Admiterea 2012 on-line – între modernism și reticență

Acest articol reprezintă o analiză personală a procesului de admitere on-line de la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor și nu reprezintă părerea oficială a instituției. Orice opinie poate fi asimilată cu statutul meu profesional, dar nu poate afecta negativ imaginea instituției, având în vedere caracterul personal, particular, profesional și asumat al acestui blog.

Contextul

Un pic, parcă, neîncrezător (în mine), prin felul de a expune situația, sau de a cere părerea, Decanul FEAA, alături de domnul Prodecan din 2011, deschidea subiectul unei noi ere în Admiterea FEAA, nou de fapt și pentru întreg învățământul academic ieșean, pe care atât de mult ni-l imaginăm modern și pe care îl dorim în topurile mondiale. Era vorba despre admiterea on-line, care să permită candidaților din localități mai îndepărtate să se poată înscrie la facultate fără a fi nevoiți să se deplaseze până la Iași. Mai mult de atât, pe fondul crizei economice, Decanul a luat decizia de a reduce taxa de admitere pentru dosarele on-line cu 50 de lei. Mulți dintre noi nu înțeleg diferența dintre 250 și 200 de lei, dar pentru mulți candidați asta poate însemna costul unui abonament la telefon pe o lună, sau costul unui bilet redus până la mare, sau o cămașă, un tricou, un spray eventual, sau de ce nu, o seară în oraș cu prietenii la discotecă, pizza sau tot felul de sucuri printre care și de hamei.

Cumulăm economia de timp, oameni și spații angrenați în admitere, puteam spune pe vremea respectivă că era o afacere win-win… chiar dacă și zilele acestea le explicam colegilor că este mai ieftin sa faci admitere on-line decât clasic…

Și astfel a apărut Admiterea on-line 2011. Un pic grăbit sistemul, un pic poate prea complicat și mai ales fără suportul meu, pentru că exact în ziua în care am terminat aplicația, la ora 13 aveam avion spre New York pentru a face parte din juriul celei mai mari competiții studențești pe teme de IT din lume: Imagine Cup.

Promovarea

Având în vedere că, în conformitate cu mai multe articole de pe internet, unul din patru români intră pe Facebook, iar bugetul de promovare era extrem de limitat, adică deloc, am ales calea de a promova totul prin Facebook. La câți oameni a ajuns mesajul nostru? Probabil la mulți din cei interesați, dar nu un număr suficient de mare pentru a fi considerat un succes!

Vedeți pe harta de mai sus o dispoziție teritorială în funcție de candidații care și-au creat conturi de acces în sistemul de Admitere on-line.

În mod normal, din cei 480 de candidați înregistrați, cea mai mare parte sunt din zona Moldovei. Pe grafic nu sunt reprezentați și cei 4 studenți din Chișinău. Cred că cei mai câștigați au fost candidații din Hunedoara, Satu Mare, Constanța și București, care au beneficiat de o reducere semnificativă a costurilor cu transportul până la Iași pentru înscriere. Sigur, în faza a doua trebuie să se prezinte pentru încheierea contractelor de studii și depunerea actelor în original.

Un chestionar simplu ne arată care au fost principalele mijloace de informare ale studenților legate de Admiterea la FEAA:

Mulțumim tuturor celor care au distribuit mesajele noastre!

La final cifrele sunt interesante:

105 dosare complete la Științe Economice + 1 Respins din Italia.
15 dosare complete la Administrație publică
155 dosare complete la Master + 1 Respins care nu îndeplinea criteriile de discipline prealabile.

Aspectele critice

Sunt încă multe de reproșat unui astfel de sistem de admitere on-line. Unele critici le punem pe seama noastră, pe altele le justificăm prin lipsa timpului, dar întotdeauna pe cele mai importante le punem pe ”to-do list” pentru admiterea următoare.

Una din cele mai mari critici a fost adusă pentru componenta de plată on-line cu cardul. Am studiat ceva problema și până acum sistemul de plată care ni se-ar fi potrivit cel mai bine este cel de la PayU. Decizia de implementare nu-mi aparține, dar ar fi frumos să reușim într-un viitor.

Alt aspect critic a fost legat de procedura efectivă de admitere, care nu conține și o componentă pentru un examen de admitere. Aceste reguli de asemenea, nu le stabilim noi, dar un test general, fie el și grilă, ar putea fi susținut și on-line prin BlackBoard sau chiar implementat în SharePoint. Cel puțin un test de departajare sau de cunoștințe generale ar trebui susținut, după părerea mea. De exemplu din cei 480 de candidați înregistrați, 9 NU au completat o adresă de e-mail corectă, 3 și-au scris greșit prenumele iar jumătate nu au folosit caractere românești în numele lor, a localității sau județului.

Un alt aspect, critic, pe partea internă, este managementul incorect al timpului și al alocării activităților în așa fel încât să nu mai avem depășiri de termene în fluxurile de aprobare și verificare. Permanent am ținut informați candidații și conducerea despre stadiul procesării dosarelor on-line și a confirmării plăților de la bancă, folosind o listă de indicatori cantitativi.

Heirupismul ne caracterizează de multe ori, alimentat și de promisiunile ne-sustenabile de genul: vom găsi o formă de…, timp în care sub imperiul nopții noi procesăm dosare, iar soțiile noastre stau singure acasă, așteptându-ne cu copii mici în brațe.

Având în vedere faptul că permanent am interacționat cu candidații prin e-mail, telefonic, on-line, și cum nu toate merg întocmai ca la carte, am avut și neplăceri în colaborarea cu candidații, unul dintre cele mai negre feedback-uri venind pe linia e-mail-ui:

Cazuri și cazuri! Lipsa informării corecte este cumulată de multe ori cu nerecunoaștere și duc invariabil la ”împușcarea pianistului”. Înghițim invectivele de printre dinți (că doar nu suntem la mănăstire), vorbim frumos, răspundem prompt și corect și mergem mai departe.

Aspectele tehnice

Având în vedere specializarea mea tehnică, altă soluție decât SharePoint nu am găsit pentru a realiza admiterea on-line. Folosind fluxul de depunere a fișelor din admiterea clasică, l-am adaptat pe acestea în așa fel încât să fie cât mai ușor pentru candidații neexperimentați cu SharePoint să poată completa într-un mod cât mai natural fișele.

Puteți vedea în video-help modul în care se realiza completarea fișelor în on-line. Pentru stocarea fișelor am utilizat o listă clasică SharePoint cu peste 100 de coloane, iar formularul de introducere a datelor l-am personalizat cât mai aproape de ”clasic” în InfoPath.

Cel mai provocator din punct de vedere tehnic a fost realizarea listei cu atât de multe coloane, tipuri, opțiuni, valori implicite, valori de selectat.

Descrierea XML a câmpurilor am realizat-o prin concatenări succesive în Excel, apoi am generat scriptul PowerShell din imagine cu ajutorul căruia am creat rapid listele.

Pentru a asigura faptul că fiecare candidat își poate vedea doar fișa sa, am realizat un view public cu filtrare după autor, iar celelalte view-uri le-am eliminat din setările listei, precum și posibilitatea ca utilizatorii să-și poată crea propriile view-uri nefiltrate.

Pentru înregistrarea conturilor de acces pe site, am folosit tot o listă SharePoint, la care am conectat un fișier Excel pentru extragere, validare, prelucrare date introduse de candidați, generarea comenzilor de creare a conturilor în Active Directory și setare a grupului de utilizatori care pot introduce fișe pe site-ul de admitere. La acest fișier Excel am conectat un template Word în care am generat o scrisoare de tip mail-merge care trimitea automat e-mail prin intermediul Outlook-ului, în mod personalizat fiecărui utilizator, conținând instrucțiuni de conectare la site-ul de admitere.

Modelul de securitate trebuie să fie foarte restrictiv în astfel de situații, pentru că vorbim de foarte multe date cu caracter personal, orice scurgere de astfel de informații afectând ireversibil tentativele de a mai organiza astfel de admiteri pe viitor.

Surprinzător a fost însă faptul că nici un candidat nu a avut temeri legate de datele cu caracter personal. Teama cea mai mare a venit din neîncrederea în funcționarea unui astfel de sistem, alarmați și de fluxurile de lucru Verificare și Banca, activate automat pe fiecare fișă. Din cauza procedurilor de lucru cu banca s-a produs o întârziere de două zile pe fluxul de validare a încasărilor și confirmare a plății, fapt care a generat reacții cel puțin surprinzătoare. De exemplu, cel puțin doi candidați au renunțat la admiterea on-line, și au venit la facultate pentru a depune clasic dosarul, plătind o diferență de +50 lei.

Puteți urmări în acest video-help modul de funcționare a celor două fluxuri de aprobare.

Licența de SharePoint 2010 Standard for Internet Services, Academic Edition o avem achiziționată de 2-3 ani, pentru a putea oficializa parteneriatul cu Microsoft pe linia de promovare reciprocă și susținerea cu software pentru laboratoarele instituției noastre. Trebuie menționat că, în versiunea free a SharePoint (cunoscută și sub numele Foundation) nu se pot realiza toate funcționalitățile de care am beneficiat noi în versiunea utilizată.

Viitorul

Singura certitudine pe care o avem este că: viitorul este întotdeauna incert. Cel mai probabil vom continua să utilizăm platforme de aplicații de admitere on-line. O altă echipă de profesori și studenți de la masterul SIA sunt în stadiu avansat de realizare a unei aplicații integrate de admitere care să aibă componentele clasice și cele on-line integrate, nu ca acum, când trebuie să exportăm datele după finalizare către departamentul de baze de date.

Pe de altă parte, încă din 2011 anumite facultăți din Cuza ne-au cerut aplicația de admitere. Anul acesta cererea a fost reînnoită pe diferite canale. Unii oameni doresc să extindem Admiterea on-line pentru toată Universitatea, cu scopul de a da șansa câtor mai mulți candidați din țară să se înscrie la noi.

Personal mi-am arătat disponibilitatea de a pune la dispoziție platforma de admitere, dar dezvoltată în Cloud, beneficiind invariabil de puterea lor de calcul și disponibilitatea de necontestat. Mai trebuie specificat că planul de licențiere A2 în Cloud este complet gratuit pentru Universitățile din România. Trebuie să mulțumim și vremii, pentru că a fost caniculă și Dorel a stat la umbră, pentru că dacă dădea cu târnăcopul, ca de obicei prin Copou, făceam admitere on-line prin corespondență. :)

Impactul mediatic

un singur articol despre admiterea on-line

Tele M: http://www.telem.ro/telem/local/59076-admitere-laun-click-distanta.html
Digi 24: http://www.digi24.ro/stire/In-loc-sa-se-inscrie-la-facultate-online-prefera-sa-stea-la-rand_31202

Mulțumim frumos!

În loc de concluzii

Cred că, din punct de vedere tehnic, implementarea soluției se poate încadra într-un exemplu mult mai larg de soluții pentru colaborare dintre instituții și consumatorii de servicii instituționale. Nu-i deloc greu să vezi de sus un proces, să vezi care sunt intrările în proces, care este fluxul de aprobare și feedback după care să produci rezultatele. Totul în deplină transparență și cu informarea permanentă și corectă a beneficiarului cu privire la stadiul procesării cererii sale. Vorbim de instituții moderne și transparente, în care cetățeanul este parte a procesului. Acesta este exemplul care ne arată că tehnologia este suficient de matură pentru așa ceva. Dar sunt oamenii pregătiți?

Aceasta a fost Admiterea on-line 2012 la FEAA, sesiunea de vară. Mulțumim tuturor celor implicați!

21/07/2012

#ImagineCup 2012 – Festivitatea de Premiere

Acest articol este scris din off-line (Iași) cu ochii pe monitor în transmisiunea live de la Sydney, Australia: http://icsocialmediateam.com/live-stream/.

Suntem la a 10-a ediție a Imagine Cup. Începută în 2003 la Barcelona, Spania Imagine Cup devine an de an o competiție care atrage zeci de mii de studenți din întreaga lume. Participările României au început în 2004 în forță, ocupând locul I în finala de la Sao Paulo, Brazilia, la secțiunea Short Film, continuând an de an să fie prezentă cu echipe la secțiuni diferite, câștigând premii și recunoașterea mondială a valorilor tinerilor studenți români.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest concurs trebuie să spunem că este organizat și sponsorizat de Microsoft în parteneriat cu diferite alte firme sau organizații non-guvernamentale de la nivel mondial: Unicef și ONU. Anual în competiție participă peste 50.000 de studenți din întreaga lume, dintre care în jur de 500 – 1000 din România. În Imagine Cup sunt mai multe secțiuni, care diferă de la an la an, unele dispar, apar altele noi, dar până acum au rămas neschimbate secțiunile Software Design (secțiunea regină a competiției) și IT Challenge.

Ediția 2012 a început efectiv în Octombrie 2011 cu primele teste on-line pentru IT Challenge, celelalte secțiuni fiind deschise pentru realizarea ideilor inițiale ale proiectelor, stabilirea calendarului competițional, regulilor de promovare de la o runda la alta, etc.

În noiembrie 2011 s-au anunțat două noi secțiuni pentru Imagine Cup 2012: Azure Challenge unde am avut Echipa Complex în Finala de la Sydney, ocupantă a locului secund de pe podium.

În mod ironic, Crisi, Paul și Bogdan coordonați de doamna prof. Simona Motogna de la UBB Cluj, au obținut aceeași poziție și la Finala Software Design din România. Soluția lor a fost una impecabilă din punct de vedere software, dar cum spuneau și ceilalți membri ai juriului, în Finala de la Sydney trebuie să ai ceva ce să bagi în USB.

E o mare realizare că au ajuns acolo, și având în vedere că sunt doar în anul II de facultate, sunt convins că experiența unei finale le va aduce un potențial mult mai mare pentru ediția Imagine Cup 2013, în aceeași formulă sau, de ce nu, una version 3.0 :). Nu uit că în ediția 2011 la Finala Software Design România, au venit cu o soluție curajoasă, hardware oriented, dar chiar dacă s-au supărat, și atunci, se pare că juriul nu a ales rău, având în vedere că echipa României a mers în Top 6 la New York.

Ideile pentru Complex 3.0 au fost deja lansate în eter în discuțiile private, așa că așteptăm de la ei, o idee și o soluție de Locul I.

În ianuarie, s-a încheiat Runda I a secțiunii IT Challenge cu rezultate promițătoare pentru România. Runda a doua a fost mult mai dificilă decât prima rundă pentru că presupunea un volum mare de cunoștințe, putere de analiză, sinteză și rigoare în redactarea propunerii.

Conform regulilor au ajuns în finala de 6 doar câte un reprezentat din fiecare tară, România fiind prezentă și ea printr-un student din București de această dată: Alexandru Țiclea, cel care ne-a adus și un binemeritat loc I la această secțiune.

În Finala Mondială on-line la IT Challenge, Alex a concurat cu alți 6 studenți din lume. Faptul că am fost Judecător în acea secțiune nu a reprezentat nici un atu pentru Alex. A făcut totul aproape perfect în cele mai lungi ore din viața sa de până atunci.

Locul I și premiul de 8000 de dolari sunt reprezentative în expresia lui Alex din fotografia de mai sus! Alături de trofeu, ține steagul! Steagul este simbolul mândriei pentru orice participant la Imagine Cup! Ești la o finală mondială în care inteligența este cea care contează, iar simbolul steagului îți conferă apartenență și tradiție, impunând respect!

Ocupantul locului al doilea, Sherif Taalat a devenit erou național în Egypt după anunțarea rezultatelor, în comentariile susținătorilor săi apărând deseori referire la steagul țării lor.

Mai a fost o lună plină pentru că am avut Finala Națională la Software Design și Finala Mondială on-line la IT Challenge, după care la finele lunii am anunțat lista Finaliștilor care ne reprezentau în Finala Mondială de la Sydney. Cel mai fain este că fiecare mare centru universitar a avut reprezentanți la secțiuni diferite, efortul fiecăruia de a se clasa cât mai sus pe podium fiind limitat doar de puterea concurenților.

Finala de la Sydney, a fost concentrată și de obicei trebuie să treacă un timp pentru a sedimenta tot ce a fost acolo, pentru a pune ideile cap la cap, pentru a vedea ce a fost bine și ce a fost rău. Fiecare echipă care nu a ajuns pe Podium trăiește momente de amărăciune și dezamăgire, dar este doar un sentiment fals, dovedit în timp, pentru că măreția este să fii în Finală și să lupți pentru ideile tale. Întotdeauna pot fi alții mai buni, sau judecata poate fi obiectivă. Sunt mulți concurenți, mulți judecători, iar echipele au nevoie de prezență și mai ales de WOW! La fel de importantă este și susținerea echipei în timpul competiției.

Anul acesta reprezentant din partea Microsoft a fost Alexandru Bogdan, care conform relatărilor de la fața locului, din motive tehnice nu a reușit să ajungă la susținerea Echipei IQube în Semi-finalele de la Software Design. Aveau tot ce le trebuie: prezență, discurs, soluție, WOW… dar au avut neșansa de a întâlni un judecător care le-a pus întrebările încât doar el ar fi înțeles răspunsul. Prezența unui ADE temperează ”elanul” vădit răutăcios și partizan al unor membri ai juriului. Dar așa suntem noi românii, mai cârcotași, și atunci când nu ne funcționează ceva găsim întotdeauna motive în altă parte.

La fel s-a întâmplat și la secțiunea People Choice Award, care a implicat votul publicului. Echipa Complex, apărea la închiderea sesiunii de votare pe locul I. Am anunțat și eu și Ionuț Bălan de la Chip. Am văzut cu ochii noștri că eram pe locul I. La final s-a anunțat că este vorba de India… India ar fi câștigat 10000 de dolari, motivația organizatorilor fiind aceea că votul nu era închis… fusese doar o problemă tehnică pe site și ar fi apărut că votul era închis când România era pe Locul I! Hm. Români răi! :)

Una peste alta a fost un exercițiu frumos. Mi-a plăcut modul de mobilizare și răspândire în Social Media și le mulțumesc tuturor celor care au distribuit și votat mesajele de promovare a acestor copii minunați ai învățământului românesc.

La Software Design a câștigat Ucraina cu soluția prezentată în filmulețul următor: http://www.ustream.tv/recorded/23875382.

Imagine Cup va continua pentru mulți ani. Omenirea trece printr-o perioadă mai dificilă, dar am resimțit în ultimele ediții dorința claselor politice din țările organizatoare de a se implica cât mai mult.
Competiția va merge mai departe, iar numele României merge şi el mai departe în cadrul competiţiei, prin pasiunea neostoită a câtorva mentori de la universitățile din marile centre universitare.

Imagine Cup 2013 va avea loc în Rusia la Sankt Petersburg. Se anunță schimbări majore fapt pentru care eu nu pot spune decât:

Trăiește pasiunile cu moderație, mai ales dacă ești doar un pion într-un mecanism pe care nu-l poți coordona. Nu te entuziasma decât până acolo unde bucuria este doar motivul pentru a continua. Și nu te supăra într-atât de mult încât să nu mai poți gusta amintirea … unui pion.

Detaliile despre competiție și noul format vor fi publicate cel mai probabil în luna August. Având în vedere că premiile se vor dubla pentru ediția 2013, cred că ar fi timpul să vă organizați de pe acum! Amestecați-vă ”cenușiurile” între ele și născociți cea mai wow idee posibilă după care la butoane!

Nu în ultimul rând vreau să-i mulțumesc lui Ionuț Bălan care ne-a relatat minut cu minut tot ceea ce s-a întâmplat în Finala!

Felicitări tuturor pentru că ați ajuns acolo, și baftă în continuare, pentru că mesajul organizatorilor a fost: Imagine cup is not the only great thing you will do in your life. It’s just the first one!

Era să uit: IQube și Complex pot merge mai departe în Imagine Cup Grants pentru o finanțare de 100.000 de dolari pentru dezoltarea proiectelor lor și implementarea în practică.

Din păcate site-ul http://ImagineCup.ro nu mai este funcțional pentru noutăți așa că dacă nu intervine ceva, cu permisiunea voastră voi încerca să mai scriu din când în când câte ceva despre Imagine Cup.

De citit și:

Imagine Cup 2012 la final… de Ionuț Bălan;
O istorie orientativă a premiilor României la Imagine Cup puteți accesa aici.
Lista completă a premiilor pentru ediția 2012 aici.

11/07/2012

Automulțumirea – O abordare personală

Nu! Acest articol NU este despre politică. Este o sinteză, o autoevaluare a mea pentru o perioadă de 3 ani. Dacă vreți politică pot spune doar că anumite teme și idei din acest articol se pot regăsi și în acesta.

Scuză: Acest articol poate conține greșeli de scriere, virgule și exprimare.

În 2010 scriam un articol despre feedback-ul pe care-l primesc anual din partea studenților, în mod direct sau indirect. Mi-am dat seama atunci că evaluările anuale pe care el fac studenții la noi, sunt bune, dar nu suficiente, de aceea am procedat la a îmi crea propriile mele formulare de feedback, în general orientate pe partea negativă. Complet anonime, ceream doar păreri sincere: Ce v-a plăcut la cursul X și 10 lucruri care nu v-au plăcut pe diferite componente ale unui curs.

Cred că, de fapt, începusem mai devreme cu feedback-urile acestea anonime și apoi în 2010 am început să le analizez altfel și să-mi fac o strategie de a elimina sau diminua aspectele negative specificate în feedback, atât cele legate de conținutul cursului, modul de prezentare, interacțiunea cu studenții, modul de adresare și comunicare, modul de lucru la laboratoare, modelul de evaluare, feedback-ul meu în timpul desfășurării activităților și comunicarea/feedback-ul post-evaluare.

Am învățat de la americani despre conceptul de Politically Correct, dar atâta timp cât ai trăit într-o altfel de societate, nu ai aceeași abilitate de a-l aplica, uneori sforțările de a fi cât mai P.C. apropiindu-se de ridicol.

La următoarea evaluare, am constatat că în mare parte, pe lângă aspectele negative pe care le știam deja au apărut și altele noi, gradul de nemulțumire fiind oarecum mai accentuat.

În încurajările mele am spus că este timpul să-mi asum aspecte mai pragmatice, apelând astfel la tehnici din domeniul managementului riscurilor: am identificat punctele slabe (vulnerabilitățile), am identificat amenințările posibile (scăderea satisfacției studenților, a interesului lor, vorbele pe la ”colțurile internetului”, etc., etc.), am stabilit planul de tratare a riscurilor, în care le-am inclus și pe cele asumate și … a început un nou semestru cu încredere.

Următoarea evaluare… aceleași aspecte negative, plus încă vreo două.

Un nou semestru, o nouă evaluare… aceleași aspecte negative, plus încă vreo două.

Involuntar, atunci, pentru că acum le conștientizez, le-am ignorat pe cele pe care le cunoșteam deja și m-am axat pe analiza celor noi. Cred că de fapt așa făcusem și cu un ciclu în urmă… fapt care m-a pus pe gânduri…ajungând la concluzia că nu mai am o doză suficientă de nemulțumire ca să mă ambiționeze/determine să mă schimb, spirala mea evolutivă intrând pe o linie continuă spre automulțumire.

Grafic situația s-ar prezenta ca în imaginea următoare:

(PS: una din ironiile negustate de studenți: Nu înțelegi? Vrei să îți desenez? Pe mine m-ar amuza… pe mulți nu. Dacă mai aveți astfel de exemple vă rog să le postați în comentarii. Nu vă chinuiți să anonimizați că nu mă uit după IP-uri…)

Automulțumirea este mai periculoasă decât nemulțumirea, pentru că provoacă autosuficiență care determină dependența și tentația de a distruge orice formă de concurență.

Concurenții suntem în fapt noi înșine, pentru că o persoană automulțumită nu mai acceptă feedback-ul negativ sau îl ignoră pur și simplu cu prea multă superficialitate riscând să declanșeze toate ”amenințările” posibile enumerate mai sus.

Termenul de ”inflitrați” nu e chiar unul corect pentru continuarea poveștii, dar unul util pentru colectarea feedback-ului brut, nativ și ne-acoperit de jena de a scrie ceva pe o foaie de hârtie. Foloseam de mult ”infiltrații” sau îmi făceam propriile mele conturi fake în rețea, pe forumuri, comunități și chiar în social media, cu scopul de a colecta informații. Dar când trebuie să convertești unul de-”al lor” în infiltrat treaba devine mult mai complicată, pentru că trebuie să construiești o relație de încredere, să oferi informații, suport/ajutor, să schimbi idei, păreri opinii, să fii sincer de mult prea multe ori, să arăți că nu ești afectat… Heeh greu. Și cum unul singur poate fi părtinitor într-o comunitate mare ar trebui să ai chiar doi infiltrați, fapt care devine consumator de timp și energii… dar… ai măcar o reflectare corectă a modului în care ești văzut de ceilalți.

Cu siguranță, fără un feedback pozitiv am rămâne permanent în zona nemulțumirii ceea ce poate fi destul de trist. Și dacă într-o zi ajungi să nu-ți placă reflexia ta în ochii altora, încearcă să găsești metodele de a fi altfel. Nu uita că aspectele negative pe care le putem colecta printr-un feedback onest, direct și dozat în timp, ne fac să înțelegem că nu suntem suficienți de buni pe cât am vrea să credem și că lupta pentru perfecționare nu se oprește niciodată. Aaaa scuze, se oprește de multe ori de fapt, în cele mai multe cazuri prin operațiunea de pensionare (scuze dacă las loc la interpretări nedorite), iar de multe ori e plină lumea în care trăim de autosuficienți alimentați de propria piramidă a prostiei… un concept asemănător cu cel descris la finalul articolului referit în prima parte a acestui articol. Și ca să-i trag și un fluviu: Fluviile maiestoase își iau apa din râuri puternice nu din toate pâraiele tulburi.

Concluzii!?

Nu cred că mi-am încheiat studiul meu. Încercând să-mi explic plafonarea autosuficientă printr-o metaforă: sunt tipul care a sărit prea tare pe trambulină merg înainte cu speranța că peste câțiva ani va reuși să mă mai nemulțumească ceva, să mă încurajeze și să pot evolua spre un orizont mai larg al autocunoașterii.

Mulțumesc celor care mă ajută în evoluție!

10/07/2012