băgat o taxă de penalizare de 1200 lei pe an pentru fiecare an de întârziere. Eram în plină ascensiune în perioada aia. Descoperisem lumea prin Imagine Cup şi în acelaşi timp aveam nevoie să fiu student la doctorat pentru a putea candida şi în 2006. Apoi am învăţat că ceea ce făceam eu la Reţeaua FEAA era artizanat şi că de fapt lucrurile stăteau mult mai elaborat. Bani avea facultatea de-i întorcea cu lopata… deci dacă peste noapte visam că vreau un blade center de 1,5 miliarde a doua/a treia zi îl aveam în “ogradă”. Ajunsesem ca meşterul Manole: instalam tot felul de platforme noaptea, a doua zi le testam şi-mi dădeam seama că nu e suficient de bine. Mai citeam o carte, o documentaţie şi noaptea formatam şi o luam de la capăt. Şi aşa am ajuns de studii de caz….

Ameninţat din ce în ce mai des cu exmatricularea  de la Doctorat am ajuns la trista concluzie că munceam pe gratis şi plăteam pentru ceea ce ar fi trebuit să fac.

Cu greu am terminat şi doctoratul. Nu am fost mulţumit de ceea ce am făcut. Uitându-mă peste ani în urmă, nu pare chiar atât de rău, dar nu atât de bine cât mi-aş fi dorit.

Şi ce vină are domnul Prim în toată treaba asta? Absolut nici una.

Şi ce treabă are plagiatul cu ţara? Chiar aşa.. aparent nici una.

Nu fură toată lumea în ţara asta? Păi aparent se pare că da. Iar el nu a furat din buzunarul nimănui, nu-i aşa? Păi şi atunci de unde atâta obidă? Exact, am intrat cu toţii în jocul băsist al dottore-ului şi am uitat să ne uităm în curtea noastră şi să vedem de fapt că fiecare dintre noi furăm. Şi mai ales că dumnealui nu a furat, repet, de la nimeni!

Ia să întoarcem foaia! Adică… eu sunt cadru didactic. Şpagă nu am de la cine să iau pentru că sunt „al dreacu” și studenții nu-mi dau nimic. Pe la ID unde se „mulgea” mai bine pe timpuri le-am băgat evaluare automată pe bază de teste grilă în BlackBoard. Poate să vină și Rectoru… și Ministreasa, chiar și Președintele Ales… că nu are ce-i face. La finalul testului apare nota și studentul știe dacă a trecut sau nu. Automat nota e dusă în baza de date și afișată în catalogul studentului. Versionare, dublă aprobare la modificare, audit pe fiecare operațiune… păi ori suntem informaticieni, ori nu?

Păi dacă eu nu am ce fura… de ce altul ca mine să fure? Doar pentru că este în politică? Păi nu zice la cartea de căpătâi că oamenii se nasc egali? Atunci și el s-a născut om, nu politician… deci dacă eu nu fur nici el să nu o facă.

Dar tata fură? Păi la o palmă de pământ pe care o are el de la cine să fure? Nu mai sunt CAP-uri, IAS-uri și alte forme de culturi ale statului din care să furi. Dacă te duci în lanurile lui Porumboiu ca să furi 4-5 popușoi pe care sa-i fierbi să să-i dai la nepoți să-i mănânce, întâi te împușcă paznicii și după aia dacă scapi te întreabă cu ce ocazie pe la ei. Deci nici el nu fură. Mai nou îmi spunea, ceea ce eu nu prea credeam, că sunt oameni la tară care nu au ce mânca. Păi dacă la Porumboiu îi împușcă, în momentul în care vin pe glia ta, cutuma spune să bagi furca în el și după aia să-l întrebi cu ce ocazie pe la tine.

Deci ei nu fură… asta ne îndreptățește să mai spunem că toată lumea fură? Păăăăi nu prea se justifică. Sigur orice proces logic inferent dacă nu este validat poate avea scăpările sale. Pot fi acuzat de băsism și e clar că îmi caut eu exact acele cazuri particulare prin care să demonstrez contrariul. Mai ales că PM-ul nu a furat de la nimeni și mai ales nimeni nu l-a reclamat că ar fi furat de la el.

Pe timpul când toate mergeau bine în țara asta lectorii ajungeau în 2-3 ani conferențiari și în alți 2-3 profesori. O carte, 4 articole publicate la unde o fi fost, de îmbătat bine o comisie și o gașcă de colegi și cam acestea erau criteriile de promovare de la un grad la altul. E clar că sunt cam exagerate afirmațiile de mai sus și că ele erau în cea mai mare parte doar excepții nu o regulă de zi cu zi. Daaar nu pot uita din perioada respectivă (2002 parcă) un articol la o conferință științifică internațională cu prezență din România și Moldova, a unui mare profesor și care se intitula ceva de genul: aplicații de arhivare electronică a documentelor și al cărui conținut era un copy/paste din helpul de la WinZip! Păi ori suntem cercetători ori nu?

Vă dați seama câtemai de-a frigidere pline de mezeluri și-a luat Funeriu cu noile norme ale lui de promovare!? Ce e acela factor de influență în articole ISI pe care trebuie să le plătești cu 400-500 de Eur ca să le poți publica sau susține la o conferință? Ce e aia 400 de Eur când veniturile tale lunare sunt sub acea sumă? De ce adică să promovezi exclusiv pe cercetare științifică atâta timp cât mare parte din timpul la facultate ți-l petreci la catedră? Care este plus valoarea care o dai tu pieței și studentului prin faptul că ai cercetat influența pixelului albastru din colțul din stânga sus al ecranului în productivitatea lucrătorilor informatizați din domeniul panificației? Unde este echilibrul dintre cele patru dimensiuni (teaching, research, administrative și prestige) ale unui cadru didactic, atât de bine reglementate în cadrul universităților din top 100 mondial?

Revin la … ce treabă are asta cu doctoratul PM-ului? Așa erau vremurile! Nimeni nu era interesat de nimic etic ci de propria sa ascensiune. Așa era acea perioadă… și mulți am avut culoarele noastre sau am fost prea tineri pentru asta. O vorbă veche spune așa: dacă tata a purtat opinci, eu nu am voie să port cizme? Dar aici nu se aplică asta ci tocmai inversul său: Dacă tata purta cizme, eu de ce sunt obligat să port opinci chiar dacă fac același lucru ca el? Poate din cauză că ne chinuim de prea mulți ani să ajungem și noi măcar într-un top 500 mondial? Anul acesta Cuza a ajuns la 601+… și asta nu mulțumită mie ci multor alți colegi cu vizibilitate internațională. Cârcotaș fiind nu pot să mă leg de faptul că mulți din acei colegi au câte 25-30 de studenți într-o serie de curs, iar eu am în cel mai fericit caz 125. Una este să ții ore cu 25 de studenți să le dai examen la final și să le pui note și alta este să faci EVP cu 125 de studenți unde ai în cel mai fericit caz 6-7 examene de-a lungul semestrului. Pentru ce atâta chin? Pentru că vrei ca din cei mulți, cât mai mulți să ajungă să mănânce o pâine cât mai albă. Așa mi-am înțeles eu rolul, așa mi-am imaginat eu profesorul și așa fac. Îmi pasă prea mult de viitorul studenților?! Sincer da. În calitatea lor pe piața muncii mă oglindesc eu ca și profesor. Și cum a fi cadru didactic nu este suficient ca să-ți întreții o familie, îmi pasă de imaginea mea pe piața muncii pentru serviciile de consultanță pe care le-aș putea prinde într-o societate normală, în care legile șpăgii, comisioanelor, intereselor propriilor grupuri, și las-o mă că merge și așa nu ar face diferența … și pe piața de consultanță IT.

Bine, bine… dar ce treabă are acel doctorat plagiat cu starea de fapt? Păi din câte știm, domnul PM (observați că P este lângă O pe tastatură… Doamne! Era să scriu O în loc de P) este conferențiar, iar ca să ajungi conferențiar ai nevoie de doctorat. Implicațiile nu se opresc aici. Pe timpul când domnu PM a ajuns doctor se dădea de la stat 25% în plus la salariu pentru că aveai gradul de doctor. Asta, din superficialele mele cunoștințe de drept se cheamă fals și uz de fals în scopul obținerii de foloase necuvenite. Cred că face parte din codu penal, nu?

Bun, dar nu a luat de la nimeni… pentru că funcția de conferențiar o ocupă la o Universitate privată. Cum sunt un mare fan al curentului care susține termenul de fabrici de diplome, aș putea chiar să mă bucur că PM-ul e băiat deștept și le-a luat banii ălora. Dar Universitatea de care vorbim… nu este dovedită a fi una din cele mai nașpa universități private din România… și cum vorbim de toleranță și concurență poate că o să mă rezum la a spune că nu e treaba mea ce fac dumnealor cu banii contribuabililor lor.

Daaar avem o altfel de mare problemă. În perioada de după 2004 de când a devenit doctor cu 25% în plus la salariu domnul PM a ocupat și o serie de funcții publice… plătite desigur din banii tuturor contribuabililor! Bani care ar fi asigurat niște pastile în plus într-un spital s-au dus pe 25% în plus la salaru unui viitor PM.

Acum înțelegeți de ce mă doare atât de tare? Nu stau în picioare argumentele?! Mai am unul… de spus. Restul le păstrez pentru comentariile iubitorilor de plagiatori.

Că lumea fură, că unii au făcut și au dres, și au ajuns, e treaba lor. Bravo lor! Mă bucur pentru ei. Că regulile nu-mi mai permit și mie să fac la fel… da ar putea să mă oftice, doar dacă nu aș fi conștient că doar cu mai multă exigență, prestanță și implicare poți să crești nivelul de calitate a muncii pe care o faci dar mai ales a imaginii cu care ești văzut de oamenii din jur dar și de colegii din exterior! Regulile, normele și metodele, nu erau perfecte nici atunci, nici acum și întotdeauna s-au găsit portițe de scăpare, eludare, îndulcire pe românește a acestora.

Daaar… Din 2008 ne-am cumpărat acel BlackBoard pe care l-am mai amintit și mai sus. În el am găsit o mică și insignifiantă, aparent, aplicație de detectare a plagiatului! Și având șefi cu mintea luminată, mi-au acceptat și această nouă găselniță, s-a implementat și se utilizează din plin pentru referate, proiecte, lucrări de licență și disertație. Cei mai împotriva noului sistem au fost studenții… dar nu la nivelul de revoltă la care mă gândeam. Oare de ce?! Pentru că sunt conștienți că NU le cerem decât să nu fure! Să fie cinstiți! Să-și facă singuri lucrările… și să dovedească în acest fel că merită să mănânce acea pâine albă de pe piața muncii! Daaaar acum ce justificare mai am eu în fața lor? Cum poți să le mai justifici că nu e bine să fure și că munca te înnobilează, când al doilea sau al treilea om în stat si-a construit cariera academică pe un fals?!

Tot mai multe universități implementează sau au în plan să implementeze soluții antiplagiat. Așa! Șiiii… cum vor motiva ele acest demers în fața unor organizații studențești poate mai bine organizate decât cele de la noi?

Dacă voi aveți un răspuns … îl aștept cu interes!

Până atunci încă mai sper într-o retragere a titlului de doctor. Că vrea să stea PM, e treaba lui. Că ne afectează pe toți imaginea proastă pe care o are… aș spune că doar indirect iar pentru unii insesizabil. Pe tata îl afectează dacă nu plouă la țară, pe vecinul meu manelist de la apartamentul inferior îl afectează că i se termină băutura. Pe … a 12-a îi afectează Bacu… pe mulți părinți îi afectează începerea școlii, deci NU ne pasă de doctoratul lui Ponta.

Daaar mie îmi pasă! Și ar trebui să le pese tuturor celor care și-au făcut în mod cinstit un doctorat… și tuturor celor care sunt în chinurile facerii acelui doctorat… dar mai ales ar trebui să le pese conducătorilor de doctorat pentru că ei au cea mai mare influență în mediul academic! Și ar mai trebui să le pese tuturor celor care NU iubesc minciuna și mitocănia cu care ne spune că el nu a furat nimic… când este atât de vizibilă dimensiunea hoției!

Admiterea 2012 on-line – între modernism și reticență

Acest articol reprezintă o analiză personală a procesului de admitere on-line de la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor și nu reprezintă părerea oficială a instituției. Orice opinie poate fi asimilată cu statutul meu profesional, dar nu poate afecta negativ imaginea instituției, având în vedere caracterul personal, particular, profesional și asumat al acestui blog.

 

Contextul

Un pic, parcă, neîncrezător (în mine), prin felul de a expune situația, sau de a cere părerea, Decanul FEAA, alături de domnul Prodecan din 2011, deschidea subiectul unei noi ere în Admiterea FEAA, nou de fapt și pentru întreg învățământul academic ieșean, pe care atât de mult ni-l imaginăm modern și pe care îl dorim în topurile mondiale. Era vorba despre admiterea on-line, care să permită candidaților din localități mai îndepărtate să se poată înscrie la facultate fără a fi nevoiți să se deplaseze până la Iași. Mai mult de atât, pe fondul crizei economice, Decanul a luat decizia de a reduce taxa de admitere pentru dosarele on-line cu 50 de lei. Mulți dintre noi nu înțeleg diferența dintre 250 și 200 de lei, dar pentru mulți candidați asta poate însemna costul unui abonament la telefon pe o lună, sau costul unui bilet redus până la mare, sau o cămașă, un tricou, un spray eventual, sau de ce nu, o seară în oraș cu prietenii la discotecă, pizza sau tot felul de sucuri printre care și de hamei.

Cumulăm economia de timp, oameni și spații angrenați în admitere, puteam spune pe vremea respectivă că era o afacere win-win… chiar dacă și zilele acestea le explicam colegilor că este mai ieftin sa faci admitere on-line decât clasic…

Și astfel a apărut Admiterea on-line 2011. Un pic grăbit sistemul, un pic poate prea complicat și mai ales fără suportul meu, pentru că exact în ziua în care am terminat aplicația, la ora 13 aveam avion spre New York pentru a face parte din juriul celei mai mari competiții studențești pe teme de IT din lume: Imagine Cup.

 

Promovarea

Având în vedere că, în conformitate cu mai multe articole de pe internet, unul din patru români intră pe Facebook, iar bugetul de promovare era extrem de limitat, adică deloc, am ales calea de a promova totul prin Facebook. La câți oameni a ajuns mesajul nostru? Probabil la mulți din cei interesați, dar nu un număr suficient de mare pentru a fi considerat un succes!

image

Vedeți pe harta de mai sus o dispoziție teritorială în funcție de candidații care și-au creat conturi de acces în sistemul de Admitere on-line.

În mod normal, din cei 480 de candidați înregistrați, cea mai mare parte sunt din zona Moldovei. Pe grafic nu sunt reprezentați și cei 4 studenți din Chișinău. Cred că cei mai câștigați au fost candidații din Hunedoara, Satu Mare, Constanța și București, care au beneficiat de o reducere semnificativă a costurilor cu transportul până la Iași pentru înscriere. Sigur, în faza a doua trebuie să se prezinte pentru încheierea contractelor de studii și depunerea actelor în original.

Un chestionar simplu ne arată care au fost principalele mijloace de informare ale studenților legate de Admiterea la FEAA:

Mulțumim tuturor celor care au distribuit mesajele noastre!

La final cifrele sunt interesante:

  • 105 dosare complete la Științe Economice + 1 Respins din Italia.
  • 15 dosare complete la Administrație publică
  • 155 dosare complete la Master + 1 Respins care nu îndeplinea criteriile de discipline prealabile.

 

Aspectele critice

Sunt încă multe de reproșat unui astfel de sistem de admitere on-line. Unele critici le punem pe seama noastră, pe altele le justificăm prin lipsa timpului, dar întotdeauna pe cele mai importante le punem pe ”to-do list” pentru admiterea următoare.

Una din cele mai mari critici a fost adusă pentru componenta de plată on-line cu cardul. Am studiat ceva problema și până acum sistemul de plată care ni se-ar fi potrivit cel mai bine este cel de la PayU. Decizia de implementare nu-mi aparține, dar ar fi frumos să reușim într-un viitor.

Alt aspect critic a fost legat de procedura efectivă de admitere, care nu conține și o componentă pentru un examen de admitere. Aceste reguli de asemenea, nu le stabilim noi, dar un test general, fie el și grilă, ar putea fi susținut și on-line prin BlackBoard sau chiar implementat în SharePoint. Cel puțin un test de departajare sau de cunoștințe generale ar trebui susținut, după părerea mea. De exemplu din cei 480 de candidați înregistrați, 9 NU au completat o adresă de e-mail corectă, 3 și-au scris greșit prenumele iar jumătate nu au folosit caractere românești în numele lor, a localității sau județului.

Un alt aspect, critic, pe partea internă, este managementul incorect al timpului și al alocării activităților în așa fel încât să nu mai avem depășiri de termene în fluxurile de aprobare și verificare. Permanent am ținut informați candidații și conducerea despre stadiul procesării dosarelor on-line și a confirmării plăților de la bancă, folosind o listă de indicatori cantitativi.

image

Heirupismul ne caracterizează de multe ori, alimentat și de promisiunile ne-sustenabile de genul: vom găsi o formă de…, timp în care sub imperiul nopții noi procesăm dosare, iar soțiile noastre stau singure acasă, așteptându-ne cu copii mici în brațe.

Având în vedere faptul că permanent am interacționat cu candidații prin e-mail, telefonic, on-line, și cum nu toate merg întocmai ca la carte, am avut și neplăceri în colaborarea cu candidații, unul dintre cele mai negre feedback-uri venind pe linia e-mail-ui:

image

Cazuri și cazuri! Lipsa informării corecte este cumulată de multe ori cu nerecunoaștere și duc invariabil la ”împușcarea pianistului”. Înghițim invectivele de printre dinți (că doar nu suntem la mănăstire), vorbim frumos, răspundem prompt și corect și mergem mai departe.

 

Aspectele tehnice

Având în vedere specializarea mea tehnică, altă soluție decât SharePoint nu am găsit pentru a realiza admiterea on-line. Folosind fluxul de depunere a fișelor din admiterea clasică, l-am adaptat pe acestea în așa fel încât să fie cât mai ușor pentru candidații neexperimentați cu SharePoint să poată completa într-un mod cât mai natural fișele.

Puteți vedea în video-help modul în care se realiza completarea fișelor în on-line. Pentru stocarea fișelor am utilizat o listă clasică SharePoint cu peste 100 de coloane, iar formularul de introducere a datelor l-am personalizat cât mai aproape de ”clasic” în InfoPath.

Cel mai provocator din punct de vedere tehnic a fost realizarea listei cu atât de multe coloane, tipuri, opțiuni, valori implicite, valori de selectat.

image

Descrierea XML a câmpurilor am realizat-o prin concatenări succesive în Excel, apoi am generat scriptul PowerShell din imagine cu ajutorul căruia am creat rapid listele.

Pentru a asigura faptul că fiecare candidat își poate vedea doar fișa sa, am realizat un view public cu filtrare după autor, iar celelalte view-uri le-am eliminat din setările listei, precum și posibilitatea ca utilizatorii să-și poată crea propriile view-uri nefiltrate.

Pentru înregistrarea conturilor de acces pe site, am folosit tot o listă SharePoint, la care am conectat un fișier Excel pentru extragere, validare, prelucrare date introduse de candidați, generarea comenzilor de creare a conturilor în Active Directory și setare a grupului de utilizatori care pot introduce fișe pe site-ul de admitere. La acest fișier Excel am conectat un template Word în care am generat o scrisoare de tip mail-merge care trimitea automat e-mail prin intermediul Outlook-ului, în mod personalizat fiecărui utilizator, conținând instrucțiuni de conectare la site-ul de admitere.

Modelul de securitate trebuie să fie foarte restrictiv în astfel de situații, pentru că vorbim de foarte multe date cu caracter personal, orice scurgere de astfel de informații afectând ireversibil tentativele de a mai organiza astfel de admiteri pe viitor.

Surprinzător a fost însă faptul că nici un candidat nu a avut temeri legate de datele cu caracter personal. Teama cea mai mare a venit din neîncrederea în funcționarea unui astfel de sistem, alarmați și de fluxurile de lucru Verificare și Banca, activate automat pe fiecare fișă. Din cauza procedurilor de lucru cu banca s-a produs o întârziere de două zile pe fluxul de validare a încasărilor și confirmare a plății, fapt care a generat reacții cel puțin surprinzătoare. De exemplu, cel puțin doi candidați au renunțat la admiterea on-line, și au venit la facultate pentru a depune clasic dosarul, plătind o diferență de +50 lei.

Puteți urmări în acest video-help modul de funcționare a celor două fluxuri de aprobare.

Licența de SharePoint 2010 Standard for Internet Services, Academic Edition o avem achiziționată de 2-3 ani, pentru a putea oficializa parteneriatul cu Microsoft pe linia de promovare reciprocă și susținerea cu software pentru laboratoarele instituției noastre. Trebuie menționat că, în versiunea free a SharePoint (cunoscută și sub numele Foundation) nu se pot realiza toate funcționalitățile de care am beneficiat noi în versiunea utilizată.

 

Viitorul

Singura certitudine pe care o avem este că: viitorul este întotdeauna incert. Cel mai probabil vom continua să utilizăm platforme de aplicații de admitere on-line. O altă echipă de profesori și studenți de la masterul SIA sunt în stadiu avansat de realizare a unei aplicații integrate de admitere care să aibă componentele clasice și cele on-line integrate, nu ca acum, când trebuie să exportăm datele după finalizare către departamentul de baze de date.

Pe de altă parte, încă din 2011 anumite facultăți din Cuza ne-au cerut aplicația de admitere. Anul acesta cererea a fost reînnoită pe diferite canale. Unii oameni doresc să extindem Admiterea on-line pentru toată Universitatea, cu scopul de a da șansa câtor mai mulți candidați din țară să se înscrie la noi.

Personal mi-am arătat disponibilitatea de a pune la dispoziție platforma de admitere, dar dezvoltată în Cloud, beneficiind invariabil de puterea lor de calcul și disponibilitatea de necontestat. Mai trebuie specificat că planul de licențiere A2 în Cloud este complet gratuit pentru Universitățile din România. Trebuie să mulțumim și vremii, pentru că a fost caniculă și Dorel a stat la umbră, pentru că dacă dădea cu târnăcopul, ca de obicei prin Copou, făceam admitere on-line prin corespondență. :)

 

Impactul mediatic

    Mulțumim frumos!

    În loc de concluzii

    Cred că, din punct de vedere tehnic, implementarea soluției se poate încadra într-un exemplu mult mai larg de soluții pentru colaborare dintre instituții și consumatorii de servicii instituționale. Nu-i deloc greu să vezi de sus un proces, să vezi care sunt intrările în proces, care este fluxul de aprobare și feedback după care să produci rezultatele. Totul în deplină transparență și cu informarea permanentă și corectă a beneficiarului cu privire la stadiul procesării cererii sale. Vorbim de instituții moderne și transparente, în care cetățeanul este parte a procesului. Acesta este exemplul care ne arată că tehnologia este suficient de matură pentru așa ceva. Dar sunt oamenii pregătiți?

    Aceasta a fost Admiterea on-line 2012 la FEAA, sesiunea de vară. Mulțumim tuturor celor implicați!

    #ImagineCup 2012 – Festivitatea de Premiere

    Acest articol este scris din off-line (Iași) cu ochii pe monitor în transmisiunea live de la Sydney, Australia: http://icsocialmediateam.com/live-stream/.

    Cupa Imagine Cup - Software DesignSuntem la a 10-a ediție a Imagine Cup. Începută în 2003 la Barcelona, Spania Imagine Cup devine an de an o competiție care atrage zeci de mii de studenți din întreaga lume. Participările României au început în 2004 în forță, ocupând locul I în finala de la Sao Paulo, Brazilia, la secțiunea Short Film, continuând an de an să fie prezentă cu echipe la secțiuni diferite, câștigând premii și recunoașterea mondială a valorilor tinerilor studenți români.

    Pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest concurs trebuie să spunem că este organizat și sponsorizat de Microsoft în parteneriat cu diferite alte firme sau organizații non-guvernamentale de la nivel mondial: Unicef și ONU. Anual în competiție participă peste 50.000 de studenți din întreaga lume, dintre care în jur de 500 – 1000 din România. În Imagine Cup sunt mai multe secțiuni, care diferă de la an la an, unele dispar, apar altele noi, dar până acum au rămas neschimbate secțiunile Software Design (secțiunea regină a competiției) și IT Challenge.

    Ediția 2012 a început efectiv în Octombrie 2011 cu primele teste on-line pentru IT Challenge, celelalte secțiuni fiind deschise pentru realizarea ideilor inițiale ale proiectelor, stabilirea calendarului competițional, regulilor de promovare de la o runda la alta, etc.

    În noiembrie 2011 s-au anunțat două noi secțiuni pentru Imagine Cup 2012: Azure Challenge unde am avut Echipa Complex în Finala de la Sydney, ocupantă a locului secund de pe podium.

    Echipa Complex - Locul II - Azure Challenge 

    În mod ironic, Crisi, Paul și Bogdan coordonați de doamna prof. Simona Motogna de la UBB Cluj, au obținut aceeași poziție și la Finala Software Design din România. Soluția lor a fost una impecabilă din punct de vedere software, dar cum spuneau și ceilalți membri ai juriului, în Finala de la Sydney trebuie să ai ceva ce să bagi în USB.

    E o mare realizare că au ajuns acolo, și având în vedere că sunt doar în anul II de facultate, sunt convins că experiența unei finale le va aduce un potențial mult mai mare pentru ediția Imagine Cup 2013, în aceeași formulă sau, de ce nu, una version 3.0 :). Nu uit că în ediția 2011 la Finala Software Design România, au venit cu o soluție curajoasă, hardware oriented, dar chiar dacă s-au supărat, și atunci, se pare că juriul nu a ales rău, având în vedere că echipa României a mers în Top 6 la New York.

    Ideile pentru Complex 3.0 au fost deja lansate în eter în discuțiile private, așa că așteptăm de la ei, o idee și o soluție de Locul I.

    În ianuarie, s-a încheiat Runda I a secțiunii IT Challenge cu rezultate promițătoare pentru România. Runda a doua a fost mult mai dificilă decât prima rundă pentru că presupunea un volum mare de cunoștințe, putere de analiză, sinteză și rigoare în redactarea propunerii.

    Conform regulilor au ajuns în finala de 6 doar câte un reprezentat din fiecare tară, România fiind prezentă și ea printr-un student din București de această dată: Alexandru Țiclea, cel care ne-a adus și un binemeritat loc I la această secțiune.

    Alex Țiclea - Locul I - IT Challenge

    În Finala Mondială on-line la IT Challenge, Alex a concurat cu alți 6 studenți din lume. Faptul că am fost Judecător în acea secțiune nu a reprezentat nici un atu pentru Alex. A făcut totul aproape perfect în cele mai lungi ore din viața sa de până atunci.

    Locul I și premiul de 8000 de dolari sunt reprezentative în expresia lui Alex din fotografia de mai sus! Alături de trofeu, ține steagul! Steagul este simbolul mândriei pentru orice participant la Imagine Cup! Ești la o finală mondială în care inteligența este cea care contează, iar simbolul steagului îți conferă apartenență și tradiție, impunând respect!

    Ocupantul locului al doilea, Sherif Taalat a devenit erou național în Egypt după anunțarea rezultatelor, în comentariile susținătorilor săi apărând deseori referire la steagul țării lor.

     

    Mai a fost o lună plină pentru că am avut Finala Națională la Software Design și Finala Mondială on-line la IT Challenge, după care la finele lunii am anunțat lista Finaliștilor care ne reprezentau în Finala Mondială de la Sydney. Cel mai fain este că fiecare mare centru universitar a avut reprezentanți la secțiuni diferite, efortul fiecăruia de a se clasa cât mai sus pe podium fiind limitat doar de puterea concurenților.

    Delegația României  - Imagine Cup 2012 - Sydney

    Finala de la Sydney, a fost concentrată și de obicei trebuie să treacă un timp pentru a sedimenta tot ce a fost acolo, pentru a pune ideile cap la cap, pentru a vedea ce a fost bine și ce a fost rău. Fiecare echipă care nu a ajuns pe Podium trăiește momente de amărăciune și dezamăgire, dar este doar un sentiment fals, dovedit în timp, pentru că măreția este să fii în Finală și să lupți pentru ideile tale. Întotdeauna pot fi alții mai buni, sau judecata poate fi obiectivă. Sunt mulți concurenți, mulți judecători, iar echipele au nevoie de prezență și mai ales de WOW! La fel de importantă este și susținerea echipei în timpul competiției.

    Anul acesta reprezentant din partea Microsoft a fost Alexandru Bogdan, care conform relatărilor de la fața locului, din motive tehnice nu a reușit să ajungă la susținerea Echipei IQube în Semi-finalele de la Software Design. Aveau tot ce le trebuie: prezență, discurs, soluție, WOW… dar au avut neșansa de a întâlni un judecător care le-a pus întrebările încât doar el ar fi înțeles răspunsul. Prezența unui ADE temperează ”elanul” vădit răutăcios și partizan al unor membri ai juriului. Dar așa suntem noi românii, mai cârcotași, și atunci când nu ne funcționează ceva găsim întotdeauna motive în altă parte.

    La fel s-a întâmplat și la secțiunea People Choice Award, care a implicat votul publicului. Echipa Complex, apărea la închiderea sesiunii de votare pe locul I. Am anunțat și eu și Ionuț Bălan de la Chip. Am văzut cu ochii noștri că eram pe locul I. La final s-a anunțat că este vorba de India… India ar fi câștigat 10000 de dolari, motivația organizatorilor fiind aceea că votul nu era închis… fusese doar o problemă tehnică pe site și ar fi apărut că votul era închis când România era pe Locul I! Hm. Români răi! :)

    Una peste alta a fost un exercițiu frumos. Mi-a plăcut modul de mobilizare și răspândire în Social Media și le mulțumesc tuturor celor care au distribuit și votat mesajele de promovare a acestor copii minunați ai învățământului românesc.

    La Software Design a câștigat Ucraina cu soluția prezentată în filmulețul următor: http://www.ustream.tv/recorded/23875382.

    Imagine Cup va continua pentru mulți ani. Omenirea trece printr-o perioadă mai dificilă, dar am resimțit în ultimele ediții dorința claselor politice din țările organizatoare de a se implica cât mai mult.
    Competiția va merge mai departe, iar numele României merge şi el mai departe în cadrul competiţiei, prin pasiunea neostoită a câtorva mentori de la universitățile din marile centre universitare.

    Imagine Cup 2013 va avea loc în Rusia la Sankt Petersburg. Se anunță schimbări majore fapt pentru care eu nu pot spune decât:

    Trăiește pasiunile cu moderație, mai ales dacă ești doar un pion într-un mecanism pe care nu-l poți coordona. Nu te entuziasma decât până acolo unde bucuria este doar motivul pentru a continua. Și nu te supăra într-atât de mult încât să nu mai poți gusta amintirea … unui pion.

    Detaliile despre competiție și noul format vor fi publicate cel mai probabil în luna August. Având în vedere că premiile se vor dubla pentru ediția 2013, cred că ar fi timpul să vă organizați de pe acum! Amestecați-vă ”cenușiurile” între ele și născociți cea mai wow idee posibilă după care la butoane!

    Nu în ultimul rând vreau să-i mulțumesc lui Ionuț Bălan care ne-a relatat minut cu minut tot ceea ce s-a întâmplat în Finala!

    Felicitări tuturor pentru că ați ajuns acolo, și baftă în continuare, pentru că mesajul organizatorilor a fost: Imagine cup is not the only great thing you will do in your life. It’s just the first one!

    Era să uit: IQube și Complex pot merge mai departe în Imagine Cup Grants pentru o finanțare de 100.000 de dolari pentru dezoltarea proiectelor lor și implementarea în practică.

    Din păcate site-ul http://ImagineCup.ro nu mai este funcțional pentru noutăți așa că dacă nu intervine ceva, cu permisiunea voastră voi încerca să mai scriu din când în când câte ceva despre Imagine Cup.

     

    De citit și:

    • Imagine Cup 2012 la final… de Ionuț Bălan;
    • O istorie orientativă a premiilor României la Imagine Cup puteți accesa aici.
    • Lista completă a premiilor pentru ediția 2012 aici.

      Blog la WordPress.com.

      SUS ↑